Dana Mladin

The magical effect of covid!

Reading Time: 42 minutes

Poate ati uitat, Italia a fost una dintre cele mai afectate tari de cand cu covidul asta. Tara la care ne uitam cum e inchisa in casa, tara care canta de la balcoane in fiecare seara.

In ultimii ani, nu a existat sa nu merg in Italia ca turist. Va dati seama ca 2020 m-a frustrat rau de tot si dorul de Italia mi-a crescut pe zi ce a trecut.

Asa ca, imediat ce am gasit calea legala, țup, m-am suit in avion si… toate drumurile au dus la Roma J.

aeroportul din Roma…

ROMA IN PANDEMIE

Am scris aici cum am reusit in plina pandemie sa calatoresc la Roma.

Avionul nu a fost un chilipir si cauza, dupa mintea mea, e ca sunt foarte putine zboruri. La Tarom am gasit doar doua pe saptamana. Wizz avea tot doua. Blueair nu avea deloc.

Am dat 208 euro pe bilet, dar, avand in vedere ca l-am luat de pe-o zi pe alta, zic ca e bine!

Mi-era atat de dor de locurile celebre, de stradutele pitoresti, de mancarea delicioasa, de plimbarile lungi, de… tot, de fapt.

In plus, chiar imi doream sa vad cum arata Roma in vremuri de pandemie.

REGULI DE RESPECTAT

Am tot citit inainte sa plec, am aflat si de la prietenii care locuiesc in Italia cam cum sta treaba in oras, ce poti face si ce nu…

Nota: la final de februarie, Roma e considerata „zona galbena”.

Obiectivele turistice, muzeele sunt deschise de luni pana vineri. Ceea ce e perfect pentru mine!

Restaurantele sunt deschise, insa doar pana la ora 18.00. Dupa ora asta, raman deschise doar pentru livrare sau ridicare.

Magazinele sunt deschise dupa program normal.

Masca este obligatorie in toate spatiile. Nu am aflat cat e amenda pentru nepurtare, dar nici nu mi-am propus sa fac pe viteaza…

Dupa ora 22.00 nu mai ai voie sa circuli pe strada. Pana la 6 dimineata. Te-au prins, te-au ars la buzunar.

Cam astea sunt, in mare.

Cu ce poti incepe o vizita la Roma, in plina iarna?

Cu o inghetata J))

Bine, nici iarna asta nu e in deplinatatea puterii ei. Azi sunt 17 grade aici.

Merg la Giolitti, una dintre gelateriile faimoase din oras, intotdeauna loc de… pelerinaj pentru cunoscatori si ma sochez ca sunt SINGURA!

Nu tu coada cu care eram obisnuita, nu tu ingramadeala de la vitrine, de nu vedeai ce inghetata sa iti iei, nu tu lume pe trotuar, savurand diversele arome.

In alti ani, trebuia sa te decizi repede ce vrei, ca aveai cârd de lume in spatele tau. Acum… de n-am stat sa ma hotarasc, am gustat si cateva arome inca negustate de mine, m-am conversat cu domnul din spatele vitrinei, ehe, lux, nene!

Stiu, e mai frumos sa iti iei inghetata la cornet, mai ales cand cornetul in sine e foarte bun, dar, credeti-ma, linsul pe degete, candva distractiv, nu e chiar sportul pe care l-as face in vremurile astea riscante…

O iau agale pe strada, savurand inghetata cu o placere imensa. Eu si doi tineri care se pupa ce suntem fara masca. Eu sigur am voie. Nu stiu ei J.

Sunt a 14-a oara la Roma si, in ultimii ani, am prins-o din ce in ce mai aglomerata, cu lume buluc la obiectivele turistice. Asa ca ceea ce descopar acum este, in aceeasi masura, SOCANT si MINUNAT!!!

Roma e goala!!! Goala de turisti, de galagia multilingvistica, de zgomotele rotilor valizelor pe piatra cubica, de terasele pline pana la refuz seara si, cel mai socant, de cozile de la obiectivele turistice.

Credeti-ma, pe strazi sunt mai multi politisti decat turisti! In masini, pe motoare, in dube, pe cai. Multi, nene! M-am convins de asta in fiecare zi (si veti vedea si in pozele mele).

In goliciunea orasului, animalele si pasarile parca isi recastiga teritoriile. Unele cu zgomot, altele cu o privire fioroasa J.

Pana si straduta care duce spre Fontana di Trevi e recucerita de soareci, care trec fara teama din gaura lor pana sub tarabele inchise ale vanzatorilor de carti. (I-am vazut in doua seri diferite, deci e clar ca se simt iar stapanii locului, daca isi permit asa ceva pe o strada mega circulata, altadata.)

Si, apropo de seara, ora la care am facut pozele astea nu va imaginati ca e tarzie, in noapte. E undeva in jur de 7 seara. Totul parca dispare o data cu inchiderea restaurantelor. Unele magazine nu mai tin nici ele deschis prea mult, obloanele se trag unul dupa altul si dispar si oamenii! Te si sperii, e o senzatie stranie sa fie atata liniste in Roma, pe la 7, 8 seara.

Ca sa nu am impresia ca sunt intr-un film SF, in care s-a evaporat brusc populatia, ma duc pe Corso, strada cu magazine. Aici imi mai vine inima la loc, cand vad magazine deschise si italieni la cumparaturi. Ba aud chiar si francezi – de altfel cam singura natie straina cu care m-am intersectat cat am stat la Roma.

Magazinele cu suveniruri sunt goale. Intru in unul si abia atunci vanzatoarea, o asiatica, aprinde lumina in partea din spate a buticului.

Aceleasi suveniruri deja bine cunoscute de mine, aceleasi preturi, nu mai jos. Poate doar la magneti sa fi coborat, ca parca n-am dat 1 euro niciodata.

O vanzatoare de haine ma intreaba de unde sunt cand vede ca nu inteleg tot ce imi zice in italiana. Ii raspund si imi spune ca e foarte bucuroasa ca vorbeste cu un turist! Semn ca sunt pasare rara…

De altfel, in mai toate magazinele in care m-am conversat cu vanzatorii, am auzit “No tourists”. Ma simt speciala haha.

Peste tot, oamenii sunt toti cu masti la gura. Si cred ca peste 80% dintre ei poarta nu masti chirurgicale normale sau masti de carpa, ci masti din alea KN95. Cei mai multi dintre ei! Ba unii au chiar doua masti puse una peste alta! E frica mare aici, la ce au indurat.

Treaba asta imi da un sentiment de insecuritate. Eu, care ma falesc cu sute de masti colorate de la chinezi, zic ca poate e mai safe sa imi iau si eu masti din astea “profi”.

In prima farmacie in care intru intreb de pretul unei bucati si aflu ca e 1,95 euro!!! Una! Valeleu!!! Pai si cum, italienii poarta zilnic din astea de 10 lei??? Sau or fi primit de la statul italian? Ma rog, renunt la idee si merg mai departe cu ale mele, daca tot le-am carat dupa mine.

Ce mai remarc, este numarul cersetorilor, infinit mai mic decat in alti ani. Pe undeva e logic: cei mai multi probabil s-au intors in tarile lor, nemaexistand “turistul”, care sa le asigure venitul. Sunt cativa rataciti, dar nu atat la obiectivele turistice, cat la usile bisericilor.

UNDE STAI IN ROMA PANDEMICA

Nu imi aduc aminte de vreo situatie similara – sa caut hotel la Roma cu o seara inainte de plecare si sa gasesc zeci de variante disponibile! Ma uitam pe site si nu imi venea sa cred!

In plus, ce credeti, si preturile sunt mult sub ce am platit de obicei. Mai exact, am platit la jumatate de pret pentru aceeasi zona si acelasi tip de hotel! (Am gasit camere si la 50 de euro pe noapte, pentru hoteluri de 3 stele apreciate de calatori.)

Io ce facui? Daca tot am descoperit preturi asa bune, mi-am luat in zona in care imi iau eu mai mereu – Pantheon – dar, de data asta, mi-am rezervat o camera chiar cu vedere la Pantheon! Asa, ca o aroganța J, ca doar in hotel stau atat de putin! Dar na, am zis sa am si eu diminetile si serile pline de mandria de a fi vecina cu un batranel de aproape 2000 de ani, considerat capodopera a arhitecturii romane.

Cand am ajuns in camera, am gasit pe masa o tava cu farfurii, pahare, tacamuri, servetele, sare si piper.

Asta pentru ca oamenii s-au gandit ca, dupa 6 seara, o sa mananc in camera ce imi comand sau imi iau de pe la supermarket. Si sa am cu ce. Draguț!

Apropo de mancare…

UNDE POTI MANCA IN ROMA PANDEMICA

Asa cum spuneam, restaurantele se inchid la 18. Dupa ora asta, fie mergi la usa lor sa iti ridici comanda, fie te folosesti de aplicatii gen Glovo, Justeat etc, sa iti aduca la hotel.

Bun, dar stiti, restaurantele italienesti (cu exceptia celor mega turistice), au program de pranz si program de seara. Adica deschid undeva intre 12.00-15.00 maximum si redeschid pentru cina dupa 19. Cum restrictiile actuale le forteaza sa inchida la 6 seara, multe dintre cele pe care eu le-am testat in trecut si de la care abia asteptam sa iau papa bun, dupa pranz au inchis papapa. Deci nici pomeneala de comanda pentru cina.

In schimb, pierzand eu vremea intr-o piata cu multe terase, am vazut “spectacolul” restaurantelor turistice care inchid la 6.

Frate, la 5.30 inca trag de tine sa vii sa mananci la ei. La 6 punct isi baga reclamele inauntru si impart notele. Urmeaza mesele stranse, scaunele pe masa, curatenie si… nici n-am apucat sa scriu o vedere cã, atunci cand am ridicat privirea, aveau deja lacatul pe usa. La 6 si-un sfert! Incredibil! Probabil se lasa cu amenzi foarte mari.

Daca restaurantele se inchid, nu la fel se intampla cu baruletele. Sau cum Dzeu sa le zic. Alea de unde poti cumpara pana mai tarziu felii de pizza, sandwich-uri si alte gustari.

Si mai ai la dispozitie si supermarketurile. Unde sigur gasesti ceva pentru stomacul tau.

Ce poti manca in pandemie? De toate. Dar eu am mers pe “clasic”, in locuri deja testate de mine: pizza romana, paste de tot felul si gelato.

Am mancat la pranz in restaurante in care abia gaseam loc in alti ani, abia vedeam interiorul, de ce coada era la intrare! Acum – am gasit chiar masa la soare, fara niciun fel de problema.

Mesele sunt puse mai la distanta sau, daca sunt lipite, au plexi intre ele.

Am mers din nou si intr-un mic local specializat pe paste, despre care aflasem de la prieteni.

Sunt singura din restaurant, asa ca, in asteptarea pastelor carbonara, ma intind la vorba cu seful.

“Am avut 9 clienti astazi” – imi spune. Wow. Incredibil! Cu toate astea, nu si-a pierdut optimismul. A preferat sa tina deschis in toata perioada asta naspa. “Ca sa pastrez spiritul viu” – completeaza.

Prima sansa pentru localurile astea nu sunt turistii straini, continua el, ci culmea, italienii. Cand se vor permite din nou calatoriile intre regiuni (acum interzise), el stie ca italienii vor veni in vizita la Roma. Deci si la el, la niste mancare buna. “Apoi urmeaza englezii”, imi zice, de parca are deja calendarul marcat. “Asta pentru ca se vaccineaza foarte mult in Marea Britanie si vor avea verde la calatorii”.

Ii spun ca pentru mine, ca turist, e un privilegiu sa vizitez Roma asa, fara cozi, fara aglomeratie.

“The magical effect of covid” – concluzioneaza si mi se pare cea mai buna descriere a ceea ce traiesc!

Seara am mancat si in camera, dar si pe trotuar, in fata Pantheonului. Mancare buna rau!

Iar inghetata a fost nelipsita din orice meniu, fie el pranz sau cina J.

CE POTI VIZITA IN ROMA PANDEMICA?

Pai sa le luam pe rand, zic… Cel putin pe cele la care am apucat sa merg in 3 zile jumate de Roma. Obiective turistice pe care eu le-am tot vazut, in vizitele anterioare. Dar cum sa ratez ocazia de a le vedea in pandemie?…

FONTANA DI TREVI IN PANDEMIE

Acum, trebuie sa recunosc: e locul in care m-as intoarce oricand!!! Sunt fascinata de fantana asta, am citit despre ea, stau ca prostu’ minute in sir pe barele/bancile de langa ea, de fiecare data cand ajung la Roma. Asta dupa ce fac jdemii de poze!

De n-am la selfie facute aici, din toate unghiurile si in orice anotimp! Pe soare, cu umbrela sub o ploaie torentiala, dimineata, noaptea, in vremea cand era in restaurare si nu avea apa, slaba, grasa, cu iubit, fara iubit, cu prieteni, cu alti prieteni.

Un loc intotdeauna plin ochi de turisti! Si de hoti, inteleg J.

Un loc in care te strecori cu greu sa iti poti face o poza fara prea multa lume langa tine, nu mai zic sa poti arunca linistit o moneda in apa.

Asta pana la pandemie…

Caci, de cand cu covidul asta, lucrurile s-au schimbat radical.

Uite cum ma trezesc eu intr-un film ideal de turist, cu o Fontana di Trevi liberaaaa, neaglomerata, linistita, la orice ora. Doamne, zici ca visez!

Comparatia cu vremurile normale, in care nici nu ne imaginam scenarii apocaliptice, ma cutremurã:

E un sentiment greu de descris in cuvinte. Si pe care l-am incercat la fiecare pas in excursia asta: o bucurie… inspaimantata! Imensa fericire de a fi turist intr-o Roma fara turisti si… ingrijorarea vazand o Roma fara turisti.

Ce am remarcat aici, la Fontana di Trevi, a fost ca politia – mereu prezenta, nu a mai lasat pe nimeni sa se aseze pe marginea fantanii. Cum se aseza careva, cum il fluiera un politist.

Aruncatul de monede nu stiu daca s-a interzis si el. Am vazut lume facand asta, am aruncat si eu si nu s-a luat nimeni de noi. Pana la urma, e frumos sa pastrezi traditia de a arunca, pe spate, moneda in fantana, ca sa fii sigur ca revii aici.

COLOSSEUM IN PANDEMIE

Nu mai intri la obiectivele turistice decat cu bilet cumparat online. Cu ora specificata, nu oricand.

Am venit cu o zi inainte aici, in recunoastere, si asa am vazut ca accesul in Colosseum incepe la 10.30 si se termina la 15.30. De luni pana vineri doar.

Apoi am intrat pe net sa imi iau bilet si nu mica mi-a fost nedumerirea cand am vazut ca te poti programa la interval de 5 minute!!! Locuri? O gramada! M-am programat la 12.10, na, ca sa nu fiu moț la fix J.

De frica sa nu intarzii, am ajuns la intrare la 11.40. Le-am aratat biletul pe telefon, le-am zis ca am ajuns mai devreme si, desi aveam doar 3 persoane in fata, nu m-au lasat sa intru, m-au chemat cu zece minute inainte de ora mea.

Juma de ora am facut poze de jur imprejur, mi-am umplut sticla goala cu apa minerala de la izvorul din vecinatate (ador izvoarele astea, nu numai pentru ca sunt moca, ci pentru ca apa e tare buna!), am numarat masinile de politie, politia calare, carabinierii, apoi m-am prezentat la intrare.

La 12.07 eram ultima persoana dintr-un sir de… 7 persoane. Italieni. Si doua asiatice, studente la Roma, carora nu li s-a permis intrarea din nu stiu ce motiv.

Nici daca inchiriam Colosseumul pentru un tur privat nu cred ca eram atat de putini!

Socant!!!

Ai putea face bine merci niste “ture de stadion” in interior, la cat e de gol. Asta daca nu ar fi plin de “Acces interzis”…

Multe zone sunt restrictionate, nu te mai plimbi cum vrei tu in stanga si-n dreapta, ci mergi pe un traseu bine marcat, nu mai ai voie in toate cotloanele in care imi amintesc ca am mers in alti ani.

E atata liniste, ca aud pescarusii care isi fac veacul in zona.

Din cand in cand ma intersectez cu alti vizitatori – o familie de italieni, alta de francezi, cativa pustani italieni. Atat.

Intre ruinele subterane, un tanar stropeste cu ceva. O fi de sobolani?… De fiare salbatice sigur nu e, ca pe alea le-a chilãrit Russell Crowe in Gladiatorul J)).

Numa’ cand m-am gandit la Russell gladiatorul si m-a luat cu calduri haha.

Ma rog, adevarul e ca-i vreme de tricou, la ce soare imi bate in cap. Ma uit pe telefon si imi arata 21 de grade Celsius. La final de februarie, nene!

Fac tot turul “ghidat” de sageti, panouri si culoare de sfori si plec.

O iau pe Via Sacra, altadata înțesatã de turisti, ca sa intru in Forumurile Imperiale, cu acelasi bilet cu care am intrat si in Colosseum.

FORUMURILE IMPERIALE IN PANDEMIE

Mi-as fi dorit sa le vad cu ghid, pentru ca le-am vazut de atatea ori fara ghid si am zis sa mai aflu si eu lucruri. DAR, in vremurile astea, nu exista tururi ghidate – nici aici nici in Colosseum.

vedere de pe Dealul Palatin
vedere de pe Colina Capitolina

Foarte putina lume si aici. Ceea ce iti da posibilitatea sa te opresti unde vrea muschiu’ tau, sa stai cat vrea muschiu’ tau si sa ramai blocat… tot cat vrea muschiu’ tau, suparat de cat l-ai fortat azi J.

Ca sa imi pastrez bunul meu obicei, acela de a vedea mereu ceva nou intr-un loc in care revin a o mia oara, o iau spre Dealul Palatin.

Niciodata nu m-a tras ața inspre el, poate si pentru ca am venit de multe ori aici vara, cand locul asta descoperit te incinge rau si pleci prajit de-a dreptul!

Wow! Descopar un loc care ma impresioneaza! Si abia astept sa ma intorc in vremuri normale in Roma, sa il vizitez cu ghid. Este dealul cel mai important dintre cele 7 coline ale Romei si legenda spune ca e locul unde lupoaica i-a gasit pe Romulus si Remus.

Am mers de nebuna vreme de vreun ceas jumate, fara sa ma deranjeze nimeni. Dealul e plin de ruine care te fac sa iti imaginez gloria trecuta. Aici e locul unde a aparut si prima gradina botanica din Europa sau, conform unor site-uri, din lume.

E clar un obiectiv turistic unde trebuie sa vii cu cineva care stie bine istorie.

Eu am luat-o ca pe o plimbare si o prima cercetare a zonei.

Cele doua terase cu un view frumos asupra Forumului, dar si a Romei, terase pe care, in alti ani, vedeam nenumarati turisti, acum sunt pustii.

Din cand in cand mai apare un ratacit ca mine sa faca poze sau vreun parinte italian, cu copilul din dotare.

Pe cat de putini turisti sunt in Forum, pe atat de multi muncitori sunt. Palavrageala lor si zgomotul utilajelor te fac sa te simti intr-un santier, nu intr-un loc mega turistic.

Cobor de pe deal in mijlocul Forumului si pierd vremea la fiecare ruina.

E mult mai restrictionat traseul fata de alti ani si asta nu din cauza de pandemie, ci clar pentru conservarea sitului.

Daca nu prinzi deschis Forumul, urca pe Colina Capitolina. E un unghi foarte frumos din care poti admira toata valea, pana la Colosseum.

PANTHEON IN PANDEMIE

In piata in care se afla Pantheonul, te loveai in fiecare zi de forfota turistilor, galagia italienilor din zona, tropaitul cailor inhamati la trasura, paharele ciocnite la terase si coada de la intrarea in Pantheon. Cam asa era:

Acum te loveste o liniste…

Si ce coada la Pantheon? Suntem 4 amarati care stam sa ni se ia temperatura, dupa care intram, ca niste privilegiati, sa vedem minunea arhitecturala care sta semeata de aproape 2000 de ani in bataia vremurilor, cu faimoasa gaura din cupola si cu mormintele primilor regi ai Italiei si al celebrului pictor Rafael.

E unul dintre locurile in care reintru fascinata de fiecare data. (Va reamintesc ca mi-am luat camera cu vedere la Pantheon J). De fiecare data cand sunt inauntru imi doresc sa fiu arhitect, sa pot intelege cat de smecheri au fost cei care l-au construit..

Acum poti sta aici cat vrei, pentru ca suntem foarte putini!

Pentru prima oara aud niste fete vorbind engleza americana. Asta dupa ce toti turistii de prin alte locuri vorbeau franceza sau italiana. Hai ca suntem pe drumul cel bun, nu?

Desi imaginea pe care o vad in fiecare zi trecand pe aici, imi spune altceva:

Asa cum spuneam: mai multi politisti decat turisti… (Si dupa colt erau si jandarmi)

Pentru mine, Pantheonul a fost “tabara de baza”. Aici mi-am petrecut dimineata, dar si seara, in fata lui am mancat, am scris niste vederi, am analizat restaurantele turistice, caii, carutasii, politia. Deci… suntem legati sentimental J.

PIAZZA DI SPAGNA SI PIAZZA NAVONA IN PANDEMIE

Scarile astea din Piazza din Spagna, in mod normal pline cu oameni intr-un permanent urcat si coborat sau stand in fund pe ele intr-o scurta halta, acum sunt atat de triste… Ma uit pe calendarele vandute la tarabele din vecinatate, sa le vad la maxima lor frumusete, cu sute de flori pe margine si cu turisti.

Un grup de spanioloaice vesele incearca sa se aseze pe trepte, dar politia le ridica imediat. Aha, deci nici n-ai voie, nu e numai ca nu are cine sa stea…

La Navona, la diferite ore din zi la care am ajuns aici, am simtit ca e imaginea unei piete in extra-extra sezon de acum 20 de ani, in care doar localnicii isi mai plimba un caine sau mai schimba o vorba cu vecinul. Pictori? Deloc. In schimb, am dat de muncitori.

La Fantana celor patru fluvii apa lipseste cu desavarsire, pentru ca se fac lucrari de restaurare.

Niste doamne pricepute “opereaza” ca niste adevarati chirurgi muschii paradiți ai fiecarei statui.

VATICAN IN PANDEMIE

Primul soc a fost pe aleea care duce spre intrare, perfect ingradita pentru a organiza multimea de oameni dornici sa viziteze Muzeele Vaticane.

E goala-goluțã!!! Doar eu si un grup de tineri ne facem poze aici, sa avem dovada ineditului, in vremurile normale si pline de turisti care vor veni.

Nici la Vatican nu mai intri venind direct la casele de bilete de la intrare. Trebuie sa iti achizitionezi bilet online, cu ora clara la care sa te prezinti.

Spre deosebire de Colosseum, aici gasesc tur cu ghid (30 de euro). Mi-l iau, din dorinta de a mai afla lucruri sau a le verifica pe cele aflate in vizitele mele anterioare.

Pozez intrarea si holul principal, cu casele de bilete, ca asa ceva nu cred ca o sa mai vad vreodata.

Grupul nostru cu ghid e format din 15 oameni – un columbian, o italianca, o romanca (io) si 4 familii de francezi.

Ghidul ne anunta de la bun inceput ca lor nu le mai este permis sa intre in Capela Sixtina sa dea explicatii, asa ca ni le da pe toate de la inceput, intr-o curte mica, in fata unor panouri cu pozele din Capela. Apoi pornim prin muzeu, intr-un tur de 2 ore, cu opriri in punctele esentiale.

Vazand salile aproape goale si numarul extrem de redus de vizitatori, il intreb pe ghid cam care e ponderea acum, fata de o perioada normala.

“500 de vizitatori pe zi – imi raspunde. Fata de 30.000/zi intr-o luna de vara sau 10-15 mii/zi intr-o luna de iarna.” Mãiculițããã!!!

In afara faptului ca ne face capul calendar cu zeci de ani, cu zeci de nume pe care le uit in secunda 2, omul e simpatic, ii tot cade masca sub nas de la cat vorbeste, pune mana pe statui si pereti pictati din dorinta de a ne convinge de vorbele lui, iar eu ma astept sa il ridice paza dintr-o secunda in alta J.

Se saluta cu ghizii cu care ne intersectam. Ne spune ca nu s-a mai vazut cu ei din octombrie anul trecut, fix inainte de a se inchide muzeele. Ma simt ca la reintalnirile de la Surprize Surprize haha.

CAPELA SIXTINA

Nu stiu daca si de cate ori ati avut ocazia sa intrati in Capela Sixtina. In cele 13 vacante ale mele la Roma de pana la asta, cred ca am fost de 4 sau 5 ori. Alteori, chiar daca am vrut, m-am lasat pagubasa, din cauza puhoiului de lume.

Am prins mereu Capela Sixtina sufocata de vizitatori! De la prima vizita, de acum muuulti ani si pana la cea mai recenta, am simtit ca sunt din ce in ce mai multi oameni pe centimetrul patrat.

Si tot de la prima vizita incoace s-au schimbat si regulile. Astfel ca, de la un moment dat, nu s-a mai permis fotografiatul si filmatul. Prin urmare, sunt un turist care am putut fotografia absolut legal Capela, din toate unghiurile, dar si un turist care, din dorinta de a avea dovada prezenței sale acolo, am comis si o mica ilegalitate (of, si cati am mai vazut ca mine…)

O sa radeti, dar acum a fost mult mai greu sa “furi” o imagine cu minunatia de acolo. Atunci cand eram claie peste gramada, era usor, ca nu prea te puteau lua la ochi. Acum, la naiba, esti tu si paznicul J)).

Ma rog, pentru adevarul istoric, suntem fix 32 de persoane in Capela Sixtina + 3 paznici! Da, da, ati citit bine: 32! Am stat sa numar. Mai ies doi-trei, mai intra doi-trei, media tot pe acolo ramane.

Interzisa, stiu, deloc perfecta, stiu (am facut-o fara sa ma uit la telefon), insa nu puteam sa nu iau imaginea asta, pentru ca asa ceva cu siguranta nu va mai fi vazut:

Si am mers si in zona destinata candva nobilimii, despartita de cea pentru clerici. Asta ca sa am “tabloul” complet:

Cred ca am stat vreo 40 de minute aici. Fascinata ca pot sa privesc in liniste fiecare coltisor pictat, ca pot merge lejer dintr-o parte in alta si inapoi, ca pot chiar sa vad… partea de jos a peretilor, cu blazoane papale, parte pe care nu o vedeam niciodata, din cauza oamenilor.

E coplesitor! Cel putin pentru mine, care, asa novice cum sunt, sunt fascinata de opera lui Michelangelo (atat de fascinata incat am ales sa vad unele orase din Europa doar pentru ca stiam ca Michelangelo are niste sculpturi acolo!)

Cobor scara asta superba care duce spre iesire, gandindu-ma ca, daca as fi avut o sanie, ar fi mers o tura la vale, avand in vedere ca sunt singurã J.

O iau agale pe langa zidul Vaticanului, inspre San Pietro.

Nu incetez sa ma minunez de pustietatea unor locuri candva ticsite cu turisti!!!

Pe strada asta luuunga era mereu coada de oameni, intinsa pe sute de metri, pana la intrarea in Vatican.

Si nu doar atat, ia uitati:

…puneti la socoteala ca mai exista o latura similara, plina de lume si ea – cea cu intrarea in muzeu.

SAN PIETRO IN PANDEMIE

Unde-s cozile de altadata??…

Asta a fost prima intrebare care mi-a venit in minte cand am vazut piata goala, cand am vazut ca spre Bazilica nu se ingramadeste nimeni si, mai mult decat atat, ca din toate aparatele de control bagaje care nu faceau fațã in anii trecuti, cele mai multe sunt acoperite cu folie si lasate sa hiberneze…

E plin de politie, in schimb. Cred ca politia e prezența cea mai clara in fotografiile mele din Roma asta pandemica haha.

Imi scot repede masca pentru cateva selfie, apoi o pun la loc, pentru ca un echipaj taman se plimba silentios cu masina, sa se asigure ca totul e ok in zona.

Garda elvetiana e la post in portile Vaticanului, la fel de nestramutata ca si in trecut, doar ca acum e cu masca pe fațã. Asa macar ne poate injura linistit pe noi, astia care ii tulburam linistea, facandu-i poze.

In San Pietro șoc șoc șoc – e atat de putina lume si atata liniste, incat, daca iti scapa dezinfectantul pe jos, se intorc toate statuile!

Stiu bine locul, am fost de foarte multe ori aici, insa acum nu incetez sa ma bucur de privilegiul de a-l parcurge cu atata lejeritate!

Orice vizitator inseamna enorm pentru ei – ca de altfel pentru orice obiectiv turistic din lume. M-a impresionat afisul asta!

Dar cel mai impresionata am fost de zona cu celebra Pietà, a lui Michelangelo. Zona intotdeauna cu buluceala de turisti disperati sa o pozeze, sa se pozeze cu ea, sa o analizeze, sa asculte povestea ei.

Acum… sunt singurã. De asta imi si permit luxul de a-mi face selfie si cu si fara masca. As putea si valsa aici!

Cat mai stau pe langa ea, mai intra cateva persoane in San Pietro (ea fiind chiar la intrare). Dar, ce sa vezi, faptul ca lipseste multimea care sa starneasca acea curiozitate de a vedea “ce se da” J, nu ii atrage pe oameni aici, ci o iau agale prin Bazilica. Doamne, ce paradox!

Ies incarcata de o emotie greu de descris, de o fericire… aroganta, ca am revazut astfel de locuri, in astfel de conditii!

Piata e tot goala. Cativa oameni isi plimba cainii, politia da ture cu masina, niste tineri isi fac poze. Incep sa bata clopotele. Nu m-ar mira sa il vad si pe Papa iesit sa-si faca plimbarea de dupa-amiaza J.

Profit de ultimele ore prin Roma pentru a mai manca o inghetata buna, pentru a mai scrie niste vederi – si ce loc mai potrivit as fi putut gasi pentru asta decat Columna lui Traian

Si, bineinteles, nu uit sa arunc o moneda in Fontana di Trevi, ca sa fiu sigura ca revin la Roma. Intr-o zi cu sau fara pandemie, cine stie?…

Pana atunci, am aici dovada faptului ca am vazut o Roma incredibila:

4 Comments

  • Teogirl

    11 martie 2021 at 09:15

    Wow! Ce fain ai descris totul!
    Italia era si pe lista noastră la un moment dat…
    Era cu test atunci? Sau cu dovada ca ai avut virusul?
    Merci!

    Răspunde
    • Dana Mladin

      12 martie 2021 at 19:54

      Multumesc! Chiar mi-a placut sa descopar Roma asa.
      Eu am fost acum vreo doua saptamani… Iti cer test antigen. Si, la intoarcere, din pacate, e cu carantina. Doar ca eu nu am intrat, pentru ca ma incadram in cele 3 luni de cand am facut covid – si asa scapi de carantina.

      Răspunde
  • Jessie in Korea

    20 martie 2021 at 12:05

    Wonderful! I always envy you European. Every beautiful places are near by you. I love the noisy Rome. I can’t imagine a quiet Rome.
    Here, I think Korea is doing well. We have average 300 cases a day, almost 20% of population has got vaccinated. We expect everything will be as usual in November.
    Koreans didn’t experienced rock down. Shops are open 10pm. But you know, we meet less, we eat out less, masks are mendatory. Usually, Koreans spend time in restaurants and bars.
    It was good to see your photos. Have a safe time!!

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Jessie in Korea Anulează răspunsul