Dana Mladin
  • Home
  • Travel
  • Langa staruri hollywoodiene, intr-un show made in England

Langa staruri hollywoodiene, intr-un show made in England

Reading Time: 6 minutes

Si gata si cu Tokyo. Olimpiada 2020 s-a inchis pandemic, in august 2021.

Iar daca Ceremonia de Deschidere mi-a provocat nostalgii si v-am povestit cum a fost la cea de la Londra 2012, unde am avut marea bafta sa ajung, pai sa va zic si de Inchidere J.

Acelasi drum spre Stadionul Olimpic, pe care deja l-am invatat in doua saptamani, aceeasi mare aglomerare de turisti, delegatii, fani, localnici, toti dornici sa fie spectatorii unui show de zile mari.

Cozile la micile tonete care vand tot felul de mancaruri dovedeste faptul ca ne-am invatat lectia: stai mult pe stadion, pai tre’ sa ai stomacul plin, sa nu duci grija lui.

“Spectacolul” de dinainte de spectacol e la fel de fascinant ca la Deschidere. Armate de oameni aranjeaza decoruri, elemente gigantice pe roti, autovehicule, lumini. E un privilegiu sa vezi culisele unui astfel de eveniment!

Tribunele se umplu incet-incet, se trece de la zumzet la galagie, creste entuziasmul si simti o energie pe care cred ca doar in astfel de locuri o poti simti.

In jurul meu, jdemii de limbi straine vorbite, oameni in costum, altii casual, multi fac poze, unii isi pregatesc stegulete, altii pelerinele de ploaie, sa le aiba la indemana in caz de nevoie…

Nu ne mai instruieste nimeni, ca data trecuta. Nu mai facem niciun antrenament. Acum suntem simpli spectatori, nu mai suntem si figuratie speciala.

Pacat, abia ma obisnuisem haha.

CEREMONIA DE INCHIDERE

Incepe numaratoarea inversa, de la 60.

Vedem pe ecrane cum se scurg secundele, prin imagini inedite, unele iconice. Cum ne apropiem de 0, tot stadionul devine o voce. Doamne, mi s-a facut pielea de gaina!

Numaram intr-un glas: zece, noua, opt, …… patru, trei, doi, unu, TZIPETEEEE…

Si… BINE ATI VENIT!!!

Big Benul de pe stadion bate de ora 9 si noi numaram o data cu el. Cel mai mare cor ever!

Incepe spectacolul. Parada steagurilor ma ambitioneaza sa il gasesc pe al nostru. Caut si io acul in caru’ cu fân…

Dar uite ca il zaresc, pana la urma! Si ma amuz sa remarc ca portdrapelul nostru este o… domnisoara de culoare. Africanca, adica.

Momentul intrarii sportivilor in arena e impresionant: pur si simplu curg de peste tot, de prin toate portile si de pe toate scarile din tribune. Multi, practic, vin printre noi, spectatorii.

La tribuna oficiala ii zaresc, asezati central, pe Printul Harry si pe Kate.

In rest, nu reusesc sa identific pe nimeni, ca sunt fix vis-à-vis de mine, la distanta de un stadion J.

In fata ochilor nostri se deruleaza tot programul, ca la carte, sincronizat fara greseala. Cel putin eu nu am vazut nimic care sa imi supere vazul sau auzul.

Tributul adus lui John Lennon, cu puzzle-ul urias, e unul dintre momentele care pe mine, ca producator, ma fac sa ma simt asa mica L.

Privesc tot ce se intampla pe stadion, curioasa, uimita, invidioasa chiar.

Ma uit cu incantare maxima la pleiada de vedete care ridica si mai tare energia locului.

Publicul e in delir! Si eu, dar, fiind singura, intr-o tribuna cu multe figuri mai scortoase, nu prea imi vine sa urlu ca disperata.

George Michael, in una dintre ultimele sale aparitii.

Annie Lennox

The Spice Girls

Ma temeam ca le voi vedea doar “popourile” (bucuria multor barbati din tribuna mea), dar au avut un show in care am apucat, totusi, sa le vad si fatza:

Habar nu am ce a insemnat din punct de vedere financiar reunirea celor 4 Spice Girls, dar banuiesc ca s-a lasat cu multe vagoane cu bani…

Jessie J.

Take That reuniti si ei, dar fara Robbie Williams.

Lista e luuuunga, sunt multe vedete pe ea:

Ed Sheraan, de exemplu, de care habar nu aveam la ora aia.

Emeli Sandé, prima care a intrat in spectacol si care a mai avut o prestatie emotionanta pe parcursul lui. Apoi Pet Shop Boys, One Direction, Madness, Russell Brand si multi, multi alti cantareti si actori celebri, acrobati si fotomodele de talie mondiala, gen Naomi Campbell, Kate Moss. Ma rog, toata floarea cea vestita a Angliei – vedete pentru toate generatiile.

VEDETE DE LA HOLLYWOOD

Dincolo de spectacolul din arena, am fost extaziata si de starurile zarite in vecinatatea mea:

Jason Statham, pe care am incercat sa il fotografiez cat mai discret cu putinta.

Ma gandeam eu ca omul isi asuma aparitia intr-un astfel de loc aglomerat, da’ nu voiam sa par o disperata care il agreseaza cu aparatul foto J.

Hellen Mirren, o actrita care imi place “maxim”, si a carei vecinatate m-a facut sa ma simt smechera!

Tare mi-ar fi placut sa ii cer un autograf, insa am zis sa fiu de bun simt, sa las oamenii in pace, sa se bucure de show.

Oricum, nici nu cred ca as fi putut sa o fac, pentru ca, la un moment dat, am observat niste “neni” speciali prin zona, care cred ca m-ar fi oprit in secunda doi:

Asa ca si pe ultimul star de la Hollywood zarit la doi pasi de mine am incercat sa il pozez tot de pe scaunul meu, discret, elegant, chiar daca nu mi-a iesit pana la capat, caci am vazut-o pe fii-sa cum m-a fixat la un moment dat:

Doamnelor si domnilor, Arnold Schwarzenegger!

…si gata, s-a incheiat ceremonia, s-a stins flacara, am aruncat cu totii un val de emotie in arena, am mai cantat un hit, am mai facut cateva sute de poze atunci cand au inceput artificiile.

Am ajuns acasa fericita pentru toata experienta traita, recunoscatoare prietenilor care m-au ajutat sa fiu parte din Olimpiada (@Irina Nicolae, multumeeeesc!!! @Andrei Nourescu, multumesc si tie pentru ca ai plecat mai devreme si ti-am tinut eu locul in tribuna J) si m-am bucurat de toate suvenirurile cu Olimpiada pe care mi le-am achizitionat, ca doar nu era sa scap ceva:

Agende, caiete, flacara olimpica in miniatura, sosete si monede cu sporturi olimpice, brelocuri, magneti, sacose, Coca Cola editie speciala, bratari de sfoara, bratari de cauciuc, timbre, prosopele, frisbee, pixuri, vederi, insigne, mascote mici de plus, mascote mari de plus, tricou, sapca…

(Ce e in fotografie este inca neatins, dupa 9 ani! Stiu, sunt nebuna. A, stati, Coca Cola, totusi, am baut-o, ca doar nu era sa ma joc cu termenul de garantie…)

Despre cum a fost la Deschiderea Olimpiadei de la Londra, puteti citi aici. Iar lucruri inedite gasite de mine despre Olimpiade, inca de la inceputuri, puteti citi aici.

2 Comments

  • ANDREI MIHAI SZASZ

    9 August 2021 at 08:54

    Cea mai valoroasă dintre suveniruri ar fi fost peste 100 de ani sticla de Cola nedesfăcută, precum vinul, dacă nu ar fi explodat până atunci. Steagul purtat de domnișoara de culoare cel mai probabil aparține statului african Chad sau Ciad, care are culori identice cu ale noastre, iar în Europa mai sunt alte două țări cu steag asemănător cu al României. În delegația noastră nu am avut vreodată un membru de altă culoare, iar steagurile sunt purtate de membri ai delegațiilor respective. Acum la Tokyo steagul nostru a fost purtat de un sportiv de la caiac-canoe la închidere. Drăguță fiică are domnul Arnold, parcă ar fi Antonia, cântăreața noastră și a domnului Velea. Pun pariu că doamna Mirren nu are nicio operație estetică și n-o deranjează că nu are cele mai fine trăsături fizice care nu se încadrează în standardele hollywoodiene ! Nici domnul Statham nu este prea stresat că a fost părăsit de păr și nu s-a gândit să-și facă un implant ca alte vedete mai puțin importante. La Londra am avut ultima olimpiadă mai decentă ca performanțe sportive, mai ales la gimnastică, după care țara noastră a intrat în rândul celor exotice, ca prezență și performanțe.

    Reply
    • Dana Mladin

      3 September 2021 at 00:13

      Da, da, da si da. Ma rog, ideea e ca sunt de acord cu toate 🙂
      In ceea ce priveste drapelul, la inchidere nu e ca la deschidere: nu mai sunt purtate de sportivii din tara respectiva, ci de voluntari, din cate stiu. Sportivii erau toti pe teren, uitandu-se la spectacol.

      Reply

Leave a Reply