Dana Mladin

Sunt dependenta de musicaluri!

Reading Time: 28 minutes

De 50 de ori am fost la musicaluri in strainatate pana acum! Cincizeci, frateeeee. Sunt precum cainele lui Pavlov, daca imi ziceti “musical”, imediat ciulesc urechile. Fac si tumbe J. Mananc musicaluri pe paine, daca imi dati. Aoleu, ia stati, acu’ m-am prins de la ce m-am ingrasat…

Stiu oameni care nu se dau in vant dupa gen. Nu-i bai, fiecare cu damblaua lui – unii cu meciurile de fotbal, altii cu opera, unii cu muzeele, altii cu multiplexurile. E bine ca avem de toate. Dar, daca as putea, as fi un soi de Martorul lui… Musical, sunandu-va la usa, cu caietele-program si cd-urile in brate, sa va conving sa vedeti macar un musical! Exista pentru toate gusturile, credeti-ma.

Culmea, la inceput nu am fost deloc tentata sa vad unul. Noroc cu prietena Lili care in 2007, la prima vizita in Londra, m-a convins sa mergem la “Mary Poppins”.

Cu papornitzele de cumparaturi, imbracate de strada (noroc ca mai toti sunt la fel…), ne-am dus noi indoite (mai mult eu), sa vedem ce si cum.

Acum deh, tre’ sa ma intelegeti, eu, ca producator tv, ma uitam ca taranca venita prima oara la oras, dar intr-un oras din viitorul indepartat: nu incetam sa fiu uimita de decor, de efecte, de costume, de cum se poate canta live si multe alte uimiri.

La nivelul meu de engleza, nu am inteles tot ce ziceau oamenii aia acolo… Era amuzant cum sala radea la niste poante, iar eu ridicam din umeri haha. Dar show-ul te tine oricum, prin tot ansamblul lui!

Acesta a fost momentul in care mi s-a deschis apetitul si in care am devenit pur si simplu DEPENDENTA de musicaluri!!!

PRECIZARE: In toamna asta a reaparut Mary Poppins si mi-am luat bilet sa merg sa il vad, dupa 12 ani! Fix in acelasi teatru in care s-a jucat in 2007…

Din 2007, am continuat sa vin la musicaluri an de an, uneori chiar de mai multe ori pe an (anul asta, intre ianuarie si noiembrie, am vazut 10 musicaluri!!! La Londra si la New York.)

Am ajuns pana si sa-mi cumpar bilet la un musical si abia apoi bilet de avion si cazare… Nu o data am facut asta. Si nu mai departe de toamna asta, cand mi-am achizitionat bilet la “Sister Act” pentru august 2020! Un musical pe care-l voi vedea a treia oara la Londra, de data asta avand-o in rolul principal pe…………… Whoopi Goldberg!!! Tareeee sau ce??? Sanatoasa sa fiu…

Am vazut cateva musicaluri de mai multe ori, fie pentru ca mi-am petrecut vacantele cu prieteni diferiti, care au vrut si ei sa mearga la anumite spectacole, fie pur si simplu pentru ca mi-au placut atat de mult, incat am vrut sa le revad. Cu atat mai mult cu cat si distributia diferita iti poate oferi surprize.

Uimitoare productii, desfasurare de forta, voci lacrima, sincronizari, costume, efecte speciale, ba chiar si elemente de magie care potenteaza anumite momente de ramai cu gura cascata.

In topul numarului meu de vizionari se afla “The Book of Mormon”, pe care l-am vazut de 4 ori!!! Un spectacol super comic, indraznet, creat de cei care au facut South Park. Si bine ca am fost de atatea ori, ca am inceput sa inteleg din ce in ce mai multe poante hahaha.

Apropo de acest musical: cred ca e unul dintre cele mai bine vandute!!! Acum cateva luni, cand am incercat sa merg, nu mai existau bilete decat la 200 lire bucata! N-am luat…

BILETE IEFTINE BOOK OF MORMON!

Au o chestie foarte simpatica: de doua ori pe zi, in fata teatrului, organizeaza o tragere la sorti pentru cele doua reprezentatii din ziua respectiva. Un fel de loterie. Tu completezi un cartonas, il bagi intr-o urna si, la o ora exacta, incepe extragerea. Sunt 22 bilete per show, locuri din cea mai buna (si scumpa) categorie, pe care le poti achizitiona la doar 20 lire bucata, daca esti printre castigatori!

E distractiva extragerea, e un mic show stradal si tu stai cu emotie de parca astepti numerele la 6/49.

N-am castigat… De la 200 lire la 20 de lire, ar fi fost o treaba, zic.

WEST END VERSUS BROADWAY

Ziua, ca treci sau nu pe langa teatre, exista intotdeauna ceva sa iti aminteasca de un musical la moda.

Seara, in jur de ora 19, zona West End a Londrei devine un furnicar. Toate teatrele din zona se anima, lumea sta la coada sa intre la spectacol – fie el musical sau piesa de teatru.

Eu fac poze precum chinezul, chiar dinainte de aglomerare.

Broadway New York, de care am dat cu nasul abia anul asta, iti ofera si el seara un spectacol similar Londrei, ba uneori chiar mai tare!

Oamenii se asaza disciplinat la doua cozi, pentru a intra in teatru. Unii cu biletele deja in mana, altii cu rezervari online. Si mai e o coada: cea a oamenilor care tanjesc dupa biletele ramase vacante – prin neprezentare. M-am asezat si eu la o astfel de coada – la musicalul “Hamilton”.

N-am vazut in viata mea atata puhoi de lume in fata vreunui teatru!!! O coada pe care nicio camera foto nu o poate cuprinde, intinsa pe mai multe sute de metri!!! O coada care, chiar si la ora inceperii spectacolului, continua sa fie mare!

Mai, nene, ce e cu musicalul asta, de e asa nebunie?!?! Citesc pe net despre el, vad ca la Londra abia apare si ma gandesc ca poate am noroc in New York si prind un bilet. Nu prind… Doar vreo 8 persoane in fatza mea reusesc.

Ma duc in Times Square la o casa de bilete si intreb daca au bilete la “Hamilton”, pentru alta seara. Avand in vedere ca vreau unul singur, am noroc, vanzatorii imi gasesc un loc pentru a doua zi! Costa 1.000 de dolari. Hahahaha. Cum?!?! Stai, ca sigur nu am inteles eu bine, e clar, engleza mea imi joaca feste. Mai intreb o data cat costa, cu o fatza care, cu siguranta, ii amuza pe oamenii aia. Da, da, 1.000 de dolari bucata. Maiculitzaaaaa!!! Intreb, de curiozitate, daca exista cineva care da atatia bani pe un bilet. “Oho, nici nu va imaginati!” – mi se raspunde. (Precizare: ma uit acum pe internet. Am gasit bilet pentru maine la Hamilton. Pe site-ul oficial. 998 dolari!!! Hooo, nu va buluciti, luati cate unul, sa ajunga la toata lumea J))

Plec amuzata, socata, uimita, nici nu stiu cum… Lasa, de ziua mea mi-am facut cadou un bilet la “My Fair Lady”. Luat din Romania, inainte de plecare cu cateva saptamani, de teama ca nu gasesc la fatza locului. 201,75 dolari!… Si in New York mi-am gasit unul la “Frozen”, la solduri – 60 dolari.

Tot in New York am mers si la “Kinky Boots”, pe care tocmai ce l-am vazut la Londra! Chiar voiam sa fac o comparatie intre ele.

Nu ma asteptam, dar mi s-a parut mai bine cantat la Londra, mai profi! Jocul – de senzatie in ambele locuri, fara discutie.

Dar ce m-a socat, frate, a fost atmosfera din sala! Publicul e absolut fabulos in America!!! La Londra, e un soi de… disciplina, nu reactionezi tu cu una cu doua. Aici, in schimb, astia tipa la orice, au reactii, dezamagiri, uimiri, baga urale dupa fiecare actiune – sunt foarte foarte vii! La final, am auzit niste dudui spunand ca si-au pierdut vocea de cat au urlat haha.

A, si la Londra incep la ora fixa, la New York au intarziat 6 minute ;).

Ar trebui sa mai vad niste musicaluri in America sa pot raspunde la intrebarea BROADWAY sau WEST END? Cred ca e al naibii de greu de zis… Ce pot spune sigur, e ca la toate musicalurile vazute pe Broadway AM DEGERAT DE FRIG!!! J)) Nenica, da’ frig, nu gluma! Am stat prin primele randuri de jos, invelita in geaca de iarna. Londra e mult mai… calduroasa:

Pe Broadway am remarcat o chestie pe care la Londra nu am vazut-o: la final de spectacol, artistii anunta publicul ca strang fonduri pentru o anumita cauza. Multi dintre ei stau cu galetuse la usile de acces si tu, cand iesi, donezi ceva sau nu.

Si tot aici am vazut cozi organizate pentru cei care vor autografe de la protagonisti. La Londra nu sunt. Poate doar cativa tineri la intrarea artistilor, dar atat.

DESPRE MUSICALURI…

Mi-am cumparat si am primit carti despre musicaluri, am mai cautat chestii pe net, ca tot omul, insa tot sper sa ajung sa vorbesc cu cei care produc asa ceva, pentru ca am o ditamai lista de intrebari. Curiozitati de spectator, dar mai ales de producator.

Am aflat ca nu Broadway da tonul mereu, asa cum ai crede. Sunt musicaluri care apar mai intai la Londra si apoi in America. Mamma Mia, Fantoma de la Opera, Sister Act sunt doar cateva exemple.

Stiti ce am citit? Ca, o data ce aleg un copil pentru un rol intr-un musical londonez, nu il stramuta din orasul lui, aducandu-l la Londra la pregatire, ci merge un trainer la el. Si il pregateste acolo, ca sa nu il scoata de la scoala si sa ii incurce viata pe termen prea lung.

CE NU E PERMIS LA UN MUSICAL

Sunt absolut interzise fotografierea si filmatul in timpul unui musical! Ba, in unele teatre, chiar si in pauze! Ti se spune in cel mai clar mod cu putinta inainte de show sau, uneori, intr-un mod original, integrat in spectacol.

Acolo unde a fost permis, am pozat mereu sala si scena la inceput si in pauza.

Wicked
Matilda – musical pe care l-am vazut de 3 ori. Si la care a venit si Brad Pitt de 2 ori!!! Numa’ ca nu atunci cand am fost eu, fir-ar…

Si, apropo de interdictii, acum fie, imi pun cenusa-n cap. Prindeti-ma, amendati-ma, arestati-ma J:  la primul musical vazut, in 2007, mi se parea incredibil ca nu poti sa faci si tu o poza. Una mica mica, macar. Si, pe aplauzele de la final de tot, am facut pe șest una cu telefonul meu de atunci (nu aveam smartfoane).

A fost prima si ultima oara cand am facut asa ceva. De atunci, nu am mai indraznit, desi imi ardeau degetele pe telefon de multe ori, cand vedeam decoruri sau costume spectaculoase, cand eram coplesita, impresionata pana la lacrimi de anumite momente. Nu de frica nu am facut-o (esti urmarit de plasatori pe tot timpul spectacolului), dar am simtit ca nu as respecta munca acelor oameni. Si mi-a fost jena. Niciodata nu am incercat sa mai fac vreo ilegalitate de genul asta…

Si, apropo de telefon, in 50 de spectacole vazute pana acum, nu am auzit niciodata un sunet de telefon in sala. Niciodata!

Daca telefonul e absolut interzis, in schimb poti manca, poti bea. Ce cumperi de la barul lor – chipsuri, alune, bomboane, sampanie, apa, sucuri –, dar si ce ai tu in sacosa.

PAUZA LA MUSICAL

PIPI, POZE SAU SHOPPING?…

Musicalurile dureaza undeva intre 2h30’-2h50’, incluzand o pauza de cca 15 minute. N-ai timp de multe in pauza. Dureaza si sa iesi de pe randul tau, ca sunt randuri inguste si tre’ sa ridici pe toata lumea de pe scaune J.

Eu am profitat de pauze ca sa mai pozez te miri ce, dar si sa imi notez repede in telefon idei pentru show-urile noastre tv. Chiar daca nu ne comparam la mijloace, la pregatire, la bugete, am zis ca putem indrazni si noi mai mult!

…Si, uneori, a mers si o inghetata in pauza. Caci sala se umple de plasatori care te imbie pe la colturi cu Haagen Dazs la borcanel. Prima oara am fost socata sa vad ca poti manca asa ceva intr-un teatru cu atatea restrictii.

Daca nu ti-ai cumparat la venire caietul-program, CD-ul sau alte chestii legate de show, o poti face in pauza. Vandute in sala, prin plasatori, disponibile si la shop-ul din hol, unde de obicei se face o coada mai mare decat inainte de spectacol. Lumea, sub influenta primului Act, navaleste la pauza sa ia produse…

in pauza la Mary Poppins, cel mai vandut produs a fost umbrela!

Profit ca nu e nimeni in zona de sunet si pozez mixerul. Si ce mai gasesc pe acolo… Pentru prieteni J.

Dar pauza de 15 minute se vrea, in primul rand, o pauza de pipi!

E o aventura sa te apuce la teatru. Pentru ca sunt niste cozi interminabile la toalete! Se intind pe scari, dupa colturi, iar pe scari, de zici ca ultimii nici nu mai intra la Actul 2…

Eu m-am desteptat in timp si ma duc la teatru cu vezica golita J.

Apropo de WC, am gasit pe Broadway, la unul dintre teatre, un anunt care, dincolo de probabilitatea de a starni controverse, demonstreaza deschiderea oamenilor astora.

Diversitatea de gen este binevenita aici. Te rog foloseste toaleta care se potriveste cel mai bine identitatii sau orientarii tale.

CELE MAI BUNE LOCURI LA UN MUSICAL

La cele 50 de musicaluri la care am fost, am stat si la cucurigu, undeva in ultimele randuri de la ultimul balcon (Balcony/Gallery), unde un pic daca te aplecai, te duceai de-a berbeleacul, atat de abrupt era… Dar am stat si aproape de scena (Stalls) sau in randurile fruntase ale primului balcon (Dress Circle) – locuri excelente!

Oricum, vezi foarte bine de oriunde. Ba chiar poti avea locuri scumpe in fatza, dar sa te trezesti cu un nene inalt in fatza ta, de sa te apuce spumele ca ai dat o caruta de bani pe bilet…

Randurile de sus de tot sunt dotate cu binocluri. Bagi frumusel o moneda sa poti avea acces la binoclul corespunzator scaunului tau si gata, poti sa vezi si tu fetzele artistilor J.

M-am amuzat sa descopar in pozele mele cum au crescut preturile de-a lungul timpului:

De sus e misto ca vezi mecanismele scenei si, daca te intinzi nitel, o poti prinde pe Mary Poppins de picior cand zboara pe deasupra ta…

De jos vezi imediat microfoanele profi folosite de protagonisti – microfoane care le stau lipite pe frunte! (Cu mici exceptii, cand sunt cheliosi sau oameni cu diverse chestii in cap si atunci le sunt aduse langa ureche). Si mai vezi ceva de jos, lucru de care habar nu aveam la primele mele vizite: plasme prinse de primul balcon, in care toti de pe scena il vad pe dirijor non-stop. Astfel nu sunt nevoiti sa stea cu ochii in jos, spre fosa, ci au privirea indreptata catre public:

Si tot jos poti sa iti cumperi un bilet special, in primele randuri, unde esti avertizat ca vei fi… udat pe parcursul spectacolului?!?! S-a intamplat la “Singin’ in the rain”, unde am fost cu prietena Irina (exASIA). Dar am si cautat-o cu lumanarea, pentru ca puteam lua bilete mai in spate… A fost super caterinca!

Ne-am amuzat si de niste americance, pregatite cu pungi de plastic pe care si le ridicau mereu cand ne stropeau pasii dansatorilor.

Asta cu plouatul pe toata scena, cu batutul de step in baltoaca le mai pot intelege, dar cum se usuca scena complet, in doar 15 minute de pauza, e wow!

Cum wow mi se pare si cand un copil din musicalul Matilda “e aruncat” in aer si cade in mijlocul publicului… Si tu stai si te intrebi ca prostu’ cum naiba au facut asta?!?! Si te prinzi abia cand revezi show-ul. A treia oara…

Sau cand se “prabuseste” candelabrul imens, in Fantoma de la Opera. Sau cand se schimba personajele de haine intr-o fractiune de secunda, in mai multe show-uri. Sau cand merg Aladdin si gagica-sa pe covorul zburator, pe deasupra decorului. Sau… multe altele!

MUSICALUL MAMMA MIA

VAZUT SI DIN FOSA ORCHESTREI!

Am vazut musicalul Mamma Mia de 5 ori jumate! J)). De 3 ori jumate la Londra, in ani diferiti, cu distributii diferite, ba chiar si la teatre diferite. Si de 2 ori la Bucuresti.

“Jumatatea” de la Londra inseamna o pila pe care am avut-o si care mi-a oferit ocazia sa intru foarte putin in culise si apoi sa vad musicalul din perspectiva orchestrei! Da, am stat chiar in fosa!

Am intrat pe usa artistilor si am fost vecina de scaun cu instrumentistii, comunicand din priviri cu dirijorul. O experientza inedita! Nu am putut face fotografii.

Mi s-a spus sa vin imbracata in negru. Am venit. Toti erau asa.

Toti cu telefoanele langa ei. Si cu sticle de apa. Si un calorifer electric. Adevarul e ca era frig in fosa. Poate pentru a-i tine fresh doua ore jumate?…

Am urmarit toata pregatirea lor, dar mai ales prestatia, cheful cu care cantau! Era o bunadispozitie generala!

Am observat ca fiecare instrumentist are monitorul lui video, in care il vede pe dirijor.

Si i-am vazut cum trag cu ochiul la partiturile lor, pe care au ultima replica din dialogul de pe scena, ca sa stie clar cand reincep sa cante.

Si m-am amuzat de public, pentru ca il vedeam din perspectiva celor de pe scena! (Doar primele randuri). Meritau filmati. Parca faceau parte din tabloul “C-asa e-n tenis” – toti isi mutau ca la comanda privirea unde se desfasura actiunea, toti izbucneau in ras deodata…

Mamma Mia din Romania l-am vazut de 2 ori, pentru ca am vrut sa vad ambele distributii initiale.

Nu fac nicio comparatie cu varianta londoneza, pentru ca nu e drept. Nu ne comparam ca scoli, istoric si bugete. Talent avem, nu ducem lipsa! Si cred ca e important curajul! Curajul de a aborda genul. Si straduinta de a o face cat mai bine.

Sper din tot sufletul sa ajung sa spun ca am fost si in Romania la 50 de musicaluri! Pana atunci, sunt in continuare conectata la ce ofera Londra (poate si New York). Si iau notitze…

MUSICALURI VAZUTE:

(in caz ca va ajuta o recomandare)

2007Mary Poppins
2008Sound of Music
The Phantom of the Opera
Lion King
2009Hairspray
Mamma Mia
Wicked
2010Hairspray
Sister Act
Oliver
Sister Act iar
The Phantom of the Opera
Flashdance
2011Love never dies
The Wizard of Oz
Billy Elliot
2012The Ghost
The Christmas Rat Pack
Shrek
Matilda
Shrek iar
Singing in the rain
Matilda iar
Mamma Mia
Singing in the rain iar
2013Singing in the rain
The Bodyguard
We will rock you
Matilda
2014Mamma Mia
Charlie and the chocolate factory
2015The Book of Mormon
Mamma Mia
2016Sunset Boulevard cu Glenn Close
The Book of Mormon
Aladdin
2017Kinky Boots
The Book of Mormon
An American in Paris
Annie
2019Londra
Kinky Boots
Wicked
Aladdin
Waitress
The School of Rock
Mary Poppins
The Book of Mormon

Broadway
Kinky Boots
My Fair Lady
Frozen

Lasă un răspuns