Il stiti sau nu, va spun oricum cine e: Jimmy Fallon face unul dintre cele mai misto show-uri de noapte (cel putin din cate am vazut eu). La NBC. The Tonight Show, de luni pana vineri, de la 23.30 parca.
Netu’ zice despre Jimmy ca este “un comedian american, actor, gazda de televiziune, cantaret, scriitor si producator”. Casatorit, cu copii. Na, ca l-am ratat si pe ãsta J.
PRIMA OARA IN AMERICA
Am fost si eu, in sfarsit, in America, prima oara-n viata mea. La New York si o zi in Washington DC. Dupa 7 ani de cand am obtinut visa…
Disperata sa vad tot, imi facui dinainte lista. O ditamai lista! De la Empire State Building, Central Park, Statuia Libertatii, pana la Brooklyn, One World Trade Center, Grand Central, Moma, Sediul ONU si multe altele…
31 de obiective in total pe lista mea… Pentru 9 zile.
APLAUDAC LA JIMMY FALLON
Musicalurile au fost si ele prioritare pe lista. Apoi, am zis sa traiesc si experienta unui meci de baseball. Dar si pe cea de… aplaudac la show-ul lui Jimmy Fallon! Da, da, caci la ei, ca si in alte parti ale lumii, nu e ca la noi, sa vii printr-o firma, aplaudac platit. Ci te lupti, depui eforturi, dai acatiste sa ajungi in public la emisiile marilor canale tv.
Am inceput cautarile pe net, sa vad cum pot intra la The Tonight Show, sa dau, cu siguranta, de vedete de la Hollywood invitate in emisiune.
CUM AJUNGI IN PUBLIC LA JIMMY FALLON
Daca ai noroc sa se alinieze planetele, adica vizita ta la New York cu zilele in care sunt locuri disponibile, te poti inscrie online pe tonightshowtix.com, in functie de disponibilitatile aratate in calendar.
Tre’ sa ai minimum 16 ani la data la care vrei sa fii prezent in public si sa nu vii intr-un grup mai mare de 4 persoane, ca astfel de grupuri nu sunt acceptate.
Daca participi, nu mai ai voie sa vii iar, timp de 6 luni! Pe principiul “dati cate un loc, sa ajunga la toata lumea”…
Tichetul de acces e gratuit, asta ca sa stii sa nu te lasi fraierit de oricine iti spune ca se plateste.
Biletele nu se scot pe termen lung ci, conform matematicii lor, in prima saptamana a unei luni, pentru toata luna urmatoare. Daca stii ca vei calatori la NY in august, atunci in prima saptamana din iulie poti intra sa vezi disponibilitatile pentru august. DAR ti se precizeaza ca, o data ce ai aplicat, nu inseamna ca accesul iti e garantat! Esti pe o lista de asteptare si urmeaza pasul “te sunam noi…”. Cu minimum 2 saptamani inainte de data solicitata. Daca nu te suna nimeni, atunci esti liber sa iti faci alt program…
Ti se ofera si sansa sa prinzi un bilet pentru inregistrarea monologului sau! Da, ati auzit bine, exista un alt moment al zilei in care Jimmy Fallon isi inregistreaza inceputul de emisie si acolo e un alt public care poate veni sa asiste. Dar deh, aici nu te vezi cu nicio alta vedeta, in afara de el, nu auzi povesti, nu participi la show. De aceea si disponibilitatile sunt mai mari.
Oricum, eu m-am linistit din prima, pentru ca nu am gasit nimic nimic nimic disponibil pe site, in perioada vizitei mele.
Ramasa cu buza umflata, am recurs la Planul B oferit de ei: stand-by cards, valabile chiar in ziua show-ului. Adica biletele din categoria “esti la mila celor care nu se prezinta, din cei inscrisi online”.
STATUL LA COADA
Pentru a obtine “stand-by cards”, tre’ sa vii dimineata pana in ora 9.00 maximum, pe o strada din apropierea studioului, sa te asezi frumusel la coada, in directia precizata de ei pe site, conform hartii locului! Tre’ sa ai la tine un act de identitate cu poza si data nasterii. Altfel, degeaba te-ai trezit…
Am citit de vreo 10 ori regulile si pasii prin care poti ajunge in public la Jimmy Fallon.
Ba chiar am mers si in recunoastere cu o zi inainte, am pus intrebari, ca sa stiu daca a doua zi, cand am in plan sa vin la show, vin unde trebuie.
Rockefeller Center – aici sunt studiourile NBC. Aici poti face si shopping, poti urca in Top of the Rock, sa vezi frumos New York-ul de sus, poti manca, poti patina. E locul ala din Singur acasa 2, unde Kevin vine sa vada bradul de Craciun, ma-sa plange ca si-a recuperat copilu’, intra muzica emotionanta, lacrimam si noi, telespectatorii, si totul se termina cu bine J)).
Ora la care se formeaza coada pentru obtinerea tichetelor la The Tonight Show with Jimmy Fallon e prea matinala pentru mine, dar am pus doua ceasuri sa ma scoale si o iau la trap pana acolo. E 8.40 si deja coada cand ajung. Aflu ca sunt persoane care vin si de la 5-6 dimineata, ca sa fie primele in rand!
Doua tanti cu niste clipboard-uri organizeaza lucrurile. Desi stam toti la o singura coada, cand ajungi in fata lucrurile se despart: te poti inscrie in public la Jimmy Fallon sau in public la “Late Night with Seth Mayers”.
Se tot strange lumea si eu, deja, nu mai sunt in coada cozii, ci pe la mijloc. Se creeaza grupulete de socializare. Trag cu urechea la vecini si inteleg ca’s oameni extrem de pasionati si dornici sa participe in orice fel de show, asteptand cu infrigurare sa afle cine vor fi invitatii! Unele nume se afla de pe net, altele se afla aici, la coada.
In fata mea, un tanar incearca sa afle invitatii celor doua show-uri de azi, pentru a se decide incotro… Bucuria lui legata de un invitat de la Seth Mayers devine si bucuria mea, pentru ca, o data ce el merge la acel show, sansele mele de a ajunge la Jimmy Fallon cresc cu un loc…
Stau. Toti stam, ca inca nu a inceput imparteala tichetelor.
Romanca din mine iese la iveala: ma gandesc sa imi las papornitza la coada, sa ma duc sa mai vad chestii prin oras, dar imi aduc aminte ce am citit pe site – nu ai voie sa parasesti coada, sa iti lasi rand. Ai plecat, ai ratat locul! Nu ai voie nici sa tii loc pentru altul si, cand vine respectivul, tu sa pleci si el sa iti ia locul la coada. Frate, asta-i armata, nu gluma!
THE TONIGHT SHOW – NU E LIVE???
Asta a fost primul soc cand am cautat pe net calea de acces la emisiune. Nu e live! Se trage in regim de live, la ora 17.00 in fiecare zi, iar joia trag doua editii: una de la 17.00 si una la 20.00 – astfel, rezolva si editia de vineri, ca omu’ Jimmy sa isi vada si el de viata lui. Poate are de mers la Mega dupa de-ale gurii, poate iese cu copiii in Herastrau…
Se numeste “live to tape”. Foarte foarte rar repeta ceva in timpul inregistrarii emisiei. Apoi mai pun doar bip-uri unde e cazul sau vreo muzica, banuiesc eu. Chestii de impachetare care sa ajute.
La fel de inregistrate sunt si celelalte show-uri ale lor, cu exceptia Saturday Night Live. A, stai, corect, ca zice si autorul in titlu ca e “live” J)).
JON SNOW!
E trecut de ora 9 si incepe miscarea la coada. Creste emotia oamenilor. Fata din fatza mea, venita cu tatal ei, este mega incantata cand afla ca unul dintre invitatii lui Jimmy Fallon din seara asta va fi Kit Harington – Jon Snow din Games of Thrones. Mai ca ii dau lacrimile de emotie si se roaga sa intre in public, fiind pasionata de serial!
Ajung in fata, doamnele cu clipboard-uri ma intreaba unde vreau sa merg, zic de Jimmy Fallon, imi noteaza datele din pasaport si primesc un tichet. Faimosul card!
Am primit cardul cu nr 34. (Cardurile sunt numerotate si date in ordinea sosirii). Hm, nu e rau! Ma asteptam la un numar mai mare, dar am uitat ca unii de la coada au optat pentru celalalt show.
Doamna cu cardurile imi spune sa ma intorc la ora 15-15.15, in magazinul NBC de aici, din Rockefeller Center. Cand ei incep sa stie cate locuri din studio devin disponibile. Deci cardul nu iti garanteaza intrarea!
Ma car. Am cateva ore la dispozitie, prea putine sa mai bifez un obiectiv turistic, dar prea multe sa stau in zona…
VREAU SA FIU MARE
Intru in celebrul magazin de jucarii FAO Schwarz, care e chiar in vecinatatea sudioului. Iau toate jucariile la smotocit, dar ma atrage din prima cabina vrajitorului. Tre’ sa il stiti pe vrajitor. Cel din filmul cu Tom Hanks, Vreau sa fiu mare. Iti pui o dorinta, bagi un ban si… ce sa vezi, devii Tom Hanks J)).
Zambesc o clipa, aducandu-mi aminte de povestea mea cu domnul Hanks de la Florenta.
Ma uit la aparat, imi zic ca, daca la Tom a tinut cu “vreau sa fiu mare”, poate merge si la mine cu “vreau sa fiu slaba”… Dar, din nefericire, nu reusesc sa gasesc o solutie pentru fisa pregatita deja.
Il intreb pe portar daca merge smecheria. Cu un zambet cald imi raspunde: “in alta parte trebuie sa adresezi dorintele”. Si se uita in sus, spre cer…
O iau pe jos spre Central Park.
Fac cateva ture in celebrul parc, inca neinverzit, neinflorit, apoi, de teama sa nu intarzii, ma intorc la Rockefeller Center, dand roata zonei.
Bag un cheesecake delicios in celebra Magnolia Bakery (“sa nu ratezi cheesecake-ul de la Magnolia!”, “du-te neaparat la Magnolia!”, “Magnolia, Magnolia…”, mi se tot spune din Romania, asa ca nu o puteam rata, mai ales ca mi-a iesit in drum). Apoi, cu glicemia sus, intru in Rockefeller Center, cautand magazinul NBC.
E 14.30. Putine persoane s-au adunat. Ma plimb prin magazin, pun ochii pe cateva produse, ma amuz vazand lumea cum se pozeaza in fotoliul de The Voice. Buna idee de marketing.
Remarc ca se formeaza o coada. Iar coada?!?! F…k! Eu credeam ca, o data ce ne-am trezit cu noaptea in cap ca sa obtinem numere mici la cartonase, acum intram direct. Da’ de unde. De-abia de aici incolo incepe telenovela!
Ma duc repede sa ma asez la coada si, desi am biletul cu nr 34, vad ca suntem toti amestecati. Unii din fata mea au nr 56! Nu inteleg nimic, dar stau cuminte acolo…
O tanti cu ecuson in piept trece pe la noi si intrebarile incep sa curga. Stam bine cum stam, ne vor lua in primire curand, cand vor afla cate locuri sunt disponibile. Da, dar cati intra de obicei? – intreaba mai toti. Nu se stie. Uneori intra 2, alteori 70!
Fata cu tatal, cei cu nr 33, care erau dimineata in fata mea, au venit si ei si sunt undeva in spatele cozii. O vad emotionata pe fata, asteptand cu infrigurare loteria locurilor.
Incepe primul filtru – o doamna vine si ne masoara pe toti din priviri. “Matale mars acasa!” – pare sa ii spuna unei cucoane… Fraiera a venit nonsalanta cu un rucsac in spate, desi e specificat ca nu e permis. Asa ca papapa.
Nu ai voie in studio cu papornite si bagaje mari. Nu te poti gandi ca le lasi la vreo garderoba. Exclus! Pur si simplu tre’ sa le lasi acasa. (Desi unele fete au plase de cumparaturi si vad ca nu li se reproseaza nimic.)
INSTRUCTAJ
Stam cârd in magazinul NBC, printre produse. O fi si asta o strategie, sa te faca sa mai cumperi cate ceva. Ti-ai gasit… Cine credeti ca pleaca de la coada sa isi piarda locul?? Doar ne indepartam cativa centimetri, pana la rafturile apropiate. Mai desfacem un tricou cu Friends, mai analizam o cana cu Saturday Night Live, ne mai miram de preturi… din astea.
Urmeaza prima organizare a cozii. Vine cineva si ne asaza in ordinea numerelor de pe tricou… pardon, de pe cartonase. Cum magazinul nu e vreo imensitate, suntem ingramaditi pe mai multe randuri. Incepem sa ne cunoastem. Cu cei de dimineata suntem deja rude J).
Tatal cu fiica isi recapata locul lor 33, in fata mea. Ne salutam prieteneste, aflam care de pe unde a venit. Ei sunt din statul Georgia. Eu incep sa le explic despre Romania, dar se pare ca au auzit, cel putin de Nadia…
Fata imi confirma banuielile ca e mare fan Game of Thrones, povestind diverse pe subiect. Si altii la coada sunt la fel de emotionati ca ea sa prinda loc. Eu nu mai zic, dar din cu totul alt motiv, profesional: cred ca pentru orice producator tv e interesant sa vada bucataria unui astfel de show. Chiar si doar cea aratata publicului spectator.
Silence!!! A venit primul om cu instructia. Ne numara, ne verifica cartonasele si numerele, ne asaza in ordine inca o data, ne explica un pic mecanismul, cum ca asteptam sa vedem cate locuri vor fi disponibile, in functie de cati invitati absenteaza.
Apoi ne explica raspicat ca in studio nu avem voie sa folosim telefoanele, camerele de filmat sau alt device electronic. Este strict interzis sa faci fotografii in studio! Nu numai ca te pun sa le stergi, ci iti dau si un sut in cur pana la iesire!
Nu ai voie sa strigi la Jimmy si nici la invitat – ni se mai atrage atentia. Euforie cu limite, as zice…
La un moment dat sunt lipita de un zid din magazin, ca sa fac loc unora, ca mai vin oameni cu cifre mici pe carton. Suntem intrebati care cu cine suntem. Eu? Singura, pana mea. Ati putea face un pustiu de bine sa ma combinati cu cineva, macar si pentru ora de stat in public J))
A, si inca o chestie tare: ni se spune de mai multe ori ca, daca ultimul loc disponibil in studio pica la un cuplu sau grup mic, urgent cuplul/grupul trebuie sa decida care dintre ei intra. Sau renunta toti. Asta in decurs de cateva secunde, pentru ca ultimul filtru este la limita inceperii inregistrarii! Tare, nu? Deci noroc ca sunt singura, ca n-am cu cine negocia haha.
Mai o vorba, mai un produs, apoi tensiunea creste. Suntem din nou verificati la numere, la ordinea in coada. Vine cineva si ii ia pe primii. O mana de oameni doar.
Apoi… liniste. Ni se spune ca in curand vom afla daca mai pot intra si altii sau gata, s-a umplut studioul si, in cazul asta, ne luam talpasita.
LOTERIA
Silence!!! Apare cineva cu ecuson care ne anunta ca va lua ultimul grup pentru acces! Va pune mana pe umarul fiecaruia dintre cei admisi si asa se va sti sigur cine e “alesul”. Cine nu simte mana pe umar, simte curentul de la usa… Ca va pleca acasa. Doamne, astept mana aia pe umar de parca m-ar alege producatorul show-ului, nu spectator! Imi bate inima sa-mi sara din piept, nu alta! Femeia aia care vine printre noi si pune mana pe umeri, zici ca e Dumnezeu!
M-a atins, m-a atins!!! Aleluia!!! O sa intru in studio!!! O sa vad show-ul!!! Ma bucur alaturi de vecinii mei de coada, atat tatal cu fata lui, cat si cativa din spatele meu. Atatia am fost selectati, pana pe la nr 39. Restul – acasa. Se aude o dezamagire generala in randul numerelor mari, dar e acoperita de entuziasmul nostru, astia cu numere mai mici…
Urmeaza un filtru ca la aeroport: bagajele pe banda, jos cureaua, jos ceasul si monedele. Si bijuteriile. Trecem, unu cate unu, de “vama”.
Ne trezim intr-un hol ingust, in care sunt expuse cateva produse cu The Tonight Show. Imi atrage atentia o camera de filmat veche. Ma apuc sa ii fac poze. Aici pare ca e permis fotografiatul.
Creste rau febra asteptarii, emotia ca suntem fix inainte de intrarea in studio!
E ora 16.35. Stam de vorba intre noi, ne frecam mainile satisfacuti ca vom intra la emisie.
La 16.41 vine doamna cu ecusonul, care este deja pentru noi sefa plutonului de executie… “Opt persoane!” – aud. Si ii ia pe primii 8. Apare si problema despre care fuseseram avertizati: in coada celor 8 luati, se rupe un grup de 3 asiatici – doi intra fix la finalul celor 8, iar al treilea ramane de caruta. Femeia intreaba repede ce decid sa faca: cine, dintre cei 3, ramane afara. Sau daca se retrag toti 3. Urmeaza o discutie a lor intr-o presiune teribila, ca nu mai e timp de stat, la 17.00 incepe inregistrarea. Pana la urma, se sacrifica unu si ramane, iar ceilalti doi intra. Ce naspa situatie!!!
O data cu intrarea celor 8, avansez vertiginos. Mai am in fata doar 3 persoane: asiaticul si tatal cu fiica. Creste euforia, dar si teama de a nu mai intra, avand in vedere ora inaintata si faptul ca nu mai credem in sansa unor locuri libere, dupa atatea etape de selectie. Fata, saraca, mai ca plange, in dorinta ei de a-l vedea pe „Jon Snow”!
AGONIE SI EXTAZ!
La 16.50, pe scarile care vin dinspre studio coboara 3 persoane, insotite de un om de la productie. Sunt poftite afara. Rumoare, semne de intrebare, nu avem habar de ce au fost scoase, unii zic ca ar fi facut poze, contrar interdictiei.
In acel moment, femeia cu ecuson spune: “the last 3!”. Asiaticul si tatal cu fiica inainteaza, iar eu ma opresc de parca mi-ar fi dat cineva cu leuca-n cap! E fractiunea aia de secunda in care tot entuziasmul meu, toata asteptarea, toata bucuria trecerii de filtre, rand pe rand, toate se duc naibii si imi lasa cel mai naspa sentiment trait vreodata: acela de a fi picat primul sub linie!!!
Frateee, daca mai aveam cateva persoane inaintea mea, n-as fi resimtit asa, dar faptul ca o bariera invizibila a cazut brusc fix in fata mea, m-a daramat!
Tatal cu fiica se intorc spre mine compatimitori, imi spun ca le pare tare rau, le zic sa nu isi faca griji si “enjoy the show!”. Intreb totusi oamenii de acolo daca nu e posibil sa intru si eu, ca sunt o singura persoana, poate se mai gaseste un loc, unul singur, mic, pricajit, pe scara sau in picioare langa usa, langa vreun operator sau in spatele canapelei pentru invitati… Nimic, nu se poate sa ma lase, imi rapund rece, impenetrabili. Imi dau seama ca fac asta in fiecare zi. Ca groparii de la cimitir, care ce sa mai simta, saracii, cand ingroapa morti pe banda rulanta…
Cei cativa nefericiti ramasi pe-afara, in frunte cu mine, suntem condusi la usa care ne scoate in magazin. Ala de unde am plecat acum cateva ore, din filtru in filtru.
Ma invart in loc pret de cateva minute bune, sa ma dezmeticesc!!! Dezamagirea e atat de mare!!! Am trecut de la extaz la agonie intr-o secunda!
Imi aduc aminte vorbele femeii de mai devreme: uneori pot intra 2, alteori 70. Azi au intrat 33. Eu am fost a 34-a…
Cumpar mecanic o budelca cu sigla show-ului, desi acum i-as turna in cap lui nea Jimmy vreo 10 din astea, pline cu apa! Il urasc! Brusc, asa, il urasc, asta e. Ma gandesc ca sansele mele de a ajunge in show-ul lui sunt infinit mai mici decat ale oricarui american. Pana mea, cand mai vin aici? Sau, daca vin, cand mai risc sa pierd o zi intreaga la cozile de la NBC?…
Ma duc sa imi inec amarul in ceva dulce, ca mi-a scazut brusc glicemia, si remarc ca pana si dulciurile din magazine isi rad de mine si de situatia mea…
Nu, nene, nu e drept. Ma duc la Trump sa fac o plangere.
Sau stai, ca, daca ii zic ca astia au ridicat zidul chiar in fata mea, s-ar putea sa nu gasesc rezolvare taman la Trump. El e fan ziduri J.
Creste furia in mine, de simt ca ma transform in Hulk!
Stau gura-casca in Times Square, urmarind artistii stradali, sa uit cum am picat eu prima sub linie, dupa atatea asteptari!
Cu atatea reclame in jurul meu, imi vine ideea razbunarii pe situatie: gata, imi cumpar bilet la musicalul Hamilton, care a creat isterie aici!
Pretul de 1.000 de dolari pe bilet ma face sa nu-mi mai doresc nicio razbunare J)). De asa ceva aveam nevoie ca sa ma dezumflu… (Despre faza cu Hamilton, despre musicalurile vazute de mine si alte intamplari legate de ele, am povestit aici)
Ma duc la hotel, cãtrãnitã. Deschid televizorul si, ce sa vezi: The Tonight Show cu Jimmy Fallon. Si cu “Jon Snow”. Si cu vecinii mei de coada. Si FARA mine… Da’ lasa, cine a sughitat apoi toata noaptea? J))
