Sunt locuri de unde nu-ti vine sa mai pleci! Am avut sentimentul asta in Islanda. Si, gandindu-ma la tot ce am vazut eu pana acum in lume, nu multe sunt locurile despre care pot spune asta. Ador anumite orase, ma intorc de nenumarate ori in unele, insa aceasta senzatie de “nu mai vreau sa plec de aici” am avut-o rareori.
Cred ca pot scrie un an despre toate locurile pe care le-am vazut in Islanda (si n-am vazut tot!). Asa ca zic sa o iau pas cu pas…
VATNAJÖKULL
10% din Islanda e ocupata de ghetari! Vatnajökull este cel mai mare ghetar din Europa si al treilea, ca marime, din lume! Are o suprafata de 8.100 km² si o grosime intre 400-1.100 metri! Ca sa va faceti o idee, Vatnajökull e de 10 ori mai mare decat suprafata terestra a New York-ului!
Ghetarul asta e atat de intins, incat fiecare parte din el are un nume. Ma opresc la bucata numita Breiðamerkurjökull, strans legata de unul dintre cele mai fotografiate atractii turistice din Islanda! (Numa’ io cred ca am facut peste 2.000 de poze si filme in cele doua vizite ale mele aici…)
JÖKULSÁRLÓN
Inainte de prima mea vacanta in Islanda, in 2014, stiam din poze cum arată Jökulsárlón si ma gandeam: “ei, normal, au stat si astia cateva zile pe mal sa prinda cadre frumoase, au pus apoi niste filtre, au editat si ia uite ce loc frumos au obtinut pentru promovare”.
Doamne, cand am vazut laguna, am ramas paf! Ziceai ca m-a oprit cineva cu telecomanda in pozitia “wtf, e real???”
Da, e real! De fapt, e IREAL! Multimea de aisberguri, lumina, zgomotul ghetii, peretele ghetarului…
E un loc care te lasa, efectiv, mut de uimire!
LAGUNA DE GHEATA JÖKULSÁRLÓN
(cumva redundant, avand in vedere ca jökulsárlón in islandeza inseamna cam asta, “laguna glaciara”.)
Este cea mai mare laguna si unul dintre cele mai turistice locuri din Islanda. E si la indemana, ce sa vezi… E chiar la drumu’ mare, in sud-estul Islandei, in DN-ul lor (ring road-ul care inconjoara toata tara). Se poate vedea chiar din masina, de pe drum.
Eu am ajuns aici venind din estul tarii – in ambele mele vizite – caci asa mi-am facut traseul. Dar, daca pleci cu masina din capitala Reykjavik, ai de parcurs aproape 400 km pana la ea.
Locul asta era candva un teren agricol. Odata cu incalzirea globala din secolul 20, ghetarul Breiðamerkurjökull s-a retras, lasand in urma o laguna. Se intampla prin anii ’30.
Procesul, insa, s-a accelerat brusc incepand cu 1975, astfel ca, de la aproape 8 km², laguna a ajuns la 15 km² in 1998!
Astazi depaseste 18 km² si va mai creste.
Citesc undeva ca Breiðamerkurjökull se retrage cu 100-300 de metri pe an, in functie de ce temperaturi sunt in anul respectiv.
Eu, care am vazut locul asta la distanta de 11 ani, nu m-am prins ca s-a retras ghetarul 🙂 La o prima privire de la distanta, chiar nu mi-am dat seama. Si nici cand m-am apropiat cu barca de peretele lui nu am realizat ca e cu niste sute de metri mai in spate fata de 2014…
Bucatile uriase de gheata care se desprind din ghetar au peste 1.500 ani vechime!!! Plutesc in laguna timp de cateva saptamani, sufera anumite transformari (despre care scriu mai jos), apoi se indreapta spre ocean, caci laguna e conectata direct la ocean – lucru rar pentru lacurile glaciare – printr-un canal scurt.
Cand e reflux, apa sarata intra pe canal in laguna si astfel avem ca o prajitura in straturi – la fund e sarata si ceva mai calda, datorita curentilor adusi de maree, iar la suprafata e dulce si mai rece.
Aisbergurile din laguna creeaza un fundal spectaculos!
Unele sunt de un albastru electric, altele au straturi de cenusa vulcanica in ele, altele sunt transparente.
Cele albastre sunt cele “proaspete”. Abia desprinse din ghetar, au culoarea data de densitatea ghetii pure, lipsita de bule de aer. In timp, in contact cu oxigenul, cu apa sarata, culoarea lor se schimba.
Si daca privesti aisbergurile de pe mal si daca mergi cu barca printre ele, te simti de parca ai fi intr-un film fantastic.
Apropo de filme…
FILMARI LA JÖKULSÁRLÓN
Locul asta nu putea sa ii lase reci (ma rog :)) pe producatorii si regizorii unor filme. Au pus ochii pe el si au tras aici niste secvente, unele memorabile.
In James Bond A view to a kill (1985), aici a fost creata o zona din Siberia, chiar la inceput de film. Tot parte din Siberia a devenit laguna islandeza in Lara Croft Tomb Raider (2001).
In Interstellar a fost planeta inghetata, iar in Game of Thrones, Jökulsárlón apare un pic in sezonul 7, episodul 6, ca background in cateva scene, pentru a reda senzatia de tinut inghetat, dincolo de Zid. In schimb, pentru acelasi serial, s-au folosit mai multe locatii din Islanda! Pe una taman ce am vazut-o si eu, in mijloc de tara, si abia astept sa vi-o arat, in postarea despre “highlands”!
In James Bond Die another day (2002), laguna glaciara a fost cadrul perfect pentru o spectaculoasa cursa de masini pe gheata:
Faza tare, insa!!! Ca sa poata produce scena de urmarire cu masini pe laguna, desi au filmat iarna si laguna era inghetata, au fost nevoiti sa “ajute” natura: gheata naturala nu era suficient de groasa si stabila pentru a sustine masinile, toate echipamentele si echipa de filmare, asa ca ce credeti ca au facut? Au inchis temporar laguna fata de ocean, pentru a reduce intrarea apei calde din mare, care topea stratul de gheata. Apoi au folosit niste pompe industriale, care au tras apa rece de suprafata si au pulverizat-o, obtinand, astfel, un strat de gheata mai gros, deci sigur. Smecheri, nene!
Si cu siguranta au gonit si toti turistii atunci cand au filmat… Noroc ca eu nu auzisem de locul asta in 2002 🙂
Am ajuns prima oara la Jökulsárlón in vara lui 2014 si, in vara lui 2025, abia am asteptat sa ma reintorc! Am stat in acelasi hotel, la 10 minute cu masina de laguna. Nerabdatoare sa o revad si curioasa sa vad cum s-au schimbat lucrurile, am pornit spre ea imediat dupa ce m-am cazat. Seara, fix la aceeasi ora ca acum 11 ani, culmea.
La ore tarzii ai avantajul ca nu mai e lume multa. Oamenii se ingramadesc de obicei dimineata, facand o halta in drumul lor spre est sau, invers, spre capitala. In plus, tururile pe laguna se incheie pe la 7 seara. Si na, pe la orele astea, oamenii normali vor si ei sa cineze si apoi sa se bage la somn…
In 11 ani, lucrurile s-au schimbat, categoric! Nu-mi mai amintesc fiecare detaliu din 2014, dar unele poze si unele actiuni de atunci ma ajuta. De exemplu, acum nu mai pot cobori la mal sa te plimbi.
De la parcare, urmezi cararea bine delimitata pana in varf de deal.
Si de aici, ingradit, poti face poze neingradit…
Acum parcarea e cu plata. Costa cca 7 euro/zi, dar eu am preferat sa platesc din start pentru 2 zile, caci a doua zi dimineata aveam bilet la turul pe laguna. Si ma gandeam ca asa evit cozile care ar putea fi la ora aia.
Au aparut o cafenea, un magazin cu suveniruri, o zona de food cu rulote care gatesc diverse produse si dai si peste mai multe containere care vand tururi pe laguna.
Si au construit pana si un soi de balcon pe care poti face poze fara ca alti turisti sa se buluceasca si sa-ti strice cadrul. Ma simt ca Julieta, doar Romeo mai lipseste, ivindu-se dintre aisberguri 🙂
CE POTI FACE LA JÖKULSÁRLÓN
In primul rand, te poti plimba de-a lungul lagunei. Cat iti permite traseul delimitat…
Poti sta la mesele de lemn sau in fund pe pietre sa admiri linistit/sa fotografiezi entuziast bucatoaiele de gheata ingramadindu-se unele in altele, in timp ce pescarusii isi fac veacul pe ele.
Sau poti lua un tur pe laguna daca esti aici intre mai si octombrie. Sunt 3 variante:
Barca amfibie. O plimbare de 40 de minute pe laguna, intr-un grup mai mare. Costul (in vara lui 2025) – 6.900 isk pentru adult (+13 ani), adica cca 48 euro.
Barca zodiac. Cu o capacitate mai mica, dar mai rapida si avand marele avantaj ca se poate strecura printre asiberguri si se poate apropia mai mult de peretele ghetarului. Turul tine cam 70-75 de minute.
Si pretul e mai piperat: am platit 15.900 isk, adica ~111 euro! (In 2014, pentru fix acelasi tur, am platit 6.500 isk, adica ~45 euro.)
Poti vâsli, daca te tin muschii… Sunt tururi ghidate, cu caiacuri. Dureaza o ora jumate, iar costul e in jur de 130 euro!
Si in urma cu 11 ani, dar si acum, am ales aceeasi varianta: barca zodiac. Diferenta e ca atunci am venit dimineata fara sa stiu de tururi si m-au luat de mila in barca ce tocmai se pregatea sa plece, dupa ce am platit pe loc.
Acum am facut rezervare dinainte, caci vedeam cum se duce disponibilitatea locurilor. Am luat de pe primul site care mi s-a parut a fi o companie islandeza – icelagoon.com. Dar am descoperit imediat dupa ca mai erau unii, tot locali – icelagoon.is. Diferenta dintre ei e mica, uneori la orar. In principiu, au cam 6-10 tururi pe zi in perioada verii.
ZODIAC TOUR
Intrăm in containerul tirului noua persoane cu bilet la turul de 8.50 dimineata. Primim combinezoane babane, sa le tragem peste hainele noastre.
Sa imi las geaca pe mine, sa nu o las? Mare dilema, avand in vedere ca e frig, iar pe barca, in mers, va fi si mai frig. Oamenii de aici spun ca ei merg fara, dar acu’ na, depinde de cat de friguros e fiecare. Decid sa o las aici, avand in vedere ca in combinezonul de la ei deja imi e cald…
In schimb, esti sfatuit sa iti iei caciula si manusi.
Ne suim cu scarita in camionul inalt, care ne duce de-a lungul lagunei, pana la punctul de imbarcare.
“Daca avem noroc, putem vedea foci sau aisberguri rasucindu-se” – ne zice capitanul. Acum 11 ani n-am vazut picior de foca (ma rog, inotatoare), nici rasuciri. Ce bafta om avea azi?…
Pornim in viteza. Sunt 7,6 km de la mal pana la peretele ghetarului. Pun caciula… pun si gluga de la combinezon… Le mai dau jos pentru un selfie. Sau nu 🙂
2025
2014
Lasam in stanga si in dreapta blocuri mari de gheata. Si tot inaintam spre ghetar.
Il intreb pe capitan cat e de adanca apa. Mi-am gasit si eu sa am curiozitati din astea in cel mai nepotrivit moment, in mijloc de laguna.
“Maximum 284 de metri” imi raspunde si imi ingheata instant sangele in mine! Acu’ ma asortez cu laguna…
“Iar apa are 3,4 grade Celsius” – imi arata el pe un ecran, desi nu dadeam semne ca as vrea sa sar din barca.
Brusc, imi aduc aminte de ceva!
Desi acum e scris clar ca nu ai voie sa faci baie in laguna, ca poti muri dupa cateva minute, in 2014 am pozat 3 fete care au facut treaba asta!!!
Dupa o pregatire temeinica la mal, au intrat rand pe rand in laguna si au mers pana la primul aisberg care le-a iesit in cale. Era seara tarziu, lume putina, nu le-a intrebat nimeni de sanatate, iar ele si-au vazut linistite de “sportul” lor extrem. Brrr…
Ne apropiem de peretele ghetarului si capitanul micsoreaza viteza.
Ne plimbă agale printre aisberguri, pastrand o distanta de siguranta. Pentru ca, ce sa vezi, poate fi extrem de periculos sa te apropii de ele. De ce?
Aisbergurile pot avea pana la 30 de metri inaltime deasupra apei, dar sa nu uitam ca 90% din masa lor e sub apa! Un fenomen spectaculos pe care il poti vedea aici, daca ai noroc, e intoarcerea unui aisberg cu fundu’n sus!
Fenomenul se intampla din mai multe motive:
Odata desprinse din ghetar, aisbergurile plutesc in laguna. Si, usor-usor, se topesc. Pe la un colt, pe la baza…
Pe de alta parte, apa sarata si mai calda de dedesubt topeste partea scufundata mai repede decat se topeste cea de la suprafata.
Si inca un motiv: aisbergurile pot avea fisuri interne, goluri de aer. In cazul asta, presiunea se schimba, modificand brusc distributia greutatii.
Indiferent de cauza, efectul e acelasi – se modifica centrul de greutate al bucatii respective de gheata. Modificandu-se centrul de greutate, aisbergul incearca sa ajunga intr-o pozitie noua de echilibru.
Fenomenul e wow, sunt rasturnari cu sunete ca niste tunete puternice! Dar, pe cat e de spectaculos, pe atat e de periculos!
Se poate produce un val puternic, ca un minitsunami, care sa arunce, efectiv, barca din apropiere! In plus, se pot desprinde bucati de gheata care pot lovi ambarcatiunea.
De aceea, cei care fac tururile stiu bine ca trebuie sa pastreze o distanta de cateva zeci de metri fata de aisberguri. Cum stiu si care dintre ele s-a intors deja, dupa culoare si suprafata.
N-avem parte de nicio rasturnare spectaculoasa si, in barca fiind, parca nici nu mi-as dori…
(Am vazut una de pe mal, nu mare, si am auzit tunetul acela pe care l-am mai auzit in Groenlanda, cand am fost intr-un tur pe un ghetar. E straniu rau!)
FOCI
Daca la rasturnari n-avem noroc, avem, in schimb, la foci! Da, da, chiar la mai multe!
Ca niste putori zac cu burta la soare, pe cate o bucata de gheata. Isi ridica inspre noi capul, privindu-ne plictisite, apoi isi vad mai departe de somnul lor de frumusete.
Ne iese in cale una! Curioasa, vine dupa noi, se apropie foarte mult de barca noastra, privindu-ne de parca acum descopera om pentru prima oara in viata.
Capitanul barcii opreste motorul si ne roaga sa facem liniste. Asta face ca foca sa se apropie fara frica. Si uite cum stam noi si ne uitam unii la alta – noi la foca, foca la noi…
Apoi ne lasa, se duce in apele ei. Chiar e in apele ei…
Apropierea de peretele ghetarului e coplesitoare, nu stiu cum sa descriu in cuvinte… Pe mine ma impresioneaza tare!
La intoarcere, pustiul spaniol, incurajat de capitan, pescuieste din apa o bucata de gheata. Un accesoriu dragut pentru o poza “cool” 🙂
Dupa plimbarea pe laguna, poti merge pe jos sau cu masina dincolo de pod, pana pe plaja.
Practic, urmezi traseul aisbergurilor care intra din laguna, in ocean. Ma rog, tu te opresti in parcare 🙂 Poti parca fie la plaja de dinaintea podului fie la cea de dupa el.
Aici dai de o alta minunatie!
DIAMOND BEACH
Valurile aruncă pe plaja bucati din aisbergurile venite din laguna. Astfel, se creeaza un decor superb cu… diamante presarate pe nisipul negru.
Bucatile mari de gheata raman un timp intepenite la mal, in apa, prada valurilor care le lovesc continuu cu putere.
Am fost fascinata de locul asta inca de la prima mea vizita aici!
Tot iulie era, tot frig, iar plaja era înțesată cu bucati de gheata.
Acum, insa, fix aceeasi plaja, tot seara tarziu, ofera doar niste… cuburi de gheata, cat pentru un whisky.
Cativa turisti incearca sa mute gheata astfel incat sa dea impresia unei mici aglomerari, asa, de o poza frumoasa.
In schimb, a doua zi, la 8 dimineata, descopar plaja plinaaa ochi cu “diamante”. Doamne, e atat de spectaculoasa!!! Si, ce e tare, e ca sunt singura pe toata suprafata asta ireala. Si, ce e nasol, e ca taman acum n-am timp de stat, ca pierd turul cu barca pe laguna 🙁
Citesc repede ce tre’ sa fac daca dau de o foca pe plaja…
…si fac repede un film, sa ma bucur de plaja cu diamante ca de regatul meu si numai al meu. Dar finalul e… neasteptat:
De ce puteam sa ma impiedic daca nu de o ditamai bucata de gheata, nu? Cat pe ce sa-mi rup picioarele.
Ceva mai tarziu, descopar plaja plina de lume! Oameni fascinati, ca si mine, care nu se opresc din a-si face poze printre bucatile de gheata esuate.
Trag concluzia ca e ideal sa poti ramane in zona macar o noapte. Pentru ca, de la o zi la alta, decorul se schimbă major!
FJALLSÁRLÓN
La doar 10 min de mers cu masina (10 km) de la Jökulsárlón inspre capitala, se afla Fjallsárlón, o varianta in miniatura a lagunei Jökulsárlón, cu turisti foarte putini – cel putin eu asa am prins de fiecare data cand am fost.
Laguna e formata de retragerea ghetarului Fjallsjökull, care e o limba glaciara a uriasului ghetar Öræfajökull, care, la randul lui, face parte din Vatnajökull – ala despre care va spusei ca e cel mai mare ghetar din Europa si al treilea din lume.
Eu am uitat in secunda doi numele lor! Dar am retinut ca ala mare are un copil care, la randul lui, are un copil 🙂
Fjallsárlón este o laguna inchisa, nu are un canal direct catre ocean ca cealalta, ceea ce face ca toate aisbergurile care se desprind din frontul ghetarului sa ramana blocate aici, unde plutesc ceva vreme, pana se fragmenteaza si, in final, se topesc. Dar nicio grija, altele se desprind si umplu laguna, spre satisfactia noastra, a celor care ne plimbam pe cararile din fata ei.
Fiind mica laguna, peretele ghetarului se vede foarte bine de pe mal, nu e nevoie sa iei vreun tur cu barca. Bine, daca tu vrei sa te dai si-n barci, la propriu, se fac tururi – intre aprilie si octombrie/noiembrie, cu o durata de 75-90 de minute.
Costul? Din ce am gasit eu, 10.500 isk pentru adulti (cca 73 euro).
Eu am vazut laguna asta in 2014 in timpul zilei.
In vara lui 2025 am ajuns seara tarziu si m-am bucurat de ea de parca ar fi fost a mea si doar a mea. Am revenit a doua zi, nu doar pentru ca era in drumul meu spre vest, ci… sa nu radeti de mine… ca sa am soarele catre ghetar, sa nu ma mai incurce la poze 🙂
Cu ocazia asta am remarcat si dinamica aisbergurilor, caci decorul de la pranz nu mai semana cu decorul de cu o seara inainte:
Ca si la Jökulsárlón, si pe aici te plimbi pe carari bine delimitate, insa ai acces si la mal, daca vrei sa incerci apa cu picioru’.
Aici nu există rulote cu mancare, in schimb există un restaurant (Frost), chiar lipit de parcare. Poti incerca meniul zilei, asta daca nu ai ghinionul sa te nimeresti fix cand tot localul e rezervat pentru un grup masiv de turisti, caz in care iei supa la pachet si o mananci afara, pe bancuta, “condimentata” cu stropi de ploaie.
LAGUNELE GLACIARE
Am prins locurile astea sub cer cu nori gri amenintatori, le-am prins scaldate in soare sau sub picaturi de ploaie, le-am vazut seara tarziu, intr-o lumina ireala de vara, cu un soare care nu apune. Oricand, oricum, “tabloul” e mereu impresionant!
Islanda are multe astfel de locuri si abia astept sa scriu despre fiecare. Pana atunci, puteti citi aventura mea pe insula Grimsey, de pe Cercul Polar, puteti vedea cum am dormit intr-o capsula sau puteti rade de mine ca am mers cu papornita la pilotul unui avion sau ca am alergat ca disperata cu trotineta sa prind eruptia unui vulcan…
