Fântânile cântătoare din Piața Unirii

Mai, nene, cum e omu’…

Desi la doi pasi de fantanile din Unirii, nu m-am dus niciodata sa le vad colorate, cum canta… Cum am aflat ca e ultimul weekend cand mai “performeaza”, cum am zis ca nu le pot rata!

Le-am prins intr-o seara din mersul masinii, insa a doua zi am pornit chitita sa le vad in carne si oase, ma rog, in jeturi si culori…

Multa lume! Pai normal, daca azi e ultima zi, mi-am zis.

Mi-am zis prost, caci fantanile pot fi inca vazute pana pe 29 iunie, inclusiv. Santierul care le va dezafecta pentru niste ani incepe pe 30.

Primul meu “wow” legat de fantani de genul acesta a fost acum multi ani, in Barcelona. Acolo am vazut prima oara ce inseamna un spectacol de apa luminata spectaculos, care “dansa” in ritmul unor arii celebre. Nu stiu cum mi s-ar mai parea acum, dupa atatia ani si dupa altele vazute intre timp, dar atunci m-a uimit perfecta sincronizare dintre jeturile de apa colorate si accentele muzicale.

Ulterior, am vazut atat de promovatele fantani din Dubai, de la Burj Khalifa. Iar anul asta am alergat sa prind la 9 seara un spectacol cu fantani cantatoare, in XiAn, China, spectacol cu mare priza la publicul asiatic.

Asa ca nu ma asteptam sa imi taie rasuflarea show-ul din Piata Unirii. Insa chiar a fost o surpriza placuta!

Dincolo de show-ul de apa, sunet si lumini, mi-a placut rau de tot atmosfera!!!

Practic, m-am simtit ca la un party in aer liber!

Mixul de muzica a fost clar punctul forte. Ok, ne-am strans cu totii sa ne benoclam la jeturile frumoase de apa, saltarete in ritmul muzicii, insa am vazut cum lumea se bucura la fiecare piesa care incepea. Ba, mai mult decat atat, eram ca la un quizz, toti ne grabeam sa spunem titlul melodiei, cine o cântă sau din ce film este – caci au fost si coloane sonore ale unor filme ca Top Gun, Pantera Roz sau The Good, the bad and the ugly. Mi s-a parut foarte simpatic!

Cum incepea o melodie, cum se isca si un val pozitiv de “vaaai, ha, eeee” si alte onomatopee, semn ca toti ne bucuram sa reauzim respectiva bucata.

Multi cantau (cantam…) la mai toate piesele. Cel putin asa era in zona in care ma aflam eu, dar sunt sigura ca toti fusesera virusati cu acelasi talent.

Cateva gasti de prieteni si familii dansau pe toate piesele. Pana si pe Veronicaaa, fata buna si frumoasaaa, tot s-a initiat un vals…

Da’ sa va zic ce fraiera am fost eu??? Dupa ce m-am fălit ca stiu mai toate vocile, de la Aguilera, ABBA, Tina Turner, Queen, pana la Dan Spataru sau Stela Enache, dupa ce m-am dat mare ca stiu si piesele, de la Pretty woman, What a feeling, pana la Ani de liceu sau We are the champions, am aflat intr-un final ca tot mixul show-ului e cu muzica… din filme!

Tot, dar absolut tot ce e in playlist se regaseste in diverse filme celebre – James Bond, Mamma Mia, Liceenii, Flashdance, Burlesque, Bohemian Rhapsody samd. Nu stiam dinainte, nu m-am prins in timp ce ascultam, caci mintea si urechile mele au tratat melodiile ca pe ceva pe gustul babetelor din generatia mea 🙂

Casa Poporului a fost background perfect. Am incercat sa o prind astfel incat sa simta si ea ca a facut parte din show-ul asta.

In jurul meu, oameni civilizati, unii veniti cu copii mici, altii cu parinti in varsta, multe gasti de prieteni, iubiti, de toate. Plus negustori strecurati in multime cu baloane luminoase de vanzare, tragand speranta ca isi vor umple buzunarele aici, in mai putin de-o ora. Pentru ca da, totul dureaza mai putin de-o ora, mai exact, 45 de minute.

La 22.16 trecute fix, din difuzoare, un nene ne-a anuntat ca “ne vedem la urmatorul spectacol”. Gata? Asa repede?? Parca toti am mai fi vrut o portie de muzica buna, dansata de niste jeturi colorate.

Am curs valuri-valuri pe langa fantani, fiecare la casa lui. Sau, ma rog, la club, baruri, Centru Vechi… Caci, dupa cum a zis si ultima piesa din Simfonia Apei, “the show must go on”! 🙂