E dată naibii! – mi-am zis de multe ori in gand, in timpul concertului. Pe altii i-am auzit cu voce tare. Sub o forma sau alta, isi exprimau si ei admiratia fata de Jennifer Lopez.
Adevarul e ca ne-a cam lasat cu gura cascata. Si, intr-o lume in care “hate-ul” e la ordinea zilei, e fapt rar sa nu gasesti cusur cuiva.
Femeia mi se pare “pachet complet”! Artist 100%! A venit si a prestat de toti banii, profi, cantand in toate pozitiile fara sa dea gherle, dansand de ma dureau pe mine toate cele, schimband costume din ce in ce mai sexy, la care or fi ajutat-o cumva si croitoresele romance pe care le-a solicitat.
Si nu a incetat sa ne arate ca e tare mandra de cum arata…
Si-a incheiat multe momente aratandu-ne popoul lucrat, spre fericirea barbatilor din vecinatatea mea.
Pana si prietenele/sotiile lor taceau mâlc, lasandu-i pe ei sa o soarba din priviri. Caci, la un repros, sigur s-ar fi trezit cu replica: “da’ tu cand o sa arati asa??”
Pun pariu ca toate femeile prezente ne-am spus: “Cand o sa ma fac mare, vreau sa fiu ca Jennifer Lopez la 56 de ani”. Ma rog, la mine nu mai tine, eu sunt deja si mare si mare 🙂
A tinut un show de aproape 2 ore fara sa dispara prea mult, fara sa vorbeasca prea mult. Iar, cand vorbit, a avut grija sa pronunte cat a putut de corect “București”. Nu Bucharest si nu Budapest…
A cantat si dansat in bataia ventilatoarelor, a luat hit-urile la rand, fie ele in engleza sau spaniola, si s-a bucurat vizibil de cadrul pe care un operator i l-a facut din scena, cu ea proiectata pe Casa Poporului. (Chiar sunt curioasa cand/daca apare pe pagina ei.)
Am incercat sa o vad “live” mai mult, nu pe ecranele mari, desi asta a fost tendinta tuturor celor care nu stateam la VIP sau in buza scenei (daca e sa ma iau dupa toate pozele postate pe retele). Greu, nene, sa o vezi mica mica pe scena, la cate telefoane au fost in aer, la cati oameni inalti pare ca are Romania 🙂 si la cate fete s-au urcat pe umerii iubitilor, sa fie mai cu moț.
Au fost si unii mai norocosi:
Terasa Ministerului Justitiei a fost ocupata de cativa cetateni. Pai e just asa? 🙂
Iar din Casa Poporului am vazut iesind pe una dintre ferestre cateva capete curioase, sa se bucure moca de concert. Restul Poporului nu a avut acces la Casa. Doar la casa de bilete…
Am urmarit-o cu admiratie. Pentru ca banuiesc ce munca enorma e in spatele unei astfel de aparitii.
Am si luat-o la puricat, analizand-o ca o muiere curioasa, sa vad… nu cumva “maica, ia uite ca are si ea celulita, are si ea un cos pe nas, are si ea aripioare de bunica.” N-are!
Aici mi-a stricat un baschetbalist cadrul. El, insa, cred ca a fost incantat 🙂
Am plecat de la concert pe jos si mi s-a parut ca nu mai incap pe Bulevardul Unirii!
Ajunsa acasa, nu numai ca nu am urcat pe scari, nu numai ca nu am baut apa plata cu lamaie, ci, de nervi, m-am pus “on the floor” si am dat iama in borcanul cu inghetata 🙂
“Save me tonight”, bai, Jenny from the Block!
Da’ parca o aud: “Ain’t Your Mama!”…
