Fu misto in lumea ursilor Panda, tre’ sa recunosc!
Doamne, cum ma gandeam eu ca ma voi pupa pe bot cu ursuletii!!! Si cum o sa ii giugiulesc, cum o sa le ciufulesc blana.
Nimic din toate astea nu s-a intamplat, va povestesc si de ce. Insa de cunoscut, tot i-am cunoscut!
CHENGDU – CENTRUL DE REPRODUCERE SI CERCETARE URSI PANDA
Prima intalnire cu ghida mea din orasul Chengdu vine la pachet cu o bentita cu 2 capete de panda, pe care mi-a daruit-o sa ma integrez imediat in peisajul de aici…
(Aveam sa descopar mai tarziu ca, in tot orasul, oamenii poarta ceva legat de ursul panda. Bentite ca ale mele, genti sau sacose cu panda, brelocuri cu panda atarnate de rucsacuri si multe, multe alte accesorii care pun o “stampila” orasului: noi suntem aia cu Panda!)
Am bilet la un Centru faimos, situat la doar 10 km de centrul Chengdu, unde poti vedea ursii panda – unul dintre cele mai rare animale de pe pamant – in habitat semi-natural.
Chengdu Research Base of Giant Panda Breeding a fost infiintat in 1987 pentru a salva specia de la disparitie si a ajuns printre cele mai importante centre din lume pentru reproducerea in captivitate a ursului panda.
Au si un paznic de soi aici 🙂 Care parca abia asteapta sa te vada cu telefonul inspre el, ca sa se laude cu coada spectaculoasa…
Intreb daca există posibilitatea de a face voluntariat in locul asta, caci asa am vazut eu pe internet – oameni hranind puii sau curatand locurile lor.
Nu exista. De la pandemie incoace au oprit genul asta de activitate. In schimb, s-ar face voluntariat intr-un alt Centru – Wolong (Shenshuping) Panda Base, unde poti si interactiona cu ursuletii. Insa e la 2-3 ore de mers cu masina de Chengdu. Deci imi trece de giugiulitul ursilor…
Dupa ce-mi fac poza cu echipa de panda-luptatori, ghida imi spune sa nu ma astept sa dau aici peste kung fu panda… Panda sunt lenesi, comozi, de multe ori neindemanatici.
O luam la pas pe aleile strajuite de bambus. E racoare bine!
Din loc in loc, vad panouri care informeaza/avertizeaza asupra unor lucruri. De la “pastrati distanta, nu aruncati mancare animalelor”, pana la faptul ca trebuie sa ai un ton al vocii scazut, caci ursii panda sunt foarte sensibili la zgomot; sau ca nu ai voie cu drone, role, trotinete, nu poti folosi flash-ul aparatelor foto si nici nu poti desfasura “activitati de live streaming”.
Profit de faptul ca inca nu vad picior de panda in fata ochilor si incerc sa aflu cat mai multe despre ei.
URSUL PANDA
Sunt cca 2.600 de ursi panda in lume. (1.700 dintre ei traiesc aici, in regiunea Sishuan, in salbaticie si in centre. D’aia zona asta e considerata casa lor.)
Din totalul de 2.600, 1.900 traiesc in salbaticie. Practic, in China toti! 🙂 Caci ursuloiul panda traieste in mod natural doar in China, in regiuni muntoase indepartate.
Ceilalti cca 700 sunt in centre de reproducere si in zoo. Majoritatea tot aici, in China.
Gradinile zoologice din lume iau “cu imprumut” exemplare panda de la chinezi, pe o perioada limitata, in cadrul unui program numit “panda diplomacy”. Si, faza tare: in cazul in care, in respectivele zoo din lume se nasc pui, ei sunt trimisi inapoi in China! Asta dupa 2 ani, imediat ce mama lor termina cu alaptatul.
In Centrul de aici vezi mai multi panda nascuti in diverse colturi ale lumii. Toti reveniti la “patria-mama”.
Pe de alta parte, unii pui nascuti aici sunt uneori trimisi in alte centre din lume, pentru colaborari de conservare.
Vaaai, cate blocuri de locuinte ar fi facut ai nostri pe spatiile in care traiesc aici ursii!…
Fiecare urs are o mica padure, cu elemente care sa il ajute sa se miste, sa se relaxeze. Si sa il doara in cot de vizitatori, dupa cum se vede. Se vede? 🙂
In Centrul asta sunt 100 de panda (incluzandu-i si pe cei rosii, despre care scriu putin mai jos). Poti vedea de la nou-nascuti pana la adulti.
Cel mai bine e sa vii aici la prima ora, cand panda sunt cei mai activi.
M-am trezit cu noaptea-n cap pentru a ajunge la 8! E ora de mic dejun si poti zari ursii afara mancand, jucandu-se, plimbandu-se de colo colo. In alte intervale orare e posibil sa doarma inauntru, asa ca ii ratezi. Din acest motiv dimineata e si cel mai aglomerat.
Apoi, trebuie tinut cont si de faptul ca ursii panda prefera vremea rece. Ei ies afara doar cand e racoare si se retrag in interior cand e cald. Asa ca, daca ajungi aici pe calduri mari, e foarte posibil sa nu ii vezi peste gard…
Exista si trasee interioare pentru vizitatori, de unde poti zari ursii prin geam, atunci cand acestia sunt inauntru. Dar farmecul tot afara e!
Mama-panda naste o data pe an. Rata de gemeni e de 40%.
Se fac si inseminari artificiale, ca sa mai schimbe sangele, inteleg.
Ursii panda traiesc 20 de ani in salbaticie si 30 de ani in captivitate.
Dieta ursilor panda este in proportie de peste 99% bambus, desi, biologic, ei sunt carnivori.
Aici nu li se da carne. In salbaticie alearga dupa bambus, fac miscare, carevasazica, si au nevoie de o sursa de proteine – mai mananca oua, rozatoare, pasari mici. Aici nu depun niciun efort, primesc totul “la botul calului” si atunci alimentatia e adaptata modului de trai.
Habar nu aveam ca exista 200 tipuri de bambus, nenica! Iar ursii panda mananca doar 60 dintre ele. Si doar bambus proaspat! Asa ca va imaginati munca celor din astfel de centre sau din zoo…
Tot bambusul pe care panda nu il mananca, se strange si se recicleaza. Se face hartie din el.
Am filmat mai multi panda in timpul micului dejun. Nici altii nu s-au lasat mai prejos… Ursilor nu le-a pasat de noi nicio clipa. Pana cand… unul dintre ei a renuntat la bambus si a venit catre noi:
Hai ca am scapat 🙂
Un urs panda cica nu vede la mai mult de 2 metri! Nu e demonstrat stiintific, dar ce e sigur e ca are o vedere destul de slaba, mai ales pe timp de zi. Of, si eu care credeam ca va fi atras de bentita mea si va veni la un selfie cu doi pui panda si o puicuță 🙂
Nu doar ca nu m-a vazut, dar m-a si tratat cu… popoul.
Ursii panda erau vanati in China pentru blana lor, pentru carne, dar si pentru laba, care se mananca. Fix ca la noi, doar ca la noi mai pui si capul ursului pe perete, sa te dai mare…
De prin anii ‘60, chinezii pedepsesc grav vanarea ursului panda: te baga la zdup minimum 10 ani, iti confisca si averea, iar, in cazuri exceptionale, te alegi cu inchisoare pe viata sau chiar pa si pusi, pedeapsa cu moartea!
Ne plimbam de la un urs la altul pe carari bine delimitate. Nu o iei tu pe unde ai chef si te tragi de sireturi cu primul panda iesit in cale.
Sunt zone in care nu ai acces absolut deloc: zonele in care sunt ursoaice bortoase, cele in care sunt ursi cu anumite handicapuri sau la “azilul de panda batrani”.
Desi, cand spui “urs panda”, spui clar alb cu negru, cica există si panda maro! Unul intr-o gradina zoologica si cativa in salbaticie.
De ce naiba sunt maro? Din cauza unei mutatii genetice rare, nu ca s-ar fi combinat vreun panda cu ursul nostru brun…
Si, faza si mai tare! Recent, au descoperit in salbaticie un urs panda in totalitate alb! Traieste in zona cu zapada si inteleg ca n-au aflat inca de ce e asa, desi din cautarile pe net reiese ca ar fi un caz clasic de albinism. Eu ma gandesc daca nu cumva au parasutat americanii un urs polar din Alaska, sa faca un pic misto de chinezi.
GRADINITA DE URSI PANDA
Intre 2-5 ani, ursii panda sunt… la gradinita. Au terminat cu țâța mamei si stau impreuna, socializeaza, se joaca.
Zona asta e cea mai aglomerata, pentru ca stam cu totii gramada si ne uitam amuzati la ce fac ursuletii, la cum se hârjonesc sau se dau in leagan si reactionam toti in grup cand unul cade in nas sau ramane agatat de un bustean.
I-am filmat pe cei 4 prieteni de am facut scurta la mana… Iar ghida mi-a spus, entuziasta, ca, desi vine extrem de des aici, nu a vazut interactiune asa misto intre ei si nici „accidente” ca astea:
Ingrijitorii le dau de mancare, le curata locul, ii cara in brate la nevoie sau… nu pot scapa de ei – asa cum vedem in sutele de filmulete simpatice de pe net.
Dar asta se intampla DOAR cu cei de 2-5 ani. Caci, dupa varsta asta, lucrurile se schimba.
De la varsta de 5 ani, panda intra intr-o alta etapa, de adult, si toti din gradinita sunt separati, fiindca nu mai pot convietui, incep conflictele… Si nici ingrijitorii nu mai pot interactiona direct cu ei.
HUA HUA
Cred… de fapt nu, nu cred, sunt chiar convinsa: sunt singura din Centrul asta care nu a auzit de super starul Hua Hua!
Hua Hua e o ursoaica panda nascuta in captivitate, pe 4 iulie 2020. Numele ei oficial e He Hua, insa toataaaa planeta care o stie, o stie de Hua Hua.
Clipurile cu ea au milioane de vizualizari pe Douyin (Tik Tok-ul chinezesc) si inteleg ca pe alta retea au miliarde de view-uri!
Paradoxal, faima ei vine din faptul ca, spre deosebire de sora ei geamana, ea s-a nascut cu probleme, n-ar fi supravietuit in salbaticie.
Ce o face speciala, e forma rotunda a capului, diferita de cea a celorlalti panda. Apoi, petele negre de la ochi, care sunt si ele diferite fata de ale celorlalti – au forma unei lacrimi inversate. Si, nu in ultimul rand, blana extrem de alba, dar si picioarele scurte si cam bizare…
E celebra atat pentru aspectul ei diferit, cat si pentru faptul ca e o ursoaica super calma si blanda.
Popularitatea ei e atat de mare, incat a devenit un motor al economiei locale! Suvenirurile cu ea se vand in draci, multi vin in Chengdu special pentru ea!
Dar nu va imaginati ca Hua Hua e asa usor de vazut…
Vad o coada luuuunga si ma sochez: oamenii stau doua ore doar ca sa ajunga in fata teritoriului lui Hua Hua si al sora-sii, unde au fix 3 minute sa o vada/fotografieze/filmeze. DACA o vad. Pentru ca e posibil ca ea sa nu fie afara.
Frate, doua oreee?!?! Mi se pare incredibil!
Ghida, buna cunoscatoare a locului, ma ia pe o carare de unde, cu chiu cu vai, printre bambusi, o prind pe Hua Hua la micul dejun.
Yuhuuu!!! Fara sa stau la coada, fac cateva poze, cum pot. Eu cu telefonul, dar sa te tii ce aparate super profi au unii langa mine, care stau la pândă de ceva vreme…
Marea mea bafta: dupa ce un grup (care a asteptat doua ore sa ajunga in fata ursoaicei) e nevoit sa plece, caci cele 3 minute s-au scurs, am timp sa o prind la fix, pana sa se buluceasca urmatorul calup de oameni din coada lunga! Asa ca iat-o pe celebra Hua Hua:
Poate voi stiati, eu habar nu aveam si mare mi-a fost mirarea cand am aflat: ursul panda a preluat numele de “panda” de la alta specie protejata, pe care eu am vazut-o prima oara in viata mea acum multi ani, intr-un zoo din Hong Kong.
PANDA ROSU
Urs nu e, seamana mai degraba cu un raton si ii zice „red panda”. Localnicii il numesc „fire fox”. Na, ca la vulpe nu ma gandeam…
A fost descoperit in Himalaya si cunoscut de europeni cu niste zeci de ani inainte de ursul cel alb-negru. L-au botezat „panda”. Se pare ca termenul vine de la un cuvant nepalez, care insemna ceva de genul „mancator de bambus”.
Cand a fost descoperit ursul alb cu negru (sec 19), cercetatorii europeni au remarcat asemanari intre el si panda rosu (desi sunt din familii diferite) – ambii mananca bambus si au un os modificat in laba, care seamana cu un deget opozabil. Asa ca a fost simplu, i-au zis tot „panda”, doar ca au adaugat urs sau gigant. Peste tot am vazut denumirea asta de „giant panda”.
Spre deosebire de „giant panda”, care traieste 20 de ani in salbaticie si 30 in captivitate, panda rosu traieste doar 10 ani (14 in captivitate).
Eu il admir aici, in captivitate, si il analizez din cap pana-n picioare… ma rog, in coada. E simpatic foc!
Lume căcălău e oprita sa ii vada pe panda astia rosii! Astept sa treaca grupurile si ma pun repede la un selfie cu un panda care a venit destul de aproape de gard.
Teapa! Pana apas eu pe buton, el o si intinde in mica padure, asa ca obtin un minunat selfie cu boschetii.
Sunt multi red panda aici, asa ca poti sta linistit sa ii urmaresti cat e ziulica de lunga si centrul deschis. E ora la care fac ture nerabdatori, asteptand mancarea.
Ingrijitorii le asaza de multe ori bambusul pe constructii din busteni, ca sa ii forteze sa se mai miste, sa urce, sa coboare, nu sa astepte lenesi sa le vina mancarea la nas.
Un panda rosu mananca zilnic pana la 3 kg de bambus proaspat, adica aproape 30% din greutatea lui! Citesc ca mai gusta uneori si nuci sau mici mamifere/pasari, dar recunosc ca nu am vazut asa ceva aici. Eu i-am privit pe toti bagand la ghiozdan doar bambus.
panda rosu dormind in copac
Am stat niste ore bune in locurile astea! Nu te poti plictisi privind ursii panda si panda rosu.
Nu stiu dupa-amiaza cum e, dar dimineata e beton, ca ii prinzi pe toti afara, mai toti plini de energie sau fomisti.
Daca vrei si alt gen de experienta aici, ai un Centru de cercetare si educatie, pentru cei interesati de ecologie si biologie; ai, de asemenea, expozitii interactive. Si, bineinteles, magazine cu suveniruri. Perfecte pentru mine haha.
Doamneee, as fi cumparat toti panda din magazin!!! M-am abtinut eroic, mai ales ca dadusem deja iama in targ…
Am plecat, lasand in urma valuri de turisti (asiatici, mai ales), veniti in vizita la panda.
Cand ne-am intors in oras, am vazut din masina un urias panda cocotat pe o cladire! Aveam sa aflu un pic mai tarziu mai multe despre el si cum iti poti face selfie cu el 🙂 Am scris aici, impreuna cu alte experiente neobisnuite de care am avut parte in orasul Chengdu.
