Dana Mladin

Jurnal de coronavirus (3) – Centrul Vechi in vremuri noi…

Reading Time: 8 minutes

Eu sunt pe dos, frate. Nu ies in Centrul Vechi cu lunile si taman acum ma apuca, in plina isterie, cand lumea sta in case. Un drum foarte scurt, o traversare a zonei, practic.

E duminica si stiu ca, fara exceptie, la ora pranzului e plin de oameni, e forfota, e viata, canta muzica, se ciocnesc paharele, striga lumea dupa tine sa intri in cutare sau cutare restaurant.

In mod normal, as fi mers cu transportul public, dar m-am inchis in masina si am pornit agale intr-acolo. E destul de aglomerat pe sosea, pare-se ca multa lume a iesit din casa cu masina, sa isi mai rezolve una, alta.

La semafoare, niste femei incearca sa convinga soferii sa cumpere lalele. Ieftine! Da’ ti-ai gasit, cine naiba deschide geamul masinii, sa se expuna?…

Parchez la Universitatii in subteran. Ce credeti? In toata parcarea goala (doar o masina ratacita vad), suna muzica clasica!!! Mai ca iti vine sa te opresti acolo si sa te simti ca la concert, daca tot s-au inchis salile…

Un angajat care s-a pus pe strans cosurile de gunoi se uita la mine ca la felu’ paispe. Semn ca n-a mai vazut o fiinta umana in parcare de ceva vreme J))

Evit sa pun mana pe orice – buton, clanta, aparat de taxat, scara etc. Imi pregatesc masca, in caz ca ma apropii de oameni, si o iau la pas.

Imaginea e ireala!!! O diferenta socanta intre zilele de duminica fara virus si duminica asta. E pustiu! E liniste! Taxiuri care someaza. Auzi pasarelele, carora nu le pasa de nimic…

Din cand in cand niste oameni trec pe langa mine. Unii vorbesc engleza, altii franceza.

E clar, Dzeu are simtul umorului: mi-a scos in cale doua asiatice J)).

Se fotografiaza una pe cealalta, avand in fundal cladirile frumoase din zona. Ma opresc (la distanta de ele…) sa vad mai bine cladirea din spate, cand, una dintre ele, foarte amabila, ma intreaba daca doresc sa imi faca poza. Aoleu, nuuu!!! Lasati, poate peste vreun an, doi!…

Le multumesc amabil si plec mai departe.

Multe restaurante inchise!

Scaunele teraselor dau o imagine de… faliment, sa ma ierte Dzeu.

Vad si restaurante deschise. Imi dau seama dupa chelneri, care stau ciorchine la geam, in interior.

Sunt mirata cand, in calea mea, dau de o domnisoara care ma intreaba: “Va intereseaza ceva anume? Vreti sa vedeti meniul?”. Wow, tare daca inca mai functioneaza “agatatul” clientilor in vremuri fara clienti… O refuz politicos si o intreb daca au, totusi, clienti. “Cativa, da. Straini”. Si abia termina fraza, cand, in spatele nostru apare un grup mic, straini pe care ii si ia in primire. Cu succes, pentru ca intra toti in restaurant.

Magazinele cu suveniuri sunt deschise si se pare ca au si clienti! Doi straini trec pe langa mine, dornici sa isi cumpere ceva cu Romania. Dracu(la) stie ce…

Pana si geanta mea e pregatita de vremuri de restriste. In criza asta de dezinfectant, eu am unul luat de ceva vreme, de prin strainatate. Cred ca a si expirat J)).

Imi cumpar niste inghetata, punandu-mi masca la gura pe timpul sederii in magazin. Oamenii imi dau cutia si imi multumesc pe un ton diferit fata de cel folosit in mod normal. Ii simt… recunoscatori, cumva. Nu le-am salvat eu afacerea, stiu, dar e clar ca orice client conteaza acum pentru multi ca ei!

Politia e cu noi. Cum “care noi”? Astia, 5-6, care suntem in Centru’ Vechi. Si Jandarmeria e. La locul ei, intr-un capat de strada.

Hai, ca deja e aglomeratie: din spatele meu vin vreo 8 trotinetisti.

Sunt curioasa daca sunt de-ai nostri. Nu, ma lamuresc imediat ca nu, auzindu-i vorbind “americaneste”.

Totusi, sunt precauta, pastrez distanta regulamentara fata de ei.

Apoi, mirata ca Scovergaria e deschisa, nu rezist si imi cumpar si eu o scoverga cu branza si smantana. Na, ca am mai sustinut o afacere J)).

Apoi fug acasa. Ma urc in lift si… soc si groaza: un domn urca si el. Pana mea, p’asta nu mi-o luasem in calcul!!! Pai nu e drept: ai grija la orice detaliu in strada si dai nas in nas cu cineva in liftul de acasa?!?! Nici nu apuc sa scot masca din buzunar. Incerc sa imi tin respiratia, dar pe la etajul 5 simt ca imi dau duhul haha. Deh, lipsa de antrenament!…

Ma duc sa ma spal repede cu sapun. Si multa apa. Si iar sapun si apa…

Lasă un răspuns