Nu-i prima oara cand fac nebunia asta: imi iau mai intai bilet la teatru in Londra si apoi avion si cazare…
Dar nu puteam rata ocazia de a o vedea, de la cativa metri doar, pe Cate Blanchett, detinatoarea a doua Premii Oscar (si mai multe nominalizari), 3 Globuri de Aur si alte premii importante.
PESCARUSUL DE CEHOV
Ce credeti ca am facut? Am cautat in biblioteca de la ai mei cartea cu piesele de teatru ale lui Cehov. M-am gandit sa citesc Pescarusul inainte de plecarea la Londra, ca sa fiu sigura ca inteleg si eu ceva acolo 🙂
Problema mea a fost ca aceasta “comedie in 4 acte” nu mi s-a parut comedie deloc, iar eu, fie ca mi-am pierdut exercitiul de a citi piese de teatru, fie pentru ca numele rusesti m-au zapacit, nu tineam minte neam care cine e!!!
Stai asa! Asta care e? Ăsta cu cine e cuplat? Asta ce rol are in casa??? Uite-asa am citit piesa, fir-ar, intorcandu-ma de jdemii de ori la pagina initiala, cea cu personajele si gradele de rudenie. Ma si gandeam ce Dumnezeu oi pricepe eu din piesa de la Londra…
BARBICAN THEATRE
Foarte rar vad piese departe de zona West End. Asta e una dintre dati. Teatrul e la ceva distanta de centru, intr-o cladire care m-a dus cu gandul la un soi de… Palat al Copiilor de la noi 🙂
Cladire mare, “pietroasa”, cu incaperi asimetrice, departe de teatrele londoneze vechi cu care sunt obisnuita. Si cu o terasa unde poti sta sa vina noaptea peste tine, in timp ce bagi la burdihan ceva de pe la micile restaurante din incinta.
Pentru ca am ajuns prea devreme (de teama sa nu intarzii), imi iau si eu ce se face rapid: o pizza margherita, alaturi de niste “pimientos de padron” despre care vanzatorul nu a auzit, dar pe care ii vinde. Ei, m-am dat si eu desteapta ca ii stiu pe limba lor, asa cum ii cunosc de la restaurantul spaniol din Bucuresti 🙂
Intru in sala printre primii, sa ma pot holba peste tot, sa fac poze, sa analizez scena…
Decorul? Extrem de simplu: un fundal alb, din panza. Si, in mijloc de scena, un snop de stuf.
Oferta pentru urechi? Triluri diferite de pasari, intr-o bucla lunga, relaxanta.
Si, apropo de sunet, ma uit la microfoane si mi se pare bizar ca ele sunt infipte acolo, la o piesa de teatru. Doar la noi am mai vazut asa, in sali de cinema imprumutate de diverse companii pentru spectacole de teatru.
Nu pierd vremea si bag niste selfies:
Si piesa incepe. Cu elemente moderne surprinzatoare (muzica actuala, telefoane mobile etc.), dar misto integrate, astfel ca nimic nu ma deranjeaza, nimic nu mi se pare exagerat.
Si, ce sa vezi, ii prind si doza de umor, deci da, e “comedie in 4 acte” haha.
Stuful din mijlocul scenei asigură intrarea si iesirea a 90% dintre personaje, pe parcursul piesei. Că apoi ei coboara pe vreo scara din podea sau ies prin fundalul din spate, asta nu reusesc sa ma prind, pana la final.
Si inteleg si rolul microfoanelor: dincolo de niste momente in care se canta la ele, actorii isi joaca parti din rol cu gura in ele. Na, viziune regizorala.
O sa radeti, dar ma laud singura (in gand) pentru initiativa de a fi citit piesa inainte. Ca nu mai stau concentrata sa inteleg ce zic oamenii astia in engleza. Stiu deja “firul rosu”, personajele, asa ca pot urmari linistita jocul, ma pot chiorî la detalii, o pot analiza pe Cate din cap pana in picioare…
Oricum, nici ei nu folosesc toate numele rusesti intregi, ceea ce usureaza muuuult lucrurile.
La pauza, urmaresc agitatia de pe scena. Nu mare, nu lunga. Apar cateva elemente noi de recuzita, se schimba lumina pe fundal, in rest, tufisul ramane la locul lui.
Urmaresc cu placere jocul tuturor, ma bucur sa o vad “pe viu” pe Cate Blanchett si gata, piesa ajunge la final.
Intr-o legalitate incerta, fac si eu repede cateva fotografii, incercand sa si aplaud, in acelasi timp.
Astia din poza sunt toti, ca zmeii. Buni, n-am ce zice!
Si fiti atenti: a treia de la stanga e Nina din piesa. Nimeni alta decat Emma Corrin, actrita care a jucat rolul Printesei Diana in The Crown, rol care i-a adus un Glob de Aur! (Eu am mai vazut-o in Deadpool & Wolverine.)
sursa: Des Willie/Netflix; Jay Maidment/20th Century Studios/Marvel. via people.com.
Si ia uite ca obtin si un autograf de la ea:
AUTOGRAF CATE BLANCHETT
Ce face omu’ cand are timp? Pai se baga in multimea stransa afara, la usa actorilor, sa ia autograf de la celebritati.
M-am obisnuit deja din experientele anterioare sa stau sa astept de sa mi se lungeasca urechile, pana isi face aparitia vedeta X sau vedeta Y. Sau pana nu…
Pe rand, incep sa iasa actorii. Unii mai stau la dialog, altii semneaza in graba caiete-program si se cara in treburile lor. Dar e clar ca toti o asteptam pe ea.
Cand iese, un val de entuziasm cuprinde multimea. Si toti facem scurta la maini de cat intindem telefoanele, caietelul sau vreo fotografie.
Ca o cersetoare am fost eu haha. Voiam sa si filmez, sa si pozez, sa iau si autograf… la naiba, aveam nevoie de 6 maini si mai multi ochi! Si asta in conditii vitrege: in primul rand, spatiul de aici e oribil. E plin de panouri luminoase care iti strica si poza si filmarea si ochii… Cine le-a infipt acolo, nu s-a gandit deloc la sesiunile de autografe, la saracii de noi, care pândim un cadru frumos cu Megastarul.
Apoi, asa cum s-a intamplat si in alte randuri cu altii, Cate a fost condusa la deruta, in sens invers fata de traseul celorlalti protagonisti.
Priviti filmul si nu va mirati ca am luat autograf… cu curu’n sus, pe coperta din spate. Mai bine autograful asa, decat sa fiu eu cu curu’n sus ca nu l-am luat 🙂
Cum m-am potolit cu autograful, cum am pornit in urmarirea lui Cate, in drumul ei printre fani. Deja mâna mea dreapta e mai lunga cu cativa milimetri decat stanga…
Daca n-ati citit despre cum am pândit-o pe Emily in Paris, adica pe Lily Collins in Londra, iaca aici povestea.
Daca n-ati aflat ce pregatire minutioasa am facut eu pentru a obtine un autograf de la Sarah Jessica Parker si sotul ei, Matthew Broderick, gasiti aici.
Si despre experienta de la Sunset Boulevard cu Nicole Scherzinger, puteti citi aici.
