Dana Mladin

…ca proasta’n târg. La Horezu.

Sunt mare amatoare de suveniruri. In traducere libera, imi place sa cumpar toate prostiile din lume! J Chiar daca nu sunt utile, ma bucur de unele lucruri fix cum se bucura un copil de jucarii.

Asa ca ma opresc prin toate targurile, prin toate magazinasele cu suveniruri din lume. Ba chiar, in drumurile rare pe Valea Prahovei, fac o halta la una dintre „galeriile comerciale” de pe marginea lui DN1… Ma distreaza experientza.

Cu toate astea, stiu sa apreciez un targ traditional, cu lucruri facute manual de mestesugari. Si gasesc mereu ceva de cumparat. Astfel, dincolo de bucuria mea de a detine acel obiect, simt ca apreciez munca unor oameni, care poate doar din asta traiesc.

Acum multi ani, intr-un tur prin tara, am oprit la Corund, in Transilvania. Am cumparat te miri ce, am fost si in casa unor artisti locali, sa ii vad la munca. Inca am obiectele achizitionate atunci.

Vara asta, drumurile cu colegii m-au dus prin judetul Valcea, asa ca abia asteptam sa oprim in Horezu! Vase din ceramica, celebrul cocoș – brand-ul lor, targ traditional, auzisem atatea incat nu ma puteam priva de bucuria unei vizite pe-acolo.

Profund dezamagita! Asta a fost starea mea, odata ajunsa printre tarabele negustorilor. Zeci de kitchuri Made in China, pitici mari, dar si pitici mici J, animale bizare, flori de plastic, chestii din lemn pentru masaj la picioare, pitici mari si unii mici, pul…metre, cosuri, scrumiere, oale si ulcele, linguri gigantice, jocuri de sah, pitici prea mari si deloc mici, sabii din lemn, cosuri din rachita, palarii de paie, magneti, papuci de blana, dar si pitici! Mari si mici.

Si, clar, la atatia pitici, era nevoie si de o Alba ca Zapada…

../horezu%202/alba%20ca%20zapada.jpg

Artistul trebuie ca a fost intr-o stare… dificila atunci cand a conceput-o, caci, saraca, ar putea fi “bau-bau-ul” ideal pentru copii. Sau sperietoare in lanul de porumb. Da’ de scumpã, e scumpã, scumpa de ea… 150 lei!

../horezu%202/20200716_170111.jpg

Nu mare mi-a fost mirarea cand am aflat ca pana si o parte din vasele “traditionale, din ceramica de Horezu”, sunt fabricate in China. Trebuie sa fii foarte atent ce cumperi, daca vrei unul autentic!

Un domn care vinde produse interesante, lucrate de mestesugari din toata tara, e suparat rau pe situatie si spune ca noi, turistii, suntem de vina. Cumparand fake-urile, nu facem decat sa incurajam producerea si comercializarea lor, in detrimentul celor autentice.

Bine, bine, inteleg, una e cand mi se pun mie piticii pe creier sa-mi cumpar un pitic de gradina facut in China, da’ alta e cand chiar vreau un vas de Horezu si nu stiu cum sa ma prind care e original si care e chinezism.

../horezu%202/20200716_170137.jpg

“Uitati-va pe fundul lor” – ma invata domnul. Mestesugarii nostri isi incrusteaza numele pe ele.

Aha, buna treaba! – gandesc, in timp ce cumpar de la el un vas simplu, frumos, pe fundul caruia nu e nimic incrustat, ci e lipita o eticheta cu stampila. Dilema naibii, pe ãsta unde il incadrez??? J

../horezu%202/20200716_171340.jpg

Apoi imi arata un colt facut de el, din furie, probabil. Ca sa convinga toti clientii sa deschida bine ochii cand cumpara ceramica din targ.

Plec cu un gust amar (si nu, nu e de la “glazura cu plumb” de mai sus). Nici nu stiu daca e de ras sau de plans. Ce asteptari aveam si ce am gasit…

Ma gandesc ca ar merita mentinute/controlate/sustinute cateva zone in tara asta unde sa iti fie mai mare dragul sa opresti, sa admiri munca oamenilor locului si, bineinteles, sa cumperi produse autentice. O fi greu?

Gata, m-am suparat. Imi iau jucariile si plec. Ma rog, nu prea multe, ca as da faliment, la cat costa o bucata… (Dar macar va fi pentru o cauza nobila, pentru ca taranii astia care imi plac sunt facuti de un nene, roman de-al nostru.)

Lasă un răspuns