Unul dintre locurile care m-au impresionat cel mai tare din tot ce am vazut eu in lume pana acum!
HIROSHIMA, JAPONIA
Ma indoiesc ca e cineva care nu stie, dar pun pe scurt aici, chiar si pentru a ne aduce cu totii aminte: Hiroshima e orasul care a fost tinta primei bombe atomice folosite vreodata intr-un conflict. Se intampla in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe 6 august 1945, la ora 8.15. Americanii, pentru a forta Japonia sa capituleze, au incarcat bomba poreclita Little Boy in avionul poreclit Enola Gay si au detonat-o la app 600 metri deasupra orasului. Hiroshima a fost lovita de raze termice cu temperaturi de 3.000-4.000 de grade Celsius, impreuna cu unde de soc si radiatii!
Rezultatul? 70.000-80.000 de oameni au murit instant sau la doar cateva ore dupa explozie!
Pana la finalul anului (1945), numarul mortilor ajunsese la 140.000, din cauza ranilor, arsurilor si efectelor radiatiilor! Iar, in urmatoarele decenii, din cauza bolilor cauzate de radiatii, numarul s-a marit la peste 200.000!!!
Oricum, cifrele sunt estimative, pentru ca multe documente au fost distruse si, din cate inteleg, multi oameni au disparut fara urma.
Orasul a fost in mare parte ras!
Dar Hiroshima a stiut sa renasca si a devenit pe bune un simbol al pacii. Oamenii, insa, nu vor sa uite, de aceea, mai peste tot pe unde mergi, există ceva care sa iti aduca aminte de tragedie.
PARCUL MEMORIAL AL PACII
De cum pasesti in Parcul Memorial al Pacii, te loveste o liniste de nu-ti poti imagina nenorocirea care a lovit locurile astea, in urma cu 80 de ani!
Am impresia ca e o zi de duminica, intr-un oras din care au fugit toti pe la munte, pe la mare…
Parcul e situat pe locul in care, in anii aceia, se afla centrul comercial si rezidential al Hiroshimei, cea mai aglomerata si plina de viata zona.
Acum e plin de monumente, de constructii dedicate comemorarii victimelor bombardamentului.
DOMUL GENBAKU (ATOMIC BOMB DOME)
Desi e peste râu, in afara Parcului Memorial, “Domul” este considerat unul dintre elementele cele mai importante ale parcului.
Hiroshima Prefectural Industrial Promotion Hall – asa era cunoscuta cladirea asta inainte de bombardamentul atomic si era, practic, un centru expozitional si administrativ menit sa stimuleze comertul si mestesugurile din zona.
Conceputa de un ceh si finalizata in 1915, avand o structura verticala babană, din beton si otel, e singura cladire din zonă care a supravietuit exploziei!
Domul e conservat fix in starea de dupa deflagratie.
Multi oameni au cerut atunci sa fie daramat, pentru ca le amintea de cosmarul acelei zile, insa, pana la urma, la presiunea unor organizatii, a fost luata decizia de a fi pastrat ca atare.
In 1996 a fost inscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, pentru importanta sa culturala si pentru rolul sau simbolic de “martor” al ororii nucleare.
CENOTAFUL PENTRU VICTIMELE BOMBEI ATOMICE
Recunosc ca eu i-am zis “arc”, fiindca habar nu aveam ce inseamna cenotaf. Am aflat: monument funerar in memoria cuiva al carui corp a disparut sau se afla in alta parte.
Sub el, un cufar din piatra adaposteste un registru cu numele tururor victimelor cunoscute care au murit in urma bombardamentului – peste 220.000! (Lista a fost actualizata anual, pe masura ce alti oameni au decedat din cauza radiatiilor…)
Pe arc scrie: “Odihniti-va in pace, greseala nu se va mai repeta”. Ce sa zic? Doamne-ajuta, sa fim optimisti…
Cenotaful se află chiar in centrul parcului si e aliniat perfect cu Flacăra Păcii si cu Domul de dincolo de râu.
Flacăra Păcii e o flacără ce arde continuu inca din 1964 si, din cate inteleg, scopul ei e sa ramana aprinsa pana cand toate armele nucleare din lume vor fi eliminate. Hm…
MOVILA MEMORIALA A VICTIMELOR BOMBEI ATOMICE
Dâmbul asta de pamant acoperit cu iarba adaposteste cenusa a peste 70.000 de oameni neidentificati, care au murit imediat dupa explozie! Fiind foarte aproape de “punctul zero” al deflagratiei, toate victimele din zona au fost aduse aici, iar, ulterior, si altele, din tot orasul.
Langa, dai de un altar pentru ofrande, cu flori si tamaie aduse de vizitatori.
E una dintre cele mai linistite zone din parc. Si cu multa incarcatura emotionala.
MONUMENTUL PACII PENTRU COPII
Impresionantă povestea unei fetite pe nume Sadako!
Sadako avea 2 ani atunci. A fost expusa radiatiilor nucleare, dar nu parea sa fi patit ceva, asa ca viata ei a mers inainte in cel mai normal mod cu putinta.
Insa, la 12 ani, a fost diagnosticata cu leucemie. Verdictul a fost dur: i s-a mai dat 1 an…
In Japonia există o credinta veche conform careia ti se indeplineste o dorinta daca impaturesti 1.000 de cocori din hartie. Internata in spital, Sadako s-a apucat sa plieze cocori din ambalaj pentru medicamente si alte resturi de hartie, in speranta ca se va face bine. Din pacate, desi a facut mai mult de 1.300 de cocori, starea ei s-a agravat si a murit dupa doar 6 luni 🙁
Inteleg ca monumentul, care practic e dedicat tuturor copiilor afectati de bomba, a fost realizat din bani colectati de copii din intreaga Japonie, inclusiv de colegi de-ai fetei.
El reprezinta o bomba stilizata, avand in varf o fetita care tine in maini un cocor de hartie. Iar in interior se afla un clopot cu un cocor suspendat, clopot pe care esti incurajat sa il bati, ca o rugaciune de pace care se ridica la cer.
Ce e impresionant, e ca monumentul are in jur vitrine cu mii de cocori origami, colorati, facuti si adusi permanent de oameni din toata lumea. De altfel, tot parcul e plin de astfel de cocori!
Unul dintre locurile cu multe lanturi de cocori origami – simbol traditional japonez al pacii – e si o constructie gen pagoda.
Monumentul in memoria elevilor si studentilor mobilizati e dedicat tuturor celor din scoli, mobilizati pentru muncă in timpul celui de-al doilea razboi mondial, multi dintre ei pierzandu-si viata in urma bombardamentului din 6 august 1945.
Clopotul Pacii e un alt clopot din parc in care esti incurajat sa bati, in semn de speranta pentru pace. Sunetul e tare placut!
Multi vin aici nu doar pentru a bate clopotul, ci si pentru a-si face poze cu el…
Tot in parc e si mormantul unui consilier al unei case celebre din Hiroshima, mormant care se află aici din 1689, in ceea ce a fost candva un templu. Piatra de deasupra mormantului a fost rasturnata in urma exploziei atomice.
Am dat si de Monumentul Memorial al Victimelor Coreene ale Bombei Atomice, ridicat in memoria coreenilor aflati (fortat) la munca in Japonia, decedati in urma deflagratiei.
Mergem imediat si la Muzeu – care pe mine m-a marcat! – dar vreau sa va arat mai intai “punctul zero” al exploziei bombei.
HIPOCENTRUL
L-am cautat pe stradutele de langa parc. Ma tot uitam dupa vreun monument, ceva mare, cand colo…
…pe o straduta linistita, pe trotuar, este, practic, o placa memoriala cu povestea scrisa pe scurt.
Bomba atomica a explodat la aproximativ 600 de metri deasupra acestui punct.
Fotografia este o vedere a distrugerii, facuta dinspre hipocentru, in noiembrie 1945, de catre Armata SUA.
MUZEUL MEMORIAL AL PACII
Doamneee, efectiv m-a terminat vizita asta!!! Este asa de emotionant totul! Daca ai inima slaba, e bine sa nu zabovesti prea mult in muzeul asta.
Deschis la 10 ani dupa bombardament, muzeul ofera filmul tragediei din 1945, marturii ale supravietuitorilor, fotografii, dar, mai ales, obiecte si lucruri! Care clar te pot afecta emotional…
Am pozat multeee, am filmat mult, si pot spune ca cel mai tare m-au impresionat doua “exponate”:
Povestea e cutremuratoare: la 1,5 kilometri de locul exploziei, un baietel de aproape 4 ani se juca cu tricicleta in fata casei sale. Si el si tricicleta au fost pur si simplu arsi!
Tatal lui l-a ingropat pe copil in spatele casei, alaturi de tricicleta.
Dupa 40 de ani, familia i-a mutat ramasitele in locul de veci al familiei si a decis sa doneze tricicleta muzeului.
Citisem ca cel mai socant exponat este acesta. Dar… e doar o fotografie. Insa, credeti-ma, chiar e socanta!
Este umbra unui om proiectata de caldura exploziei pe o scara de piatra.
La doar 260 de metri de hipocentru, o persoana statea pe treptele unei banci, asteptand deschiderea ei, cand a fost expusa fulgerului produs de explozia bombei. Suprafata treptelor din jur s-a albastrit din cauza razei intense, iar locul unde statea omul a ramas ca o… umbra.
Ma plimb prin muzeu si parca totul e apasator. Vad in fiecare vitrina cate ceva care ma impresioneaza.
Ploaia neagra
Norul urias in forma de ciuperca, acela pe care il stim cu totii din atatea imagini, a purtat in aer praf, pamant si alte resturi. Funinginea produsa de incendiu a fost ridicata mult de curenti de aer fierbinte. Tot acest mix a devenit radioactiv, s-a amestecat cu vaporii de apa din atmosfera, apoi a cazut pe pamant sub forma de ploaie, asa-numita “ploaie neagra”.
Aici este o bucata de perete pe care aceasta ploaie neagra s-a impregnat.
Ceasul acesta de mana, oprit fix la ora deflagratiei (8.15 dimineata), a fost donat muzeului de catre proprietar.
La 370 de metri de hipocentru, proprietarul unei case a scos aceasta sticla deformata dintre ruine.
Omul si-a pierdut aproape toata familia in acele zile! Ramasitele sotiei si ale uneia dintre fiice nu au fost gasite niciodata, iar baiatul de 13 ani, care muncea alaturi de alti elevi, a murit din cauza arsurilor.
Ea e Sadako, fetita care a murit de leucemie la 10 ani de la explozie. Iar acestia sunt cativa dintre cocorii facuti de ea in spital, in speranta ca se va vindeca…
Fiecare poveste a fiecarui obiect sau lucru expus iti face pielea de gaina si iti lasa un nod in gât…
Acest seif portabil se afla in subsolul unui magazin situat la doar 80 de metri de hipocentru.
Magazinul apartinea unei familii care avea si casa acolo. Desi a fost complet distrus in acea dimineata, multi dintre angajati si clienti murind, familia care il detinea a avut norocul norocului!!! Se mutase intr-o alta zona, intr-o alta casa, astfel ca toti membrii au supravietuit!
Ca mai toata lumea, proprietarul era deseori intrebat dupa bombardament cine i-a murit. Desi ii era greu sa raspunda, spunea pana la urma: “Toata familia mea a scapat cu viata.”
Altii – cei mai multi – n-au fost atat de norocosi…
Rudele supravietuitoare au donat muzeului lucrurile cu care acestia erau imbracati in ziua deflagratiei. Si au spus povestea lor…
Cativa elevi dintr-o scoala gimnaziala au fost expusi bombei in timp ce participau la lucrari de demolare a cladirilor. Cei mai multi dintre ei au murit. Hainele a trei dintre ei sunt acum in vitrina asta din muzeu.
Eu am vazut doar Parcul si Muzeul, insa inteleg ca tot orasul “vorbeste” despre acea zi fatidica: poti vedea scoli afectate, unde au murit copii pe capete, gradina unde au fost tratati ranitii, statui, monumente, dar si Sala Memoriala pentru Victimele Bombardamentului Atomic – o sala circulara cu numele victimelor, unde un ceas e fixat la ora exploziei (8.15).
A fost prima mea oprire in vacanta din Japonia de acum cativa ani si pot spune ca m-a incarcat teribil! Oamenii astia, aratandu-ne ce au trait, cred ca reusesc ceea ce si-au propus: ei – sa nu uite, noi – sa constientizam…
Priviti si cateva imagini filmate de mine aici:
