Dana Mladin

Noaptea de Revelion 2020 la Paris

Reading Time: 18 minutes

E a doua oara cand fac asa: stau pana in ultima clipa si apoi hop, ma sui in avion si plec undeva! O sa ziceti ca fac arogantze. Nuuu, dimpotriva. M-am prins si eu tarziu de o smecherie.

REVELION PARIS. CAT COSTA?

Decisa pe ultima suta de metri sa plec, anul trecut (decembrie 2018), am cautat bilet la Londra, pentru ca imi doream tare sa merg acolo de sarbatori – nu fusesem niciodata in decembrie.

Am descoperit cu surprindere ca pe data de 31, la zborul de dupa-amiaza al companiei British Airways, biletul era foarte ok ca pret. Asa ca mi l-am luat.

Anul asta (decembrie 2019), m-am lovit de aceeasi nehotarare, aceleasi discutii cu gasca unde facem Revelionul, aceeasi concluzie ca e foarte scump oriunde am mai gasi locuri in Romania, asa ca s-a rupt filmul si fiecare s-a dus in treaba lui. Am intrat pe net si am inceput sa-mi caut bilet de avion. Ieftin si undeva aproape. Am luat la rand companiile Tarom, Blueair, Wizz, British, Air France si am cautat Italia, Anglia, Franta, ba chiar si Grecia, Turcia, Ungaria sau Austria, Estonia sau Suedia. Nu aveam pretentii legate de destinatie.

Am ajuns, prin eliminare, la lista scurta: Londra cu British sau Paris cu Air France. Pentru ca aveau cele mai ok bilete, pe data de 31 decembrie dupa-amiaza. Am ales Paris – si pentru ca fusesem cu un an inainte la Londra, dar si pentru ca era cel mai ieftin bilet dintre toate cautarile mele: 161 euro cu tot cu bagaj de 23 kg. (Deci doar cu bagaj de mana de 12 kg, pretul e chiar mai ok! Si, pentru 3 zile la Paris, credeti-ma, ajunge un bagaj de mana, doar ca eu sunt disperata sa am bagaj mare, ca daca ma apuca vreo cumparatura J)).

aeroportul Otopeni pe 31 decembrie dupa-amiaza…

In ceea ce priveste hotelurile, am gasit destule optiuni. Si mai scumpe si mai putin scumpe. Eu am cautat central, hotel de peste 3 stele, cu nota foarte buna pe booking, la preturi sub 150 euro camera/noapte. Si am gasit!

CU CE AJUNGI DE LA AEROPORT PANA IN PARIS IN NOAPTEA DE REVELION

M-am nimerit in plina perioada de greva a transportatorilor, dar am stat linistita, pentru ca am descoperit in vara un bus foarte tare, care pleaca din puncte importante ale orasului spre aeroporturi si inapoi. Le bus direct. 18 euro un drum (31 euro dus-intors aeroport CDG – Paris – aeroport CDG, luat de pe site; valabil 1 an de zile) si stai fara griji, pentru ca au autocare foarte dese. DOAR CA, ce sa vezi, pe 31 dimineata am aflat ca ultima cursa a lor pe 31 e la ora 16, avand in vedere ca e Revelionul L. Ia-o p’asta, nene.

Ok, iau RER si metrou, ma gandeam, dar sa ma trambalez si cu valiza mare si cu cea mica prin metrouri, nu prea imi suradea.

Am aterizat la 20.00 in Paris si m-am invartit un pic prin aeroport sa vad inspre ce o iau – tren, taxi, vreo trasura cu cai sau o trotineta electrica…

Niste neni imbracati la costum, cu casti in urechi, mi-au spus ca taxi e solutia. E pret fix? – ii intreb. Da, 50 euro, dar e noaptea de Revelion si azi costa 80 de euro – ma informeaza. What?!? Asa ceva? Incep sa caut un uber. Peste 75 euro m-ar costa. Asa ca, daca astea sunt variantele, ma decid sa iau pana la urma un taxi, macar e acolo, la indemana.

Oamenii cu casti in urechi vad ca m-am sucit si ma trimit la cuca macaii, la alta poarta. Noroc cu un om de bine care ma avertizeaza ca ma indrept spre taxiurile ilegale, semn ca tipii aia cu casti nu sunt deloc “oficiali”. Ce oameni, nene…

O apuc spre statia de taxiuri oficiale, intreb angajatul care ne coordoneaza daca e pret fix si imi spune ca da: 50 sau 55 euro – probabil in functie de numarul de persoane sau valize (am mai intalnit asa in Italia). Ma sui in taxi si, in mai mult de o ora, intr-o aglomeratie infernala si ocolind multe artere inchise circulatiei din cauza Revelionului, ajung la hotel, langa Arcul de Triumf. 50 de euro face cursa. Deci nicio umflare de pret in seara asta speciala.

UNDE SA PETRECI ANUL NOU LA PARIS

M-am uitat si eu pe net inainte si am vazut ca nu sunt evenimente stradale speciale in noaptea de Revelion la Paris. Singurul care aduna poporul este Arcul de Triumf, pe care sunt proiectii si unde e posibil sa fie si artificii. (Am citit ca ei nu folosesc artificii in noaptea de Revelion, ci doar de ziua lor, pe 14 iulie, asa ca voi vedea…)

Cand ajung eu la hotel (pe la 21.30), deja grupuri grupuri de oameni se indreapta spre Arc. Ma imbrac bine si ma iau si eu dupa multime. Dar teapa, cu cateva sute de metri inainte de rond, e blocaj. Plin de politie, care iti explica civilizat ca asa e pe toate arterele care duc spre Arc. Iar metroul e inchis de-a binelea.

Cum nu pot ramane 2 ore intepenita de un gard in asteptarea momentului 12 noaptea, ma hotarasc sa ma duc pe Champs Elysées, macar sa vad show-ul din fatza, nu din spate (hotelul meu e fix in spatele Arcului).

Ei, bine, e o adevarata aventura sa ajungi pe Champs Elysées! Practic, un drum pe care il faci in 2-3 minute, in rond, acum l-am facut in peste 40, pentru ca politia a blocat accesul si poti merge doar intr-un cerc mult mai mare, pe strazile din zona. Cum parcurgeam o bucata, cum dadeam de o noua strada cu acces la Arc, unde erau garduri puse. Si politie. Si jandarmi. Si salvari.

Si oameni care deja isi fac veacul pe aici, asteptand 2020…

Intr-un final, la ora 22.55, ajung la Champs Elysées. Destul de aproape de Arc, practic la prima statie de metrou – George V. Inainte sa patrund pe bulevard de pe strada laterala, niste oameni ma controleaza la rucsac. Si pe altii cu genti mai mari. Nu te lasa cu sticle de sticla, din cate vad.

ANUL NOU PE CHAMPS ELYSÉES

Puhoi de lumeee, nene!!! N-am vazut in viata mea atata popor si inca vin valuri, valuri.

Ma strecor in multime, identific locul – sunt intre magazinul Louis Vuitton si Lido, faimos pentru spectacolele sale de cabaret. Deci intr-o companie selecta, as zice J. Si in compania unor oameni de toate natiile, care vorbesc la telefon cu rudele, isi pregatesc ochelarii de 2020 si alte accesorii simpatice, cauta un loc mai bun pe bucati de trotuare mai inalte, consuma alcool, devenind din ce in ce mai veseli…

Ma gandesc ca aici sunt turisti din toata lumea pentru care, in mod normal, Anul Nou vine la ore total diferite. Dar ne-am strans noi cu totii aici, pe o strada celebra din Paris, intr-o ingramadeala maxima, sa intram la aceeasi ora in 2020…

Din loc in loc sunt ecrane mari pe care vezi cand un DJ care ne pune muzica misto, cand multumiri pentru sponsori, cand anunturi cum ca la 23.20 incep proiectiile pe Arc si ele pot fi urmarite si pe acele ecrane. Pai cred si eu. Ce naiba sa vada sutele de mii de oameni din spatele meu? Incerc sa imi dau seama pana unde e lume, tot sarind ca o capra. E socant ce vad: o masa imensa de lume se intinde pe tot Champs Elysées-ul pana la Place de la Concorde!

Nu reusesc sa ii prind nicicum cu telefonul. Desi fac un efort sa imi intind gatul. Si mana cu mobilul… Dar banuiesc ca dronele organizatorilor au reusit sa vada marea de oameni. E impresionant!

VINE 12 NOAPTEA…

Incep proiectiile. Sa te tii, taica, toata lumea scoate telefoanele si incepe sa filmeze de nu mai vezi nimic haha. Incerc sa prind imagini printre mainile oamenilor. Un asiatic in fata mea e prea inalt pentru contextul asta si ma incurca. In alt context, nu m-ar fi incurcat deloc sa ii remarc dimensiunile J))

Imi intind gatul de o sa il fac de girafa. Iar mana cu telefonul deja zici ca e lucrata la sala!

Dupa cateva minute in care ne fortam cu totii sa prindem pe telefoane spectacolul, remarcam ca proiectia de pe Arc e in bucla, astfel ca poti sa pozezi/filmezi oricand ce ai ratat mai devreme. Si uite cum ne relaxam brusc.

Proiectia prezinta un soi de statistica simpatica, din care eu am retinut doar ca in Paris sunt 5.615 restaurante si 12.000 de terase!!! Bun, deci am unde manca dupa J.

Se vorbeste “americaneste” langa mine, dar si spanioleste si italieneste. Familii intregi sau doar cupluri, gasti de prieteni sau oameni singuri – toti s-au strans aici, pentru 12 noaptea.

Unii descopera acoperisurile de la statiile de bus si le iau cu asalt, desi sunt greu de escaladat. Incep sa isi faca selfie-uri sa se laude la prieteni sau danseaza pe muzica, spre amuzamentul nostru.

Ma uit la ceas. Au tinut-o cu statisticile in bucla pana la 23.45, cand au inceput niste proiectii interesante (cam cum am vazut si la Bucuresti pe cladirile de pe Calea Victoriei), insotite, rar, de niste artificii scurte, cat sa ne invioreze.

Nu e atat de frig pe cat credeam. Si oricum, doar la cap poti simti, pentru ca, la cata lume e si la cat de sardine stam, nu ti se poate face frig.

Ma uit la ceas. E fara 5, fara 4… fara 1 minut. Incep sa filmez, sa nu ratez numaratoarea si intrarea in noul an.

Faza tare e ca nu a numarat niciun anouncer, ceva, n-au avut si ei un Dan Negru al Parisului, astfel incat sa incepem si noi, ca oile, in cor, numaratoarea inversa. Am auzit pe una langa mine: “seven!” si asa am vazut si eu pe Arc ca apareau niste cifre, artistic concepute, prea mici pentru a ne da tonul. De la 5 in jos am inceput sa numar si eu, in romana. Si… LA MULTI ANI!!! A VENIT 2020!!!

Filmam artificiile, unii se pupa, altii ciocnesc pahare de hartie cu bautura adusa in traista, aud urari in mai multe limbi, o tipa cherchelita tzipa fericita… si iar filmam artificiile si… gata! La 00.05 fix s-au terminat artificiile. What?!?! Cum, ma?!?! 5 minute de artificii?!? Pai sa nu mai zica nimeni ca in Romania nu stim sa dam cu artificii. Si la nuntile pe care le aud pe langa blocul meu sunt mai multe decat aici J)).

Ma gandesc ca mai urmeaza ceva, dar nu. Lumea incepe deja sa plece. Gata??? Wow!

O iau usor spre Arc, contra valului, incercand sa prind mai de aproape proiectia cu 2020 de pe el. Dar, ce sa vezi, s-a stins Arcul. Hahahaha. Si e abia 00.12, nu va imaginati ca e mai tarziu. Gata, oamenii cu proiectia si-au terminat programul si or pleca si ei acasa, la familiile lor.

Pe jos e o mizerie de nedescris. Fara sa vreau iau in picioare doze de bere, hartii, cutii, resturi de mancare. Niste tineri langa mine dau drumul la o artifica din aia interzisa.

Politia incepe sa strige ceva ce nu inteleg. Legat de eliberarea zonei. Apoi vad pe ecrane ca se face apel la toti sa ne carambanim, pentru ca vin echipele de curatenie, deoarece vor da drumul la circulatie in curand. Da, da, asta s-o creada mutu! Cum sa dai drumul la circulatie??? Ma uit in spate, spre Concorde, si vad aceeasi patura de zeci de mii de oameni care ocupa bulevardul. Doar nu ne-om evapora…

E o stare simpatica de sarbatoare! Multi isi fac poze cu gasca, altii cu familia, unii in doi. Si eu cu selfie-ul, cand se mai rareste puhoiul si se vede mai bine Arcul. Dar nu prea reusesc, pentru ca, de fiecare data cand incerc, se opreste cate un betiv/drogat langa mine sa faca si el poza. Cu primul fac, apoi incep sa fiu mai atenta, ca risc sa ma transform in maimutza de pe plaja de la Eforie J.

Niste civili iau pe sus un tanar aparent inofensiv. Il lipesc de vitrina unui magazin si incep o perchezitie corporala. Abia acum vad ca au casti in urechi. Cu siguranta au fost multi civili din astia printre noi…

Politia, jandarmii sunt inca pe pozitii pe toate arterele care inconjoara Arcul. Spectatori vigilenti la show-ul strazii…

O iau agale, dusa de valul de oameni, inapoi spre hotel. Sunt moarta de foame. Toate restaurantele sunt deschise. Cel de pe Champs Elysées in care am vrut sa intru era rezervat tot. Gasesc in drum un altul, chiar la coltul Arcului. E deschis pana la 2 noaptea. E abia 1 fara zece, asa ca intru si mananc o vita ca de anul nou, insotita de un pahar de sampanie, ca sa nu zic ca nu am baut in noaptea de Revelion J. Cand ridic ochii din farfurie, soc: circulatia e reluata!!! Incredibil! E 1.15. Organizare incredibila!

Au disparut gardurile de piatra si de fier, politistii si jandarmii s-au retras pe etape, gata, totul a revenit la normal.

Eu sunt linistita ca stau aproape, dar inteleg ca pentru altii e nasoala rau faza cu transportul – si nu stiu daca din cauza de Revelion sau de greva…

Asa ca… Hai La multi ani!!! Ma duc sa mananc piscoturile de sampanie cu care am venit din Romania, ca sampania am rezolvat-o deja…

Lasă un răspuns