Dana Mladin

Pierdut portofel. Ikea e cheia!

Reading Time: 5 minutes

9 si ceva dimineata. Un fresh, doua ochiuri cu salata si planuri matinale alaturi de gasca de la munca, inainte de a fugi intr-o deplasare. Suntem la Ikea, unde habar nu aveam ca poti lua micul dejun chiar inainte de a se deschide magazinul. Descopar mai multi oameni care isi beau la ora asta cafeaua aici.

Hraniti bine, o intindem la drum, ca avem treaba.

Pe la Slobozia, ma suna un numar necunoscut.

“Sunteti Dana Mladin?” – ma intreaba o voce de barbat.

“Da”.

“Ati fost mai devreme la Ikea Pallady?”

In prima clipa sunt contrariata, apoi ma gandesc ca m-au sunat pentru vreun sondaj rapid, ceva… Sa vada daca sunt satisfacuta de serviciile lor, daca ouale au fost proaspete, daca doamna de la casa nu a fost obraznica… din astea. Ma gandesc ca or avea numarul meu de cand mi-am facut card la ei.

“Am fost” – raspund sec.

“Si nu ati uitat nimic?”…

Ups. In secunda doi, ma uit in masina sa vad daca am telefonul celalalt – il am. Geanta – o am. Hm… Ce sa fi uitat? Apoi imi pica fisa: PORTOFELUL!!! F&*K!!!

Portofelul pe care l-am scos la un moment dat din geanta si pe care l-am lasat frumos pe scaunul de langa mine.

Ii zic omului direct, fara variante ajutatoare. El imi valideaza raspunsul ca la Vrei sa fii milionar, eu ma simt victorioasa ca sunt (din nou) milionara (stiu ca am in portofel vreo 4-5 milioane. Lei vechi…) si, dupa ce ii multumesc in mod repetat, ramane sa ne vedem dupa niste ore bune, cand ma intorc in Bucuresti.

Urmeaza un drum fara niciun fel de act, fara carduri, fara bani. Ma simt… goala. Vulnerabila. Apelez la mila colegilor, sa pot manca si eu ceva J.

Dupa vreo 10 ore, ajung din nou la “locul crimei”.

Sun pe numarul care m-a sunat dimineata, ajung la Relatii cu clientii, un domn de la Security vine zambitor la mine cu un plic sigilat, in care se afla portofelul meu.

“Niste tineri l-au gasit”, imi spune. Vazandu-mi numele pe carduri, au vrut sa ma caute pe facebook. (Buna idee!) Apoi au dat de cartile mele de vizita si asa mi-au gasit numarul de telefon.

Omul imi intinde o foaie pe care vad in diagonala detalii legate de gasirea portofelului, plus ce contine. Doamneee, cate am in el – realizez…

Intr-o fratiune de secunda, fac mental recensamantul lucrurilor din portofelul meu: permis auto, talon, card privat, carduri de firma, legitimatie de presa, abonament la metrou, abonament RATB, bani, card de sanatate, mai multe carduri la magazine, benzinarii si restaurante, card de acces la Biblioteca Nationala, buletin, apoi… tineti-va bine: iconite, termometru, centimetru, o mini pila, cheita pentru orificiul de la smartphone, adaptor microsim, card pentru scoaterea capuselor (!!!), scobitori, sare, piper, ace de siguranta, plasturi cu desene animate si… cartile mele de vizita! Uf!…

Ce ziceti? Sunt pregatita pentru un razboi nuclear??? Hahaha. (Si sa stiti ca portofelul meu e unul de dimensiuni absolut normale!)

Ma reintorc la foaie, declar in scris ca am intrat in posesia portofelului intreg si nevatamat, ii multumesc sincer omului de la Security, le multumesc in gand tinerilor care mi l-au gasit si, de fericire ca l-am recuperat, decid sa sparg niste bani in Ikea J)). Zis si facut!

Lasă un răspuns