Vai de capul meu!!!
Nu, frate, nu e bine sa vad astfel de productii, ca ma apuca nervii!
Am crezut ca doar dupa musicaluri plec asa (musicaluri despre care am scris acum ceva vreme aici si despre care as mai scrie multe, la cate am vazut intre timp…). Dar uite ca ma mai lasa ceva masca si, mai mult decat atat, ma face sa imi fie ciuda ca nu am fost si eu vreodata o furnica la o asemenea productie…
SPECTACOLE IN XI’AN
Bun, deci sunt in China de cateva zile… Mi se oferă un bilet VIP cu cină inclusă, la un spectacol numit Tang Dinasty Show, ca o ofranda de pace pentru nemultumirile mele la adresa agentiei care mi-a organizat tururile in Beijing.
Refuz. Oricum, chiar nu aveam de gand sa merg la niciun spectacol in cele (doar!) 2 zile de stat in Xi’an. Intotdeauna prefer sa explorez orasul, sa ma amestec cu localnicii in forfota strazilor, in targuri, in bodegi, sa vizitez locuri reprezentative, orasul vechi etc etc…
Dar ce sa vezi? Ghida mea, Selina, cand aude de oferta refuzata, imi spune despre un alt spectacol din oras. Spre deosebire de Tang Dinasty, la care merg multi turisti straini, există unul extrem de popular in randul chinezilor – Legend of the Camell Bell!
Strainii aleg sa vada istoria Dinastiei Tang pusa pe muzica, cu dans, acrobatii, in timp ce au parte si de cina, frumos, elegant, pe cand chinezii merg sa vada o poveste legata de Drumul Matasii – tema de mare mandrie istorica in China si, mai ales, strans legata de orasul Xi’an! Caci de aici plecau caravanele de camile care traversau deșerturile si muntii intre China antica si Occident.
Spectacolul are simboluri, referinte binecunoscute de publicul chinez, dar mai greu de inteles de noi, astia din afara.
Apoi, inca o chestie: e promovat mai mult prin canale chinezesti, in limba chineza. Pe site-urile cunoscute accesate de turistii straini are mai putine recenzii in engleza fata de alte atractii ale orasului.
Ghida imi spune ca e un show cu camile si lupi. Cum adica? Folosesc niste papusari?? Sau niste animale fabricate special?
Nu, nu, camile vii, lupi vii!!!
Du-te, mă, de-aici! Nu există asa ceva! Ok, camile, hai sa zicem. Dar “wolves”?!? Sigur nu inseamna altceva decat “lupi”?
Nu, chiar lupi! Si vii!
Nu imi imaginez cum pot “performa” niste lupi adevarati intr-un show.
Deci DAA! Vreau la show-ul asta – decid instant.
LEGENDA CLOPOTULUI DE CĂMILĂ
N-am inteles ce e cu titlul asta pana n-am studiat un pic. Titlul nu se referă literal la un clopot, ci la sunetul clopotelor din caravanele de camile, simbol al calatoriilor si schimburilor culturale pe Drumul Matasii.
E scump biletul la spectacol, comparativ cu tot ce am platit pana acum in vacanta mea din China: costă 468 yuani, adica aproape 60 euro (final de martie 2025).
Suntem pe fuga, avand in vedere ca show-ul incepe la ora 18.00 si ziua a fost plina de vizite prin Xi’an.
Ma schimb in mare goana la hotel, apoi strabatem orasul cu masina, cat se poate de repede.
Pe drum, mai “culeg” informatii.
Spectacolul se joaca din 2018 in Xi’an Huaxia Cultural Tourism Grand Theater, situat intr-o zona ecologica din Xi’an. Si are 60 de minute, nu mai mult.
Abia cand ajungem la locatie vad despre ce fel de teatru este vorba. E un ditamai biloiul turtit, avand o capacitate de 3.000 de spectatori.
Ceasul arată 6 fara 4 minute. Doamneee, nu va zic cat alergăm de nebune, eu cu limba scoasa de-un cot! Injur toate shaormele si ciocolatele mancate in ultimii ani…
Fotografiez din fuga! Abia mai respir!
Urcăm scarile, ghida ma predă unei plasatoare care imi zice incotro sa alerg. E fara 2 minute! Alerg!
Urc alte scari, un plasator imi vede biletul si imi zice unde sa șad. Șad, gâfâi ca o gloaba dupa o cursa lunga, apuc sa ma sterg cu un servetel pe unde curg apele si… show-ul incepe!!! E 6 fix, bai, nene!
Povestea incepe intr-un sat. Nu stiu cum e pe scena, insa in sala e frig. Da’ frig de geaca! Noroc ca am fost inspirata sa o iau la mine.
Profit ca pe randul meu sunt locuri libere chiar la margine, la culoarul central, si ma mut pe primul scaun, sa pot face poze curate.
Ma uit in jur si vad doar chinezi! Peste tot doar chinezi, frate, nici picior de „de-ai nostri”. Deci clar, e show pentru chinezi, iar eu, printre ei, sunt ciudatenia planetei 🙂
Urmaresc cu atentie ce se intampla pe scena – muzica, dialog pre-inregistrat, dans, actiune.
O coregrafie cu panglici agatate in grila arata o sincronizare beton a dansatorilor!
Cateva camile (vii, da?), joaca si ele in povestea asta. Sunt „completate” foarte smart cu multe alte camile, pe ecranul imens din spate. E o ditamai caravana.
Elementele scenografice sunt spectaculoase! Ma uit ca proasta cand la decor, cand la protagonisti, cand la elementele de recuzita. Uneori nici nu mai constientizez daca cineva canta sau e doar instrumental, daca cineva vorbeste sau… Dzeu mai stie.
Stanga-dreapta, la marginea publicului, exista niste panouri de afisaj, electronice, pe care poti vedea traducerea unor pasi din show – o modalitate de a-i face si pe posibilii turisti straini sa inteleaga despre ce e vorba. Multumesc! 🙂
Deodata, mai sa-mi sara inima! Cutremur???
Nicidecum! Pur si simplu, tot publicul, deci si eu, incepem sa ne rotim! What?!?
Efectiv, toata gradena imensa de public pleaca inspre dreapta. Deci la ei nu scena e rotativa, ci noi ne rotim, pana cand ajungem la urmatorul „tablou”, cu decor, protagonisti, costume, recuzita total diferite.
Balerine danseaza pe o scara imensa, reala 100%, cativa acrobati se invart in aer, niste ingerasi aparuti din podea se produc in fata unor fantani arteziene care tâșnesc si ele din podea … Nici nu stiu la ce sa ma uit mai intai!
Se face noapte, se face zi, erupe un vulcan, e furtuna de nisip, se porneste viscolul si ninge pe toata scena – o multime de efecte speciale cu adevarat impresionante!
Apoi se ridica o statuie imensa si ma intreb ce adancime, nenica, or avea astia sub scena!…
Buddha gigant troneaza asupra noastra din mijlocul scenei. Iar cateva camile isi vad de “Drumul Matasii” chiar printre noi, spectatorii 🙂 E o senzatie, ce sa zic.
Si, taman cand ma intreb cum Dzeu sa filmez decorul asta – pe verticala sau pe orizontala, ne loveste pe toti surpriza:
Se pornesc, nene, doua cascade!!! Reale, da?? Nu imagine pe vreun ecran!
Curge apa cu atata putere, incat primele randuri de public sunt facute ciuciulete!
Uitati aici o bucatica din momentul asta, care include si rotirea noastra, a publicului, spre urmatoarul “tablou”:
Nu incetez sa ma intreb: oare vom face si noi vreodata asa ceva in Romania??
Dar stati, ca nu aici am avut șocul cel mai mare…
Remarcat, inca din primele minute, un soi de macara in ambele parti ale gradenelor de public. Ma uit sa vad unde sunt camerele de filmat pe ele. Nu e nicio camera.
In unul dintre acte, ambele “macarale” coboara. Apoi un cetatean trece printre noi cu un avertisment:
Si… incepe nebunia!!!
Muzica aventuroasa, efecte sonore si… lupi adevarati care incep sa apara pe acele platforme, sărind, apoi, in public!
Da, da, pe culoarele dintre gradene aterizeaza, apoi o tulesc spre scena, unde, vezi Doamne, atacă saracii oameni aflati pe Drumul Matasii. Si incepe lupta!
Dresorii au spatiul controlat, luptele – de asemenea. Fac un spectacol misto!
Iata si dovada video, ca sa nu credeti ca am fake-uit eu niste poze, adaugand lupi 🙂 (Mie si eruptia vulcanului mi s-a parut tare! Nu ma gandeam ca urmeaza ceva si mai si…)
Iti ingheata un pic sangele in vine… Daca o ia vreunul razna si vine sa ne pape??
Intr-o ora (show-ul tine fix o ora!), ne-am rotit 360 de grade, intrand in 6 „tablouri diferite” si ajungand de unde am pornit.
Doar personajele principale au ramas aceleasi, fiind cele care pleaca in aventura Drumului Matasii, o calatorie plina de peripetii, dar si cu experiente si schimburi culturale care i-au marcat.
Si… tineti-va bine: spectacolul se joaca de mai multe ori pe zi, cu zile in care sunt si 11 reprezentatii!!! Pe banda rulanta, frateee!
D’aia si au mai multe echipe care presteaza.
PROTAGONISTII SHOW-ULUI
Citesc ca sunt peste 200 de performeri!!! Incluzand aici dansatorii, acrobatii, dar si tehnicienii si figurantii sau dresorii cu animalele reale.
Nu va imaginati ca protagonistii sunt megastaruri prezente in presa mondena si vânate de paparazzi. Nuuu. Sunt profesionisti in dans, arte martiale, acrobatie, care provin, in general, din academii locale de arta.
Accentul la show-urile astea cade pe productie, nu pe individualitati, asa ca nu conteaza ca se perindă jdemii de artisti, show-ul isi pastreaza identitatea.
Identitatea mea ma scoate in evidenta intre spectatorii care ies din sala, la finalul spectacolului… Asiatici sau nu, toti părem entuziasmati de ce am vazut. Bine, eu m-am si imbolnavit de ciuda 🙂
Pe inserat, cladirea teatrului pare un OZN abia aterizat in Xi’An. Xi’An care mi-a oferit multe surprize placute pana acum. Aici puteti citi despre ce experiente inedite am trait in oras si ce ciudatenii am descoperit pe tarabele cu mancare. Si, in curand, despre cum m-am imbulzit eu sa vad soldatii din Armata de Teracota 🙂
