“Pai si in zona noastra nu ajungi?!?” – m-a intrebat tipa de la agentia chineza, dupa ce am inchis cu ea turul din 2025 (Beijing, XiAn, Chengdu, Chongqing). “Suntem intr-o zona foarte frumoasa, Guilin, poate vii data viitoare” – mi-a adaugat.
“Da, da”, i-am zis eu politicos, gandindu-ma ca nu voi ajunge vreodata unde mi-a zis.
Ce sa vezi, am ajuns! 🙂
La doar un an distanta, tot de ziua mea, am decis sa vad si alte zone wow din China despre care auzisem, citisem si pe care le vazusem pe internet – Guilin si Zhangjiajie.
In fotografie e o miiiica parte din ce am vazut si a fost doar inceputul zonei “wtf, astea-s reale?!?”
Dar, pana sa ajung pe vapor si sa va arat ce si cum, sa o iau cu inceputul…
GUILIN
In Guilin am ajuns cu avionul din Shanghai – primul meu stop din vacanta 2026. Am facut vreo 2 ore jumate si apoi 40 de minute de la aeroport pana in centru, pe un trafic ok!
Chiar daca am avut tur privat, fiind o zona unde e mult mai bine sa fii cu ghid, decat sa bâjbâi ca nebunu’, m-am uitat bine de tot inainte pe net si am cerut agentiei cam tot ce mi s-a parut mie de neratat.
Ce m-a speriat la inceput – faptul ca stau o singura zi in Guilin – m-a linistit ulterior. Intr-adevar, Guilin e un oras pe care poti sa il vezi intr-o zi, o zi jumate, apoi toti iti recomanda sa pleci (si sa stai) in Yangshuo, unde te asteapta alte locuri care par ireale!
CE POTI VIZITA IN GUILIN
Ghidul meu chinez, William, intelege ce vreau eu – sa simt orasul, sa cunosc oamenii locului (dincolo de obiectivele turistice), asa ca decide ca prima noastra oprire sa fie… la piata 🙂
Imi place muuult! Ma uit pe unele tarabe ca vitelul la poarta noua! Intreb ce e aia, ce e aialalta, de parca as intelege…
Pe broastele vii le identific, insa. Unele se zbat, saracile, in speranta ca vor scapa din plasa in care sunt ingradamite ca sardelele. Ma rog, ca broastele…
Multe fructe in piata! Si d’alea de se gasesc la noi si d’alea de se gasesc doar la ei. Exotice – le zicem noi…
William imi arata portocalele si imi spune cu o vadita mandrie ca sunt foarte ieftine – cu 10 yuani (1 euro si ceva) poti cumpara 4 kg!
O tanti imi curata un ananas sculptandu-l ca un Brancusi al Chinei, iar eu musc direct din el cu pofta, ca mi-a plouat in gura de cum l-am vazut!
Dar piata asta din oras coboara pe locul 2 in topul meu, dupa ce ajung in alta, la poale de munte, pe drumul spre Templul Qixia (unde n-ai voie sa faci poze, d’aia nu am decat poza din curtea templului).
De-a lungul strazii, pe ambele parti, o multime de târgoveți isi asteapta mușteriii, cu marfa in saci, in ladite sau asezata direct pe caldarâm.
E o piata in care gasesti tot felul de radacini, ierburi, plante – care cu siguranta iti iau durerea cu mana 🙂
Ghidul imi spune despre cateva dintre ele. Chiar si el e depasit de varietatea mare de remedii naturiste!
Oamenii care vand ma impresioneaza prin simplitatea lor. Mi-i si imaginez cum muncesc pentru toate produsele cu care vin dis-de-dimineata pe drumul asta, in incercarea de a face un banut pentru alte nevoi ale vietii lor. Imi vine sa cumpar cand ii vad! Dar cum Dzeu sa ma car eu prin toata China cu crengi si frunze si, mai ales, ce sa fac eu din ele?!… Macar Vitamina C pe care o am la mine o inteleg 🙂
Printre plante si radacini, un barbat il bate bine pe un altul, intr-o sedinta de masaj. Iar, intr-un cort, se lasa cu foc pentru ca un client sa plece cu spatele rezolvat.
SUN AND MOON PAGODAS
Le-am vazut prima oara seara, de la fereastra camerei mele de hotel si puteam pune pariu ca cea “de aur” e mai mare decat cea “de argint”. Deh, perspectiva.
Ele sunt identice, d’aia li se zice si gemene.
Sunt Soarele si Luna, situate pe lacul Shanhu, chiar in buricul orasului Guilin.
Din punctul meu de vedere, merita vazute seara, intr-o plimbare pe malul lacului, nu musai vizitate.
Reflexia lor in apa creeaza imagini de carte postala!
Cum plecarile mele de la hotel si intoarcerile in camera trec pe langa lac, le prind si ziua si seara in poza.
Ziua nu e asa mare disperare la facut poze. Seara, in schimb, se aglomereaza zona si fiecare chinez (ca numa’ chinezi sunt in jurul meu…) incearca sa isi faca loc pentru o poza cu care sa se laude pe retele.
ELEPHANT TRUNK HILL
Eu am vazut in Guilin doi elefanti, credeti-ma! 🙂 Numa’ ca stanca de mai sus e pe lacul Mulong, fara legatura cu elefantul celebru…
Aici e ca un parc, cu grupuri de chinezi la picnic, cu altii dornici de o plimbare cu pluta din bambus si cu copii care isi gasesc de joaca din orice.
Ceva mai incolo chiar dau de o jucarie speciala pentru ei. Telescoape? Nuuu, sunt arme cu care poti trage in muntele din fata pana iti descarci toti nervii. Sau pana esti apt de a fi inrolat in armata…
Si am ajuns si la Elephant Trunk Hill, cu trompa lui bagata in apa. E simbolul oficial al orasului – apare pe multe materiale promotionale.
La poza asta sunt deja odihnita, dar, nu cu mult inainte, mi-am dat duhul urcand destul de abrupt, pana la pagoda Puxian din varf.
Ce e misto, e ca, dupa ce iti iese sufletul din tine pe scari, esti “the king of the world”!
Ma rog, rege-rege, dar, daca prinzi vreme pâcloasă, poti sa fii tu Regele cui vrei, ca nu vezi toate randurile de stanci spectaculoase care par a fi crescut ca ciupercile dupa ploaie.
Apropo de ploaie, si pe ea poti da vina cand nu vezi “țuguii” de piatra.
Sunt in Turnul Xiaoyao, din centrul orasului. De pe terasa lui, pe vreme limpede, cica se vede spectaculos!
“Da’ cand e vreme limpede??” – il intreb disperata pe ghid, in timp ce pozez.
“Vara, insa atunci e horror de cald!”
REED FLUTE CAVE
Ca sa coloram un pic ziua, mergem intr-o pestera faimoasa – Pestera Flautului de Trestie.
(Cca 12 euro intrarea. Eu o am inclusa in tur.)
Inteleg ca numele ii vine de la trestiile care cresc in zona intrarii in pestera, din care se faceau flaute. Asa o fi?
Foarte smart “decorata”. Prin lumini, au pus in valoare fiecare stalactita, stalacmita. Si chiar au numit unele formatiuni dupa cum seamana cu diverse – un obicei pe care l-am intalnit in mai multe locuri din China. Nu numai ca le-au botezat, dar au si ajutat cu efecte luminoase:
Aici avem omul de zapada si pestisorul de aur.
Traseul e relativ usor, ai cărări si trepte facute cum trebuie, ca sa iti faciliteze accesul. Si aproape ca nu iti bagi degetele in ochi…
Reed Flute Cave cica are vreo 180 milioane de ani! Si e vizitata de oameni cam de 1.200 ani – o dovedesc niste inscriptii de pe peretii ei, datate din timpul dinastiei Tang.
In fundul pesterii e si un lac! E misto atmosfera, un pic stranie, mai ales ca am prins lacul fara turisti. Grupurile sunt in spatele meu, asa ca am parte de un traseu ca si cum as avea pestera doar pentru mine.
Greu cu selfie aici, la ce lumini sunt, da’ nu ma las…
Apoi o iau mai departe pe traseul indicat, un traseu cu sens unic.
Cam intr-o ora, gata vizita aici.
DAXU ANCIENT TOWN
La cativa kilometri de Guilin, intrăm intr-un vechi orasel comercial, pe malul raului Li.
Am senzatia ca m-am teleportat in timp, asa arata locul!
Pare un sat vechi, uitat de lume. Nu-i țipenie de om pret de cateva sute de metri. Doar un caine blazat, legat de gratiile unei ferestre, pe care il lasa rece faptul ca trece pe aici o blonda europeana.
Ma intersectez apoi cu cativa batrani – unii asezati in pragul casei, altii mergand agale pe carare, ca niste stafii ale unor vremuri de mult apuse…
Cel mai tare ma impresioneaza dânsul! Ma intreb… oare ce viata o fi avut??
Ma uit in stanga si-n dreapta cu o curiozitate de copil. Sunt case care abia se tin pe picioare, dar si cladiri împopoțonate, cu o anumita arhitectura, semn ca ceva important se intamplă sau s-a intamplat in ele.
Ghidul ma baga in curtea unor oameni, unde se produce vin dupa o metoda traditionala. Azi, insa, totul e „pe hold”…
Vizitez si o casa traditionala, care cu siguranta a fost a unor oameni instariti. Acum functioneaza ca un soi de muzeu.
Barcile traditionale isi asteapta tacute clientii, sa ii duca intr-o plimbare pe râu. Nu e nimeni. Ori e prea devreme ori e prea primavara…
Ajung si intr-o zona ceva mai animata. Niste copii se joaca intr-un mic parculet. Doi-trei turisti, cu ghizi langa ei, cutreiera strazile ca mine, curiosi.
Cateva femei gătesc stradal mancaruri rapide, pentru doritori.
Eu ma holbez la gogosile astea care inteleg ca sunt cu orez verde, dar nici creierul nici stomacul meu nu dau semne ca le-ar dori.
Iesim din oraselul asta si ne intoarcem in Guilin, caci n-am terminat tot ce era de vazut/facut.
FUBO HILL
Ajungem la un alt deal-stâncă emblematic pentru relieful carstic din Guilin. Bag repede sa vad ce inseamna „carstic” = peisaj format in zone cu roci precum calcarul, pe care apa le dizolva si le erodeaza foarte lent. In timp apar forme spectaculoase – stanci, dealuri abrupte, pesteri, grote etc.
Ma pozez in ceainicul norocos si deja simt ca ma pot duce sa joc la Loto…
Cât ghidul meu plateste biletul de intrare (cca 3 euro), descopar cu surprindere un Nursing room, unul dintre multele semne de civilizatie pe care le-am intalnit in China. E o camera dotata cu absolut tot ce i-ar fi necesar unei mame cu bebelus.
Fubo Hill e tot pe malul raului Li si are un punct panoramic de unde stau si ma uit fascinata la inotatorii in varsta care trag tare, intr-o apa deloc calda.
Punctul forte al locului este aceasta stanca – pe care am pozat-o din toate unghiurile, nene, ca sa vad ca, intr-adevar, nu atinge baza.
E celebra formatiune Sword-Testing Rock. A fost botezata asa datorita formei neobisnuite: fanta de cativa centimetri dintre bucatoiul de piatra care coboara si stanca mare si neteda de la baza pare sa fi fost taiata cu o sabie.
Explicatia e mult mai simpla: apa, in timp, a erodat roca la baza, unde se afla un strat foarte subtire de șist calcaros.
Cobor in grotele din Fubo Hill, unde dau peste niste sculpturi budiste vechi si chiar inscriptii sculptate in piatra, datand din diferite perioade istorice. Nu, nu gasesc nimic din perioada contemporana, gen “Costel & Geta = Love”.
EAST-WEST ALLEY. ZHENGYANG PEDESTRIAN STREET.
Nu stiu cum Dzeu, dar in singura zi petrecuta aici, dupa tot ce am vizitat, am inca timp de luat orasul la pas.
Cu masina nici nu poti pe aici, caci niste porci impiedica accesul 🙂
Remarc frunze multe pe jos, desi e final de martie. Aflu ca au un copac care isi schimba frunzele taman primavara, d’aia frunzaraia asta in multe locuri.
Scuterul ar mai fi o varianta pentru un tur prin oras, caci dau peste muuulte de inchiriat. Dar nu ma incurc, mai bine pe jos, mai ales ca vreau sa ajung pe strazile lor pietonale, pline cu tarabe si magazinase!
Sunt doua pe care le gasisem eu pe internet ca fiind “de neratat” – East-West Alley si Zhengyang Pedestrian Street. Sunt apropiate una de alta, deci le poti face pe ambele, daca vrei.
E, practic, o zona pietonala animata, cu multe magazine, cafenele, tarabe cu mancare si tot felul de suveniruri. Una e renovata in stil traditional chinezesc, cu cladiri vechi reconstruite (East-West Alley), cealalta e mai “urbana”.
Sunt multe lucruri pe care le poti cumpara ca suvenir si multe chestii de mancat pe care le poti incerca.
Peste tot poti plati cu cash, dar mai ales cu alipay sau wechat, aplicatii sfinte in China!
Ce testez eu aici inedit este un fresh de… cactus!
N-am prins stoarcerea paletelor de cactus, dar tot m-am uitat fascinata la ele si la cum mi-a preparat sucul domnisoara din magazin.
William, ghidul meu, ma pune la zid! Ca sa ma imbogatesc, nu de alta!
Din bannerul asta lipseste un element al caracterului aluia mare. Tu, ca om, daca stai in pozitia in care mi s-a spus sa stau, completezi caracterul. Si inseamna: “Incepand de azi, vei face avere!”. Litera mare completata de mine este 财 = bogatie, avere, bani.
Ahaaaa, d’aia stateau chinezii la rand sa isi faca poza aici!
In ceea ce ma priveste, va anunt eu cand e acel “de azi”…
Pana una alta, ma bucur de mancarea ieftina din Guilin – ghidul ma duce la un mic bistro stradal, unde mananc o portie medie de rice noodles cu porc si boabe de soia.
Aflu ca aici, in sudul Chinei, se mananca taitei din orez, pe cand in nordul tarii, cei din grau.
Cat credeti ca ma costă nudălșii mei??
5 yuani! Adica putin peste juma de euro, frateee. (Si puteam sa imi pun si sosuri, doar ca toate era mega, ultra iuti…)
In drum spre hotel, merg sa salut iar cele doua pagode gemene, caci a doua zi plecarea e foarte devreme – am de prins vaporul spre Yangshuo.
LI RIVER CRUISE
Multe poze si putine vorbe zic eu ca merită turul asta.
De fapt, nu e un tur, ci un transfer de 4 ore din Guilin in Yangshuo, cu un vapor “de 4 stele”, dupa cum este el clasificat.
M-am panicat prima oara cand am auzit cat dureaza, nu intelegeam de ce tre’ sa stau atata amar de vreme pe un vapor, cand drumul dintre cele doua orase il faci intr-o ora jumate cu masina! Bun, peisaj frumos, inteleg, dar citisem ca există si tururi de o ora pe râul asta, pana intr-un loc celebru. Adica faci Guilin->loc celebru->Guilin. Ma gandeam ca pierd 3 ore de care as putea profita ca sa vad alte chestii. Dar am inteles apoi care e smecheria…
La prima ora, eu si ghidul ne prezentam la debarcader. E plin de oameni si plin de vapoare gemene! Pe bilet scrie clar in care vapor avem loc, asa ca o luam intr-acolo. (Nota: cca 43 euro costa biletul la vaporul de 4 stele, cu bufet inclus, dar exista si vapoare de 3 stele, cu pret mai jos – undeva la 26 de euro.)
E pe lux si opulenta 🙂 Fotoliul e mare si comod, nu e nimic ingramadit, nu sta nimeni in afara locurilor, e chiar respirabil!
Plecăm cârd. Usor-usor, vapoarele se distanteaza unul de altul, astfel ca niciunul nu incurca vederea nici in fata, nici in spate.
Prima parte a traseului nu e foarte spectaculoasa, asa ca imi vărs plamanii umfland cifrele aniversare si ies pe puntea superioara, sa am si eu poze de la ziua mea 🙂 🙂
Apoi stau si ma minunez de cum aluncăm printr-un decor ireal.
Pe ambele maluri si, mai departe, in zare, se inalta o multime de stanci țuguiate, iar eu nu stiu ce sa fotografiez mai repede!
De pe puntea vaporului se vede superb, mai ales ca vremea se hotaraste sa tina cu noi!
Cine nu e dus cu vaporul, e dus cu pluta… Cu pluta de bambus, motorizata.
In mai multe locuri, aproape de un punct important al traseului, vad pontoane de unde se pot inchiria astfel de plute. Cu ele se fac plimbari mai scurte pe rau, mai ales acolo unde suntem si noi pregatiti ca vom ajunge!
IMAGINEA DE PE BANCNOTA DE 20 DE YUANI
Ca la un semnal, toata lumea din vapor iese pe punte, unde se agita sa faca rost de o bancnota de 20 de yuani.
Ajungem in Xingping, in punctul celebru de unde vezi fix peisajul cu muntii carstici care se află pe spatele bancnotei de 20 de yuani.
Sa vezi, nene, cum incercăm toti sa prindem cat mai corect unghiul reprezentat pe bancnota, că ăsta e șpilul…
Fac vreo doua spre noua poze, remarc ca nu intră oricum toti muntii in cadru, asa ca ma linistesc. Ghidul imprumuta cei 20 de yuani si altor disperati care nu dispun de pretioasa bancnota pentru poza perfecta.
Eu continui sa fotografiez “tabloul”, care arata intr-un mare fel, intr-adevar.
Pe sistemul apa trece, pietrele raman, trecuram si noi pe apa de locul cu pricina, dar bancnota o pusei bine, la pastrare 🙂
Se “cuminteste” decorul la putin timp dupa locul asta, un bun moment sa ne repezim la bufetul suedez pregatit de chinezi. Ciugulesc repede ceva si urc iar pe punte, la pozat.
In calea noastra ne ies pescari de tot felul, inclusiv cei cu cormorani, despre care aveam sa aflu mai multe la urmatoarea oprire, in Yangshuo.
Pe dealurile abrupte, zaresc cateva capre albe care isi fac veacul pe acolo.
Pe pajistile de pe mal sunt cateva turme de bivoli de apa. De altfel, in apa il surprind si pe cel care, fara jena, face căchiță in fata noastra…
“Uite-acolo vom urca si noi!” – imi arata ghidul niste platforme panoramice, in varful unui deal tuguiat. What?!? Sper ca nu vorbeste serios!
Ba daaaa. Fix acolo am ajuns. N-am luat dealul la picior de la baza lui, da’ tot am suflat al naibii de greu pe trepte. Insa a meritat din plin, uitati:
Sunt in Yangshuo si abia astept sa va arat peste ce minunatii am dat aici!
Pana atunci, puteti citi despre experienta inedita din Chengdu si, mai ales, despre ursii panda, despre primul impact cu China si ce experiente am trait din start, dar si despre ce lucruri wow am vazut in XiAn.
