Va ofer cel mai “chel” ghid pe care l-am scris pana acum. Fara aventuri, pățanii, ci la obiect (sper si corect), sa va foloseasca in caz de vreun city break.
Practic, va arat ce am vazut eu in Milano in cele 3 “debarcări” ale mele aici: vizită de-o zi in 1999, tranzit de o zi jumate in 2021, dupa o vacanta prin Italia pandemica si, in vara lui 2025, o evadare de 2 zile si un pic.
TOP MILANO
DOMUL DIN MILANO
Oricare ar fi motivul pentru care ai venit in Milano – tranzit, business, pleasure 🙂 – nu poti rata Catedrala. Domul, adica. Iti iese in cale, oricum…
E cea mai mare catedrala gotica din Italia si una dintre cele mai mari din lume.
Constructia a inceput in 1386 si, ce sa vezi, a fost finalizata abia in secolul XX!
In Piata Domului poti face cate poze iti pofteste inima, ziua, seara, grasa, slaba (Doamneee, am fost si asa!!!), insa, daca ai timp, ia-ti bilet si intra sa il vezi. Si, mai misto chiar, urca pe el!
Sa le luam pe rand:
PIATA DOMULUI
E clar ca exteriorul ofera “marfa” de analizat cat sa stai niste zile, nu doar niste ore. Coloane, statui, porti, ferestre, sculpturi…
Poarta centrala, spectaculoasa, e decorata cu multe “tablouri” biblice.
Insa cei mai multi oameni se apropie de ea pentru a atinge, ca intr-o rugaciune facuta printr-un gest, mana sau piciorul lui Iisus de pe doua basoreliefuri. Deja zonele sunt vizibil “șlefuite”.
Fiind bombardata vizual cu atata informatie, ce credeti ca fac? Dau rapid o cautare pe net si gasesc un ghid succint chiar pentru Domul din Milano, foarte util (grazie, https://www.yesmilano.it/), fiindca ma provoaca sa caut niste chestii pe care cu siguranta nu le-as fi remarcat singura.
De exemplu, dragonul adormit pe fatada Domului. E chiar in dreapta portii centrale, pe coloana de marmura (deasupra fundiței).
Ii zice Tarantasio si era un soi de monstru din Loch Ness care păpa copii si teroriza zona mlastinoasa in care isi facea veacul. Pana cand i-a venit de hac un nene si gata cu copiii serviti la micul dejun.
Dragonul a devenit blazonul familiei omului (e vorba de familia Visconti – viitori duci ai Milano), dar poate fi regasit si pe cismele, pe cladiri vechi din oras si chiar pe marca Alfa Romeo sau in siglele lui Inter Milano!
In partea stanga a superbului balcon de pe fatada Domului descopar… Statuia Libertatii 🙂
Se numeste “Noua Lege” si a fost sculptata in 1810 de Camillo Pacetti. Ce e tare, e ca cica a fost sursa de inspiratie pentru celebra Statuia Libertatii de la New York, a lui Bartholdi (sculptor francez din Alsacia – am fost acum cativa ani la el acasa, in Colmar, si musai sa scriu despre Alsacia curand.)
INTERIORUL DOMULUI
Unul dintre cuiele rastignirii lui Iisus e pastrat chiar aici, in Dom! Tare, nu?? Dar nicio sansa sa il vad, caci e coborat in altar doar o singura data pe an, in septembrie.
In schimb, stau si admir ca vrăjită vitraliile splendide, însuflețite de lumina de afara.
Ferestrele astea spectaculoase sunt cunoscute drept Biblia saracilor, caci ele aratau si celor fara carte povestile din Vechiul si Noul Testament, dar si Apocalipsa.
Cele mai vechi dintre ferestre dateaza de la sfarsitul anilor 1300, iar cele mai noi chiar din zilele noastre, de la final de secol XX.
Esti pasionat de zodii? Aici e locul unde iti poti gasi semnul zodiacal 🙂
Chiar aproape de intrarea in Catedrala dai de un Meridian Solar. De-a lungul liniei de fier sunt toate zodiile, luminate (cand e vremea lor) de raza de soarele care patrunde printr-un mic orificiu de deasupra primei capele din dreapta.
Am intalnit “ceasuri” ca acesta in mai multe biserici din Italia, primele care imi vin in minte fiind Santa Maria degli Angeli din Roma (langa gara Termini) si Basilica di San Petronio din Bologna – aceasta din urma avand cea mai lunga linie meridiana astronomica interioara din lume! (Despre ea si despre alte secrete ale orasului, am scris aici.)
Aprind o lumanare in fata unui tablou cu o poveste inedita: desi se numeste Madona Trandafirilor, in pictura nu apare niciun trandafir…
Numele vine, de fapt, de la trandafirii pe care o femeie, care se ruga in mod obisnuit la icoana asta, i-a adus in vremuri de asediu, cand marmura dedicata constructiei Domului era folosita drept proiectil pentru catapulte. Femeia s-a temut de ce nenorociri puteau veni in urma acestui sacrilegiu. Dupa un timp, cand fiul ei a fost ranit in lupta, iar ea a venit sa se roage la Madona pentru salvarea lui, trandafirii, ofiliti intre timp, au inflorit brusc. Iar fiul ei s-a vindecat miraculos!
Domul e una dintre putinele catedrale din lume in care vezi statui amplasate in partea superioara a coloanelor, integrate direct in arhitectura. Statui cu o varsta venerabila, din secolul 14!
Si, apropo de statui, Domul din Milano detine recordul mondial (neoficial, inteleg) pentru numarul de statui – nu mai putin de 3.400!!! Adunate cele de la exterior cu cele din interior!
Una dintre ele este cea a Sfantului Bartolomeu jupuit. Ceva de filme de groaza…
Pe scurt: sfantul, jupuit de viu, e “imbracat” aici cu propria-i piele brrrr.
Statuia a starnit un interes enorm, devenind extrem de populara, asa ca a fost mutata de pe exteriorul Catedralei in interior, pentru a fi mai usor de admirat.
Pe inserat, Domul arată frumos din orice unghi l-ai privi.
Atmosfera e misto, poti sta in fund la statuia centrala sa mananci o inghetata si sa privesti trecatorii. Asta daca ai loc de livratori care, indiferent de natie, se strang si ei aici pentru a-si odihni oasele sau pentru a astepta o comanda.
TERASA DOMULUI DIN MILANO
Domul din Milano e singura biserica din lume pe acoperisul careia poti merge in intregime!
Imi propun sa urc si eu, pentru prima oara in viata mea. Aiurea, ce zic eu aici??? Dupa intoarcerea de la Milano, aveam sa descopar ca mai urcasem pe Dom haha. In 1999.
Poti urca pe scari (sunt 251 de trepte pana la primul nivel), insa există si varianta de a urca cu liftul. Il poti lua si la coborare, dar doar in anumite conditii – fiind cu mama (87 ani), noua ne-au permis.
Oricum, odata ajuns la primul nivel al terasei, dupa ce te plimbi printre turlele si statuile care impodobesc acoperisul, o iei pe scari pana la nivelul 2.
Sunt 99 de trepte. Mi s-au parut mult mai usoare decat in alte parti, caci ai un view minunat in orice clipa si lumea are rabdare, nu te zoreste sa urci repede.
Si gata, esti chiar pe acoperisul Domului! Poti sta aici cat vrei, in fund pe “țigle” sau invartindu-te in toate directiile, sa privesti printre turle.
Se vede foarte frumos orasul de aici, iar in zilele senine zaresti si Alpii!
MADONNINA
In varf de tot, la 108,5 metri, ca o cireasa pe tort 🙂 , se afla Madonnina – simbolul orasului Milano.
Asa cum am vazut si la Mont Saint-Michel, in Normandia, si aici statuia din varf functioneaza ca paratraznet – prin halebarda pe care Madonnina o tine in mana dreapta.
De aici, de pe acoperis, se vede frumos si celebra galerie de lux in care toti oamenii planetei isi fac poze instagramabile…
GALLERIA VITTORIO EMANUELE II
Inaugurata in 1877, Galeria Vittorio Emanuele II e una dintre cele mai vechi galerii comerciale din lume! Poarta numele primului rege al Italiei, dar i se mai spune si “salonul Milano-ului”, fiind un loc de intalniri sociale si culturale inca de cand s-a deschis!
E acoperita cu un dom din sticla si otel si gazduieste branduri de fițe gen Prada, Louis Vuitton sau Gucci.
Daca nu esti pregatit sa arunci mii de euro pe haine sau genti, poti sta la terasele sau cafenelele istorice din interiorul galeriei, sa mananci sau sa tragi de un espresso si sa casti ochii la trecatori.
…bine, asta daca nu e pandemie si nu ai nici unde sta, nici la ce trecatori te benocla 🙂
Ca sa nu zic ca nu am fost si eu “consumator” in faimoasa galerie, ma asez la o coada maricica la o gelaterie, pentru doua cupe la cornet. Fara suparare, tre’ sa recunosc ca am mancat inghetata mai buna in alte locuri. Si cred ca si mai ieftina. Ca deh, nu era in loc celebru.
Chiar in interiorul Galeriei există si un hotel de lux! Galleria Vik Milano sau Townhouse Galleria – un boutique hotel avand camere cu design unic.
Dar care credeti ca e punctul de atractie din Galerie??
Un blazon cu un taur, aflat in mozaicul din pardoseală!
Legenda spune ca, daca iti rotesti călcâiul 360 de grade pe… testiculele taurului, ai noroc!
Sa vedeti, neneee, ce coada e la saracu’ taur!!! Si cat de uzate ii sunt ouale 🙂 Am plecat multi norocosi de acolo!
SCALA DIN MILANO
Galeria Vittorio Emanuele II leaga doua dintre cele mai importante piete din Milano: Piazza del Duomo si Piazza della Scala.
Asa ca, imediat ce iesi din galerie, prin capatul opus pietei Domului, dai de celebra Opera La Scala.
Inaugurata in 1778, a fost gazda mai multor premiere semnate de Verdi si Puccini.
Pe scena ei au performat cei mai mari dirijori si interpreti ai tuturor timpurilor. Si, cum nu ma dau desteapta ca as sti multi, vi-i spun doar pe Maria Callas, Montserrat Caballé, Caruso, Pavarotti, Domingo, Carreras.
In interior poti vizita muzeul cu instrumente, costume si portrete celebre din istoria operei. Eu n-am apucat.
Nu mai zic ca, daca ai timp si prinzi bilete, e de vazut clar un spectacol aici!
Am trecut ca un turist grabit pe langa Scala din Milano si, la doar cateva minute de mers pe jos, am dat de Via Monte Napoleone – una dintre cele mai exclusiviste strazi de shopping din lume! Am facut window shopping 🙂
Pe unde am mai colindat eu in lumea asta larga, am vazut si alte strazi celebre pentru shoppingul de lux. La Paris, la Londra, in New York, Madrid, Budapesta sau in Asia. Nu stiu de ce, la ce faima are, mi-o imaginam mai spectaculoasa pe asta din Milano.
Si, ca sa ramanem in zona bogatanilor, zic sa mergem la Castelul aflat la o aruncatura de băț mai incolo.
CASTELLO SFORZESCO
Fost sediu al dinastiei Sforza, fortareata defensiva a orasului in secolul 15, astazi este una dintre atractiile turistice ale orasului, adapostind mai multe muzee de arta.
De neratat aici Pietà Rondanini a lui Michelangelo sau Sala delle Asse a lui Leonardo da Vinci.
Daca nu vrei sa mananci artă pe paine, poti sa mananci linistit un sandwich sau sa te prajesti la soare in una dintre curtile castelului, caci e un loc tare prietenos.
Din Castel ai acces direct catre cel mai mare parc din Milano – Parco Sempione.
Parcul e perfect pentru relaxare, pentru picnic, jogging, plimbat animalul din dotare sau admirarea Arcului de Triumf – Arco della Pace – si a Turnului Branca (108 metri), in care porti chiar urca pentru un view panoramic.
CINA CEA DE TAINĂ – LEONARDO DA VINCI
Oooo, cat mi-am dorit sa ajung sa REvad capodopera lui Leonardo da Vinci!!! O sa va explic si de ce, un pic mai jos.
Biserica mare din fotografie este Santa Maria delle Grazie, aflata un pic mai departe de obiectivele turistice din buricul orasului. Eu am ajuns la ea cu tramvaiul. Usor.
Ludovic Sforza, cunoscut ca Ludovico il Moro, a comandat decorarea ei, caci urma sa devina si mausoleu al familiei. El era Duce de Milano, iar Leonardo da Vinci se afla in acei ani la curtea sa, asa ca… daca-i ordin, cu placere :): in 4 ani (1495-1498) a pictat Cina cea de Taina.
Dar pictura murala realizata de Leonardo nu e in interiorul bisericii!
Leonardo a pictat “Il Cenacolo” pe peretele refectoriului manastirii, adica in locul in care calugarii luau masa zilnic impreuna, fiind o traditie a vremii ca in refectoriile manastirilor sa fie pictata scena Cinei cea de Taina. Era un mod de a transforma masa intr-un act spiritual.
Cina cea de Taina este extrem de bine protejata, iar accesul e limitat la grupuri mici si in intervale precise de timp.
Daca in 1999, cand am venit prima oara sa o vad, nu am avut nevoie de programare, bilet online etc etc, ci am venit pur si simplu la intrare si am cumparat bilet, acum lucrul asta nu mai e posibil. Rezervarile se fac uneori cu luni in avans!
Intru cu grupul de la ora de pe bilet, condusi de un ghid care ne povesteste diverse legate de Cina cea de Taina si de loc, folosindu-se si de pozele vechi atarnate pe pereti. Ne subliniaza in mod repetat ca nu avem voie sa filmam deloc deloc deloc, ne trece printr-o usa securizata si ajungem in sala de mese. “15 minute stam aici, atat!” – zice, dupa care incepe sa ne dea alte informatii.
Cina cea de Taina nu e o fresca, ci “tempera grassa su muro secco” – imi notez repede, sa nu uit 🙂 “Cea mai importanta informatie asta e!” – accentueaza ghidul.
Adica Leonardo nu a pictat pe tencuiala umeda, cum se face la fresca, ci pe perete deja uscat, folosind un amestec experimental de tempera si ulei. A obtinut efectele artistice pe care si le-a dorit, insa, tehnic, s-a dovedit un dezastru pe termen lung. Chiar dupa 20-30 de ani opera a inceput sa se degradeze – din cauza tehnicii, umezelii, a restaurarilor gresite, a faptului ca incaperea a fost folosita drept hambar, grajd si lista poate continua…
Si, colac peste pupaza, au venit si bombardamentele din 1943, din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Aici e refectoriul partial distrus de bombardamente, in al doilea razboi mondial.
Culmea, bombele au distrus zidurile laterale si tavanul refectoriului, insa Cina cea de taina, protejata dinainte de autoritati cu saci de nisip, ziduri provizorii si structuri de sustinere, a supravietuit!
Printr-o minune, desi neprotejat, a ramas in picioare si zidul din partea opusa, pe care se afla opera lui Donato Montorfano – Rastignirea (1495). (O fresca pictata dupa regulile clasice – pe tencuiala umeda – ceea ce a facut-o sa reziste in timp!)
Printre multele intrebari care imi vin in cap in timpul limitat in care vreau sa observ toate detaliile, e si cea legata de “ușa” care taie, practic, pictura lui Leonardo da Vinci. Oare sa fi fost de la inceput??
Ei, bine, nu, nu a fost! Calugarii dominicani de aici au hotarat, in 1652, sa sparga peretele pe care era Cina cea de Taina ca sa creeze, ce credeti, un acces intre bucatarie si sala de mese…
E socant, nu? Pentru noi, da, dar pentru calugari a fost un gest natural, dovada unei gandiri practice: pentru ei conta mai mult functionalitatea manastirii decat o pictura, care mai era si paradită… Cina cea de Taina nu era perceputa ca o capodopera, asa cum o percepem noi azi.
Decizia lor, insa, a afectat opera lui Leonardo da Vinci: a distrus portiunea centrala a mesei, picioarele lui Hristos si o parte din pardoseala pictata in perspectiva. Toate avand rol compozitional important, caci, din ce am citit, Leonardo a construit toata scena pe o geometrie extrem de precisa!
Am cautat sa vad daca există picturi/desene facute dupa Cina cea de Taina inainte de a fi spart peretele. Si am dat de copia lui Giampietrino (cca 1515-1520), de dimensiuni mari, aproape de original, care arată masa completa si picioarele lui Iisus. Se află la Royal Academy of Arts din Londra.
Dorinta mea nebuna de a revedea Cina cea de Taina a venit nu numai din faptul ca a trecut atata timp si amintirile s-au estompat ca vopseaua de pe zid, ci si din cauza minunatei poze pe care o am eu de la prima mea vizita aici, in 1999:
Da, sunt si eu in poza, credeti-ma! 🙂
Doamneee, am suferit ceva vreme ca nu am nicio poza cu mine aici… Asa ca, de data asta, ascultand in casti explicatiile ghidului, mi-am facut, nene, la selfie-uri, verticale, orizontale, cu lume, fara lume, sa fiu sigura ca oi avea unu’ in care sa ma si vad!
Ba chiar, inainte sa ne dea afara ghidul – caci imediat venea urmatorul grup – am profitat si mi-am facut un selfie de ai zice ca am inchiriat sala doar pentru mine:
Credeti-ma, a fost o chestiune de secunde!
Scurta, dar intensa vizita aici. In Basilica nu am mai intrat, ca o stiam din alt an. Atat ea – Santa Maria delle Grazie – cat si Cina cea de Taina sunt incluse de UNESCO pe lista Patrimoniului Mondial, din 1980.
BASILICA DI SANT’AMBROGIO
Am venit la biserica asta auzind ca e una dintre cele mai vechi si importante biserici din Milano. A fost fondata taman in secolul 4, de catre Sfantul Ambrozie, patronul orasului (care, de altfel, e inmormantat aici). Forma actuala e din secolele 11-12.
De admirat cele doua turnuri de inaltimi diferite si curtea interioara (atrium).
Iar, inauntru, altarul de aur, realizat din aur si argint aurit, dar si mozaicurile vechi.
Recunosc, a mai fost un element care “m-a agatat” sa vin aici:
COLOANA DIAVOLULUI
In afara curtii, la mica distanta, dai de aceasta coloana cu doua gauri vizibile. Si iata cum s-a nascut o legenda…
Se spune ca insusi Diavolul a incercat sa il ispiteasca pe Ambrozie, insa a esuat. De nervi, Diavolul l-a atacat cu coarnele, dar… teapa, a ratat si s-a infipt cu coarnele in coloana. De aici ar fi cele doua gauri.
(Asta daca nu asculti si varianta conform careia coloana, fiind un element roman reutilizat, ar putea avea cele doua gauri de la niste fixări metalice…)
BOSCO VERTICALE
Le-am vazut chiar de sus, de pe acoperisul Domului, si m-a mancat undeva sa merg sa le vad si de aproape, desi ploua torential!
Sunt, practic, doua turnuri rezidentiale, acoperite cu peste 20.000 de plante si arbori. Adevarul e ca arată intr-un fel! Mi-ar placea sa locuiesc in padurea verticala!
Cica sunt premiate international, fiind un simbol al arhitecturii sustenabile.
SAN BERNARDINO ALLE OSSA
Am dat de una dintre cele mai… neobisnuite biserici din Milano.
Cand intri in ea, totul pare cat se poate de normal. Si, totusi…
…biserica asta are o capela decorata cu cranii si oase umane!!! Da, da, ati citit bine. Si ele n-au venit dintr-o donatie a vreunui excentric pasionat de filme de groaza.
In secolul 13, cimitirul spitalului din apropiere a devenit neincapator, asa ca oasele exhumate au fost depozitate intr-o incapere special facuta, numita “ossuar”. Cativa ani mai tarziu, i-a fost atasata o biserica, iar ossuarul a fost transformat in capela.
Capela asta e descrisa ca fiind un spatiu deloc macabru in sens horror, ci, mai degraba, o meditatie baroca asupra mortii si efemeritatii vietii – o chestie tipica pentru spiritualitatea epocii.
Asa o fi, dar mie mi-a dat fiori reci pe sira spinarii…
Biserica asta, San Bernardino Alle Ossa, e foarte aproape de Dom (600 metri). Aoleu, ia uite ca m-a apucat seara scriind despre Milano 🙂 Gata, ma opresc.
Ce n-am vazut si am inteles ca merită:
- Chiesa di San Maurizio al Monastero Maggiore – biserica adesea comparata cu Capela Sixtina, datorita picturilor sale.
- Navigli – zona cu canale proiectate initial de Leonardo da Vinci pentru a facilita comertul. Astazi, loc plin de restaurante, baruri si o piata de antichitati.
- Chinatown Milano – vibrant si cosmopolit, inteleg.
- Pinacoteca di Brera – una dintre galeriile de arta cele mai importante din Europa, cu opere semnate de Rafael, Caravaggio, Bellini etc. Eu am ajuns doar pana in curtea ei, fiindca era pandemie atunci si era inchisa.
Apropo de pandemie, vedeti aici imagini ireale cu Milano, din martie 2021, cand orasul era socant de gol!!!
