O poveste fără perdea, în cartierul cu perdele…
Hai ca ma specializez in Cartierul Rosu 🙂
Am fost de 10 ori in Amsterdam pana acum si, de fiecare data, am batut strazile din zona.
Privind in urma, realizez ca am “evoluat”: de la hlizeala cu prietenii si dat coate prin fata vitrinelor cu fete sau in sex shopuri cu produse “deocheate” (in 2008), pana la a ma plimba curioasa cu bun simt pe aleile cu felinare rosii si a sta de vorba cu vanzatorii despre cele mai ciudate lucruri de pe rafturi. Am stat la palavre chiar si cu fete, in pandemie, cand isi pierdeau timpul pe-afara – aici am scris mai multe din perioada aia socanta.
Am inteles ca locul e o normalitate pentru olandezi, dar si pentru multi turisti, insa ramane o placere ascunsa pentru o mare categorie de pamanteni…
Intotdeauna m-am gandit cum sa aflu mai multe despre cartierul asta, chiar de la sursa. Si, ce sa vezi, am gasit sursa perfecta!
WALK AND TALK
Pozasem in urma cu niste ani vitrina asta, nu mai stiam cum ii zice acestui centru, asa ca am intrat in arhive sa caut poza. Apoi… dă-i pe google, află site-ul si… faza tare: oamenii astia chiar vin in intampinarea curiozitatii mele!
De cateva ori pe saptamana, de la 17.00-18.30, organizeaza asa numitul “walk and talk”. Nu e un tur, ti se spune de la bun inceput, ca sa nu ai asteptari. Tururile ghidate in zonele cu prostitutie la vitrina au fost interzise incepand cu 2020, din mai multe motive: in primul rand din cauza valurilor sufocante de grupuri organizate care impiedicau circulatia pietonala; apoi, pentru protectia demnitatii lucratoarelor sexuale; si, nu in ultimul rand, pentru refacerea unui echilibru urban, prin restabilirea unei convieturiri respectuoase intre localnici, lucratorii sexuali si turisti.
De altfel, primaria tot incearca sa reduca turismul de tip voyeur si se discuta despre o relocare. Practic, vor sa mute Red Light District intr-o Casa a Prostitutiei, un soi de mall in care activitatea femeilor sa se desfasoare ca si pana acum, dar fara expunere in vitrine, fara hartuiri din partea trecatorilor.
In cartier, in prezent, sunt peste 300 de lucratoare sexuale. Dar, ca idee, la nivelul intregului oras, se estimeaza ca există intre 15.000 si 20.000, incluzand diverse forme de munca sexuala, cum ar fi escorta, cluburile private si masajul erotic.
PROSTITUTION INFORMATION CENTER
Bun, sa revin la “walk and talk”.
Asadar, nu e un tur, ci deduc ca e un soi de seminar, dupa descriere. Sau un “Q&A”…
Vom sta de vorba inauntru, in centru, apoi ne trimit un pic prin cartier, pe cont propriu, cu o harta desenata si o directie indicata, dupa care venim inapoi si continuam seria de intrebari.
Ok! Rezerv, platesc 26,24 euro si sa te tii, nene, ce lista de intrebari imi fac! Zici ca ma duc sa ii iau interviu lui Trump dupa ce a castigat alegerile!
La Biserica Veche bate de ora 5 fix. E biserica in jurul careia s-a dezvoltat prostitutia, culmea.
Pe caldarâm, daca esti atent, dai de o sculptura inedita:
Autorul e necunoscut! Se stie doar ca este medic.
Sculptura a aparut in mod misterios in 1993. Autoritatile au scos-o, neexistand nicio autorizatie pentru ea. Dar, ulterior, la presiunea oamenilor, au acceptat sa o lase.
Interpretarile legate de semnificatia gestului sunt multiple. Ce e cert, e faptul ca s-a creat un mit: daca ii freci sfarcul, ai noroc. Din acest motiv, saracu’ sfarc e extrem de uzat 🙂
Autorul cica vine o data pe an aici, pe șest, si isi reconditioneaza opera.
De altfel, acesta are mai multe lucrari de arta urbana raspandite prin oras.
Tot langa biserica, foarte aproape de centrul unde trebuie sa ajung, este Belle – sculptura din bronz reprezentand o femeie in vitrina.
Este un omagiu adus lucratoarelor sexuale si e prima sculptura de acest gen din lume, amplasata intr-un loc public.
Pe placuta de pe ea scrie: “Respect sexworkers all over the world”.
Sculptura e creata de o olandeza, in 2007, la initiativa unei doamne – Mariska Majoor – fostă lucratoare sexuala si cea care a si fondat, de altfel, Prostitution Information Center. Unde intru repede, ca incepe treaba…
Incaperea e colorata, plina cu piese de mobilier, înțesată cu afise, carti, produse, fotografii – toate avand legatura cu industria sexului.
Ne strangem 10 turisti din mai multe tari. Doi barbati, restu’, gagici.
Gazda? O blonda simpatica, foarte vie. Isi trage lejer fermoarul la cizmele luuungi din lac negru, isi aranjeaza hamurile din piele de pe ea, pune niste muzica pe telefon, ia un bici in mana si… incepe show-ul!
Glumesc, nu e un show, dar tipa, credeti-ma, s-ar descurca foarte bine ca prezentatoare de emisiuni de divertisment, la cat e de volubila. Iar engleza ei ma face invidioasa.
Suntem intr-un centru al carui prag e calcat de turisti curiosi, ca noi, dar mai ales de lucratori sexuali si de clienti. Rolul acestui centru pare foarte important in comunitate.
Fetele vin aici pentru consiliere, pentru ajutor, pentru informare (in caz ca vor sa lucreze in industrie). Si a fost o vreme cand veneau inclusiv pentru a invata de la cea care a infiintat Centrul cum sa stea in vitrine, cum sa se miste, ce gesturi sa faca pentru a atrage clientii. Trucuri pretioase!
Clientii pot intra aici ca sa afle informatii inainte de a se perinda prin fata vitrinelor cu fete, sa nu ii ia nimic pe nepregatite. Dar vin aici si sa se planga. Asta clar dupa ce au lasat niste bani 🙂
Din ce ne povesteste gazda noastra, clientul se plange de te miri ce: ca l-a costat prea mult, ca serviciul nu a fost pe masura asteptarilor, ca nu i-a placut cum era imbracata tipa sau cum i-a vorbit etc etc.
Ea ne povesteste, intrebarile noastre curg, iar ne povesteste, iar punem intrebari. Cei doi barbati din grup sunt mai rezervati; in schimb noi, gagicile, sa te tii, nene! Ne roade curiozitatea 🙂
De la inceput esti incurajat sa intrebi orice, fara jena, fara perdea. Ca d’aia vii la aceasta intrunire. In plus, cei care conduc aceste “walk and talk” sunt chiar lucratori din industrie! Fie fete din ferestre, fie fete care lucreaza in cluburile din cartier sau “porn star”, dupa cum am aflat de la gazda noastra chiar despre ea. (Dar nu e un star din filmele pentru adulti, ci un pic altceva, “feminist porn” – produce continut independent, face fotografii erotice, participa la workshopuri etc.)
La inceput, ne introduce un pic in istoria cartierului, ceea ce mie imi deschide apetitul sa aflu mai multe.
SCURT ISTORIC RED LIGHT DISTRICT
Cartierul Rosu este unul dintre cele mai vechi cartiere ale Amsterdamului. Cunoscut local sub numele de De Wallen, cartierul s-a format in jurul lui Oude Kerk (Biserica Veche). Ironic, nu? Dar realitatea medievala asta era, prostitutia si religia coexistau in orasele-port.
Incepand cu secolul 14, Amsterdam a devenit un centru maritim si comercial important, ceea ce a atras ca un magnet marinari, comercianti si muncitori temporari – oameni care apelau la serviciile prostituatelor.
Prostitutia nu era legalizata, insa autoritatile o tolerau, atata timp cat nu producea “deranj”.
Si asa a functionat mult timp.
In secolul 16, protestantii au dat o lovitura industriei! Prostitutia a fost puternic descurajata, ca era “mare pacat”! Casele de toleranta au fost inchise sau fortate sa functioneze in ilegalitate, iar lucratorii sexuali au fost trimisi la reabilitare.
Cand Napoleon Bonaparte a cucerit Olanda, acesta si-a dat seama ca soldatii lui nu vor rezista tentatiilor :), asa ca a gandit pragmatic, caci cea mai mare problema pe care o avea nu era ca se duc soldatii la femei, ci ca vin de acolo cu sifilis… Asa ca omu’ a gasit o solutie: prostitutia reglementata. (E, practic, inceputul unei traditii de toleranță reglementata, care va deveni o caracteristica a societatii olandeze.)
Sub administratia napoleoniana, bordelurile functionau cu licente, lucratoarele sexuale erau nevoite sa se inscrie la politie si sa faca si controale medicale regulate.
In acelasi secol 18 apare si prezervativul in forma lui mai apropiata de cea din zilele noastre. Era facut din intestin sau vezica de animal. Reutilizabil si scump, folosit mai ales de aristocrati si soldati.
Unul chiar de atunci, nefolosit (!), frumos inramat, atârnă pe peretele Centrului de Informare despre Prostitutie.
Este din intestin de oaie.
Din nefericire, aceste prezervative s-au dovedit inutile pentru sifilis. Tesutul intestinal are in mod natural niste pori microscopici, adica nu e complet impermeabil. Asa ca un astfel de prezervativ nu oferea protectie sigura impotriva bolilor venerice, DAR era eficient impotriva spermatozoizilor, deci putea preveni sarcina!
Condomerie
Prostitutia este interzisa oficial în 1911, cand guvernul olandez inchide bordelurile – dar practicile continuă clandestin, mai ales aici, in De Wallen.
In anii ’90, Amsterdam incepe sa adopte politici mai transparente fata de prostitutie. Apoi, in 2000, prostitutia trece de la statutul de “tolerata” la cel de “legalizata si reglementata”: bordelurile sunt legalizate oficial, cu scopul de a combate criminalitatea organizata si de a proteja lucratorii sexuali.
DE WALLEN
Cartierul e spectaculos spre seara, cu neoanele si felinarele rosii aprinse, cu baruri si restaurante pline de lume galagioasa, cu cluburi speciale, avand paza serioasa la intrare, cu spectacole porno sau “peep shows” (despre care abia acum am aflat si eu ce inseamna :)).
Strazile sunt pline de sexshopuri, oferind accesorii sexuale care mai de care mai… inedite, dar si suveniruri sexuale amuzante sau lenjerie intima “hot”.
Dar si ziua e totul deschis. Doar ca in vitrine sunt mai putine fete.
2008 – prima mea vizita in Amsterdam
Plimbarile pe canale si pe strazile din cartier sunt tare misto, iar restaurante unde sa iti potolesti foamea gasesti o multime, unele cotate foarte bine!
Si dai si de cea mai ingusta strada din Amsterdam: Trompettersteeg.
E, de fapt, o alee, are doar 1 metru latime, iar, cand e aglomerat, nu prea mai incapi pe ea…
Din ce am vazut eu de la pandemie incoace, cabinele de aici nu mai sunt cu lucratoare sexuale, ci au capatat alte destinatii:
Acum, in una am zarit un mic salon de manichiura in plina activitate.
VITRINELE DIN CARTIERUL ROSU
Există circa 100 de vitrine active, din puțin peste 200, câte sunt în zonă.
Pe cele active le vezi de la distanta, mai ales seara. Pe celelalte le descoperi incet, incet, pe mai multe alei. Unele sunt de inchiriat, altele sunt lasate de izbeliste.
(Poza facuta de la distanta mare, acum multi ani, sub influenta entuziasmului descoperirii locului.)
Peste 70% dintre femeile care lucreaza aici sunt non-olandeze! Cele mai multe sunt din Europa de Est – in frunte situandu-se, oficial, romancele si bulgaroaicele! (Aviz domnilor care mergeti pe-acolo, poate dati de vreo vecina…)
Sunt si cateva femei din Statele Unite, dar ele reprezinta o exceptie.
Bun, inteleg cu femeile, dar eu am o dilema de ani de zile si nimeni nu m-a lamurit pana acum: barbati in vitrine de ce nu există???
Ce credeti? Au existat si barbati in vitrine!!!
Ha! La asta nu ma asteptam!
Da, da, in anii ’90 si la inceputul anilor 2000 erau expusi si barbati in vitrinele din Cartierul Rosu.
Stau marturie fotografii facute atunci, unele inramate, altele parte din albume tiparite.
Acesti barbati au disparut.
Doar David a mai ramas intr-o vitrina, daca doriti, doamnelor. Dar ma indoiesc ca poate satisface pe cineva…
Masculii din vitrinele cartierului au disparut in mod… natural. Pana si studiile zic ca femeia apeleaza mult mai rar la astfel de servicii sau, cel putin, caută altfel, mai discret, mai in intimitatea ei, pe un google, ceva.
In plus, prostitutia masculina e mai stigmatizata decat cea feminina.
Si uite-asa s-au evaporat barbatii din vitrine. Pacat 🙂
VITRINELE CU FETE
Vitrinele sunt proprietati private, cele mai multe fiind detinute de niste companii. Nu oricine poate fi proprietarul unui astfel de spatiu. Primaria Amsterdam controleaza foarte strict doritorii, le verifica provenienta banilor, scopul comercial, asta pentru a preveni spalarea de bani, exploatarea sexuala si traficul.
O vitrina e, practic, o camaruță care are un pat, o chiuveta, un scaun inalt pe care lucratoarele sexuale stau si isi tenteaza clientii sau butoneaza telefonul.
Exista si duș. Dar chiuveta e de baza, caci cele mai multe dintre fete pretind clientului sa isi spele penisul inainte. Sau o fac chiar ele, asta avand un dublu avantaj: clientul e in extaz, iar ea e linistita ca totul e curat…
Toate incaperile sunt dotate cu prezervative si lubrifiant. Prezervativul e folosit intotdeauna in cazul penetrarii. Există si manusi in unele cabine, pentru ca sunt fete care folosesc manusi in timpul unui “handjob”. Daca tu, ca barbat, doresti fara manusi, platesti extra… Dar ajungem imediat si la preturi.
Fetele inchiriaza vitrinele de la proprietari si platesc pe tura, nu pe luna. Sunt ture de zi si ture de noapte. O tura dureaza 7 ore. Pentru o tura de noapte, de exemplu, chiria e de 200 euro.
Nu e asa simplu sa ajungi sa lucrezi in vitrina. Trebuie sa indeplinesti mai multe conditii pentru a putea inchiria un astfel de spatiu.
In primul rand, tre’ sa ai minimum 21 de ani. Sa fii din Uniunea Europeana (oricine din UE are dreptul de a lucra legat in aceasta industrie). Sunt, insa, cateva exceptii, cum spuneam mai sus.
Apoi, trebuie sa ai acte in regula, domiciliu, sa lucrezi ca PFA (persoana fizica autorizata), platind taxe – inteleg ca, pe langa chirie, platesc o gramada de taxe. Toate, insa, au si dreptul la testare gratuita periodica, au acces la servicii medicale si sprijin juridic.
Fiecare fata e verificata bine de catre proprietar, inainte de a i se inchiria spatiul.
Odata cabina luata, fata are control total asupra activitatii ei, caci e chiriasa independenta, nu e angajata de proprietar. Poate refuza clienti, isi stabileste programul si tarifele.
Fiecare tine evidenta clientilor si plateste 21% TVA la fiecare serviciu. Acu’, ma rog, depinde si cat declara la stat… Dar devii suspecta daca tu platesti chirie pe nu stiu cate ture si declari extrem de putini clienti. E clar ca ceva e necurat.
Aflu ca intr-o tura, o fata ajunge sa aiba cam 6 clienti, nu mai multi. Sunt cateva tipe speciale care depasesc acest numar. De cealalta parte, femeile mai in varsta sau transgenderii au mai putini.
Cum decurge toata treaba, de fapt?
Barbatul se plimba, analizeaza, timp in care fata sexy incearca sa il ademeneasca prin outfit, gesturi, mimica. Asta daca vrea, daca simte ca e un potential client! Caci, daca il miroase ca e doar un gura-casca, unul caruia ii curg balele holbandu-se la gagici in lenjerie intima, il ignora.
Clientul se decide asupra unei fete, ea deschide usa, are loc un scurt dialog si… hai inautru sau pa si pusi, dupa caz.
De cum intra barbatul, fata trage cortina, sa nu aiba spectatori…
Prestatia dureaza 15 minute, atat! E vorba despre “basic service” (= pozitia clasica de penetrare vaginala). Daca nu esti rezolvat in astea 15 minute, ai optiunea sa marci banu’ in continuare, pana la happy ending, sau iti tragi pantalonii cum oi putea si ia uite ușa cum te-asteapta…
In pandemie, am auzit cu urechile mele de 50 euro pentru acest basic service, acum e intre 100 si 200 de euro. Dar fata, in functie de cum il “scaneaza” pe client, poate cere mai mult de la bun inceput.
Unele se lauda ca fac si 1.000 de euro pe tura!
Iar gazda noastra de la Centru ne-a spus ca cel mai mare pret de care a auzit ea pentru cele 15 minute clasice a fost de…… 2.000 euro!!! Luati unui domn in varsta. Boierie, nene!
Nu exista negociere! Fetele nu negociaza. Au pret pentru fiecare extra serviciu. Clientul intreaba de vreo pozitie dorita sau vreun fetis, iar fata, daca presteaza lucrul respectiv, ii zice cat il costa. Si sarutul e negociat, nu intra in “pachetul de baza”. Si nu toate fetele il au in lista de servicii extra.
Categoric exista si nemultumiti, barbati care incep sa faca urat, odata aflati in cabina.
Ni se spune ca sunt doua motive “clasice”:
- Barbatul nu vrea sa plece, ca nu a avut orgasm in alea 15 minute.
- Barbatul nu vrea sa plateasca.
In astfel de cazuri, dar si la posibile violente, fata apasa butonul de panica. Pentru ca, da, toate vitrinele sunt dotate cu un buton de panica.
Imediat o operatoare suna si intreaba ce s-a intamplat, apoi vine si politia.
Poza de arhiva, cu cea mai in varsta lucratoare sexuala din Cartier si un politist. Imaginea bunei relatii care a fost mereu intre fete si polististi.
Politia e, fara exceptie, de partea fetelor! Ele sunt din start protejate de lege impotriva exploatării sau hărțuirii.
Dar, pana sa ajunga politia, sunetul alarmei este atat de puternic incat nu numai ca se aude pe la toti vecinii, ci il si supune pe client umilintei publice…
Oricum, astfel de cazuri sunt foarte rare, pentru ca fetele resping din prima clientii drogati, bauti sau pe care ii simt in neregula. Iar politia e prezenta non-stop in cartier.
Intr-un cartier in care urinatul in public e amendat cu 140 euro, iar consumul de bauturi alcoolice pe strada, cu 100 euro.
CE MAI POTI FACE IN CARTIERUL ROSU
Cine nu apeleaza la fetele din vitrina, are si alte forme de divertisment in Red Light District.
Baruri si restaurante – ai de unde alege!
Poti merge chiar la The Bulldog – considerat primul coffeeshop din lume, deschis in 1975 de un tip care a transformat sex-shop-ul tatalui sau intr-un spatiu prietenos pentru consumatorii de canabis.
Desi existau si alte locuri unde se vindea canabis inainte de 1975, asta a fost primul care a functionat ca un “coffeeshop” (termen inventat, de altfel, de proprietar) – un spatiu public amenajat, in care se vindea canabis intr-un cadru organizat.
Locatia n-a scapat de raidurile politiei in anii ’70, ceea ce i-a adus mare notorietate.
Acum, The Bulldog s-a extins, avand mai multe coffeeshop-uri in Amsterdam, dar si un hotel, baruri (unul cu muzica live) si magazine cu suveniruri.
Nu vrei coffeeshop, atunci poti opta pentru un club de striptease.
Bananenbar e considerat unul dintre cele mai populare sex cluburi. Dai 50 euro pe intrare, dupa care poti sta pur si simplu sa bei ceva, căscând ochii la fete, sau le poti plati sa iti danseze in poala. Atat am aflat. Restul e in spatele usilor inchise…
Moulin Rouge e primul club care iti sare in ochi atunci cand te plimbi prin cartier. Asa se explica si de ce, la fiecare vizita, am facut poze cu el pe spate haha.
2011, 2021 (pandemie), 2022, 2023, 2025
In vecinatatea lui sunt si multe vitrine cu fete, asa ca, daca vrei poza aici, cel mai bine e sa o faci de pe pod sau de peste canal, sa nu creada ca le țintești pe ele.
La intrarea in club ai lista cu tipurile de show si tre’ sa recunosc ca m-am uitat la ea ca vitelul la poarta noua, n-am inteles mai nimic, doar mi-am imaginat ce o insemna fiecare in parte.
Pentru culturalizare, poti vizita in cartier cateva muzee – Muzeul Erotic, Muzeul Prostitutiei.
Poti da o raita prin magazine, de unde sa achizitionezi produse erotice, sexuale sau droguri legale.
Iti poti face poze cu diverse accesorii “kinky” sau cufundat in cada plina cu penisuri colorate 🙂 Singura conditie e sa te descalti.
Daca iti scade glicemia sau iti creste pofta, poti manca niste gogosi potrivite perfect locului:
Apoi esti taman bun de dus la un “peep show”.
O mare necunoscuta a fost pentru mine chestia asta, pana acum. M-am intrebat intotdeauna ce Dzeu inseamna si, in capul meu, era ca dai 2 euro si te uiti la un film porno intr-o cabina. Ei bine, nu e asa.
Seara, e buluceala mare aici!
Incurajata de mai multe asiatice care se amuză la intrare, nesigure daca sa plateasca pentru experienta asta, precum si de niste soti-sotii care si ei pășesc pe un teren incert, am zis sa ma bag si eu in oala de curiosi, sa vad ce se intampla inauntru.
Intru in hol.
E clar ca oamenii astia s-au saturat de cate intrebari au primit, asa ca au batut in cuie pe perete cum functioneaza treaba. Cu sublinierea scrisa de mana ca NU este un sex show.
Ok, merg si eu ca toata lumea la masina de schimbat bancnotele in monede. Ma simt ca la Kaufland, doar ca acolo schimb bani ca sa iau un carucior, nu ca sa vad un numar erotic 🙂
Ma invart pe langa cabine, toate au becul rosu aprins, ceea ce inseamna ca in toate e cineva care se bucura de spectacol.
Cum se elibereaza una, cum intru. Bag 2 euro in masinarie si… pac: geamul opac din fata mea devine transparent. Dincolo de geam, o tipa in lenjerie intima, asezata pe o scena mica, rotativa, face miscari lascive. Isi schimbă pozitia, se mângâie, bagă niste priviri, iar se mângâie, schimbă din nou pozitia. E deja o rutina, din cate vad, e ca la jobul de zi cu zi. Dovadă că fix cand ma nimeresc eu in cabina, se schimbă tura: fata se ridica, iese, in timp ce o alta vine in locul ei si isi incepe numarul.
(N-ai voie sa fotografiezi sau sa filmezi, e strict interzis si e de inteles. Asa ca n-am ce sa va arat din interior.)
Bai, nene, dar cea mai tare chestie nu e ce fac fetele, ci faptul ca II VEZI PE TOTI din celelalte 11 cabine care inconjoara mica scena hahaha. Toti in gemulețele care dau spre fată!
Doamne, am avut un soc cand am realizat asta! M-am si dat un pas inapoi, gandindu-ma ca asa nu ma vede nimeni pe mine. (Ma indoiesc, pentru ca, la cat de mic e spatiul, nu ai nicio sansa sa te ascunzi…)
Apoi m-am amuzat teribil! Nu va puteti imagina moacele unora care se chiorau la ce facea tipa.
Si brusc, geamul s-a opacizat! Semn ca au trecut 2 minute. 2 euro – 2 minute de privit.
Am mai bagat 2 euro, caci eram curioasa cat de departe merge numarul. Nu merge, sta pe loc 🙂 Ma rog, se invarte… Scena se invarte continuu, fata se tot mângâie artistic pentru privitori si asta e.
La urmatoarea opacizare a geamului am iesit. Gata, a fost suficient pentru a-mi satisface curiozitatea.
In aceeasi incinta există si cabine individuale. (Le-am facut poza in fuga, ca nu stiam daca am voie.)
Am intrebat un nene de acolo ce se intampla in acele cabine individuale.
Acolo e mai cu moț!
De pe un ecran cu fete numerotate, iti alegi fata pe care o vrei. Ea apare dincolo de geam doar pentru tine, insa distractia te costă minimum 20 de euro. Apoi, daca vrei sa vezi mai mult, mai bagi monede… Se lasa chiar cu negociere, platesti si spui ce vrei sa vezi.
CASA ROSSO
Show-urile porno atrag o gramada de curiosi. Seara, mai ales, sunt cozi mari la intrarea in astfel de teatre.
2016
Am fost si eu! In 3 ani diferiti, cu 3 găști diferite.
La ora asta (mai 2025), pretul de intrare e 60 de euro, in care ai inclusa o bautura.
De astia 60 de euro poti sta cat vrea muschiul tau. Vezi, practic, sex live, pe o scena rotativa, ca sa nu pierzi vreun unghi…
Sunt 8 numere de sex care se repeta in bucla, mi-au explicat oamenii locului. Noi am plecat dupa 4, cand e si o mica pauza.
Vezi de la femei care isi baga diverse obiecte in partile intime, femei care fac show erotico-umoristic cu oameni culesi din public, pana la perechi care fac sex in diferite forme.
Sala e mica, are doar cateva randuri. Exista bodyguarzi cat dulapul, care nu te lasa sa faci vreo nefacuta – sa pozezi, sa filmezi, sa atingi protagonistii sau sa le vorbesti murdar.
Stai acolo cat vrei, pleci cand vrei. Si poti comanda bautura continuu. Contra cost, normal.
Din ce am observat eu, spectatorii sunt veniti mai mult pe caterinca, decat pe ideea ca vor fi încinși de numerele de sex. Am vazut oameni singuri, cupluri tinere, găști de fete, dar chiar si grupuri de oameni de varsta a treia, care se simteau ca la o petrecere. Eu, dilie: incepusem sa fac in capul meu observatii de producator, sa ma gandesc ce misto ar fi fost daca ar fi facut numarul ala nu stiu cum, daca ar fi adus la numarul celalalt nu stiu ce recuzita…
Oricum, amuzant sau fierbinte, show-ul porno e o experienta.
Un pont: daca nu vreti sa va ia vreo protagonista pe scena, sa faca un numar erotic cu voi, nu stati la margini de rand si asigurati-va ca prietenii cu care mergeti nu si-au facut cumva un plan, sa va impinga de la spate spre scena… Am vazut astfel de cazuri. Noroc ca oamenii aia chiar erau relaxati.
In orice caz, contactul dintre don’soară si spectator e in niste limite, nu va imaginati ca face cineva sex cu publicul.
Si gata…
Cam ăsta e Cartierul Rosu descoperit/cercetat de mine. Ziceti voi daca te plictisesti in el 🙂
Despre socanta lui imagine in pandemie, puteti citi aici.
