Unde duce disperarea omului care iese din casa dupa covid?
Pai… la Paris haha.
A, sa nu credeti ca a devenit o obsesie (ca am fost si in septembrie; si de Revelionul trecut; si in vara lui 2019…). Dar, ce sa vezi, la inceput de 2021, Franta e singura destinatie europeana unde nu sunt restrictii la intrare sau la intoarcerea in Romania.
Asa ca nici nu mai stau pe ganduri: la ora 7 seara imi cumpar bilet pentru… a doua zi dimineata!
Ãsta e Otopeniul la 7.30 A.M. O placere sa calatoresti!
In avion avem de completat o fisa. Ma si gandesc ce mandra voi bifa eu casuta cu Da, am avut covid! Dar… nu e nicio intrebare legata de asta. Nici daca am intrat in contact cu cineva, nici daca stranut, macar. Pacat. Aveam si eu ocazia sa ma laud J. E doar un formular de identificare, de localizare. Ok – localizati-ma la Paris, pe dreapta!
Paradoxal, un Paris mai animat decat in septembrie. Dar cu toate muzeele, restaurantele si barurile inchise.
„Ce naiba o sa faci acolo toata ziua??” – ma intreaba prietenii.
„Ma plimb!”
Doamne, mi-e atat de dor de colindat! Cu tot frigul care se anunta.
Iau strazile la picior, usor-usor, ca inca simt oboseala cu care m-a incaltat covidul.
Si de nu merg, neneeeee…
Nu va imaginati bucuria enorma cu care strabat fiecare cartier cunoscut, dar si locuri noi. E o stare de LIBERTATE greu de descris in cuvinte! Ma rog, libertate limitata, pentru ca, de la ora 8 seara, nu mai ai voie pe strada. Te prinde politia, hop, te amendeaza. La prima abatere cu 135 euro, apoi suma creste, dupa care te baga la zdup…
In ochii mei, Parisul e impartit in doua acum, de cand cu restrictiile mai mari: Parisul turistic, gol, si Parisul francezilor, viu.
Un Paris care la anumite ore prinde viata si datorita veseliei molipsitoare a elevilor care se duc sau vin de la scoala. Ceva ce la noi lipseste de-o vesnicie, parca…
La obiectivele turistice, e pustiu.
Pe strazi si la magazine – e mult mai animat! Ceea ce imi da o stare tare buna.
Urc in Montmartre, desi e frrrig. Si descopar cu mare entuziasm stradutele populate!
De unde in alte dati uram aglomeratia si galagia, acum astea dau viata Parisului. Imi vine sa salut fiecare trecator…
Mai multe magazine de suveniruri sunt deschise! Yuhuuuuu. Sa navalim, zic!
Cum am devenit mult mai curioasa de cand cu pandemia asta, intru in vorba cu primul vanzator, profitand ca nu are alti clienti. Vreau sa aflu cum s-a schimbat situatia in ultimele luni.
Nu s-a schimbat, imi zice el resemnat… Tot de rahat e. Si continua: „in fiecare an, pe 31 decembrie si 1 ianuarie vindeam foarte bine, mult mai bine chiar si decat vara! Era varful nostru! Acum am incasat… 1% fata de ce incasam in aceleasi zile ale anilor trecuti”.
Mama-mamaaaa!!! Si vorbim despre buticuri din zone mega turistice!!!
Cumpar cate ceva de la el si plec mai departe prin cartier.
Un batranel canta la acordeon, in ritmul lui, „La vie en rose”. Ma uit in jurul meu si toata lumea zambeste cand trece prin zona. Muzica lui e ca o vitamina!
Ii dau un euro. N-am mai avut de mult o asemenea satisfactie oferind cuiva un banutz!
La Centrul de Arta Moderna George Pompidou dau de alt batranel, care pare stapanul tuturor porumbeilor din Paris!
Centrul e inchis, la fel si Atelierul Brancusi. Ca toate muzeele, de altfel.
Dar ma mandresc si eu de una singura (cam bizar, nu?…), cand vad mare cat casa, pe Pompidou, cu ce promoveaza oamenii astia expozitia pictorului Matisse:
La blouse roumaine…
Am vazut tabloul in original acum cativa ani si eram la fel de mandra si atunci, mai ales remarcand vizitatorii care se opreau in dreptul lui.
Apropo de afise, bannere, panouri publicitare: vad un afis pentru un concert. Wow! Concert?! Se tin concerte???
Da! Este afisul pentru spectacolul „Carmen”, din luna iunie a anului 2022…
Madeleine 
Saint Germain des Près
Muzeele sunt inchise, in schimb, bisericile sunt deschise, asa ca intru in toate care imi ies in cale. Chiar daca o fac pentru a nu stiu cata oara J.
Ce imi place maxim e ca eu, care am ratat Craciunul din cauza de covid, il traiesc acum, in ianuarie, cand in Paris inca e palpabil…
bradul din Galeriile Lafayette brad in Galeriile de pe Champs-Elysées brad dintr-un targ de antichitati
Faimoasele magazine vecine Lafayette si Printemps se intreg, ca in fiecare an, in vitrinele lor animate… Stau ca un copil si ma minunez in fata fiecareia.
Nici luxoasele case de moda nu se lasa mai prejos de sarbatori:
N-am intrat nici la Dior, nici la Chanel, nici la Louis Vuitton, nici la altii, pentru ca mi-am uitat cardul cu un milion de euro. Unde?? In visele mele…
In schimb, am intrat in magazinele pentru patura din care fac parte. Ca stiti vorba aia, nu te intinde mai mult decat te tine patura… plapuma, ma rog.
Exista, insa, restrictii, nu mai intri la liber. Am vazut in usa multor magazine afis cu numarul maxim de clienti. La H&M am avut un soc: 322 clienti admisi! Wow, da’ cat de mare e, nene, magazinul???
La altii, 199. Nu 200, ci 199 fix.
Plus ca la unele te intampina niste domni la intrare, cu sticla de dezinfectant pregatita de atac. Conditie obligatorie pentru accesul inauntru.
Asta e coada la Zara. Cerere mare, dupa cum se vede. Cozi similare am mai vazut la Apple si la Louis Vuitton.
Dau o tura, urc pe terasa de la Galeriile Lafayette, alta data full de oameni veniti sa isi faca poze cu Tour Eiffel-ul (urmeaza si la mine) si nu uit de ceas, ora 8, tic-tac, tic-tac, sa fug la hotel, sa nu ma prinda politia…
Ce e greu in vremurile astea cu restrictii, pana sa ajungi la ora 8 seara, e ca nu te poti opri nicaieri sa mai bei ceva, sa iti odihnesti picioarele, sa iti incalzesti oasele… O data pornit dimineata de la hotel, asa o tii, pana nu mai poti! (Imi venise ideea sa ma asez sa mai probez chestii prin magazine, dar mi se parea mai greu sa dau toate alea jos de pe mine, decat sa bat Parisul cu piciorul toata ziua.)
Celebrele cafenele din Saint Germain des Près – Café de Flore si Les Deux Magots – frecventate de atatea celebritati de-a lungul timpului, sunt si ele inchise.
Ori cu scaunele pe mese ori cu… o solutie mai vesela, sa ne mai taie din amărăciunea zilelor astora:
Ursii astia hiberneaza perfect aici! Pe lux, pe opulenta.
Ii invidiez sincer, in timp ce mainile mele ingheata pe telefonul scos pentru poze.
Daca nu am unde sta sa beau si eu „o cafeluta, o biscuite”, ma multumesc cu o ciocolata calda la purtator si cu apa rece de la preferatele mele – cismelele stradale. Cismele frumos lucrate care acum, in unele locuri din Paris, au anexat si un dispenser de sapun!!! Din alta poveste…
Ma rog, din povestea „Covid”, ce naiba sa facem.
Cu masca si fara gluga, fara masca si cu gluga, fara masca si fara gluga, ma rog combinatii de „n” luate cate „k”. Daca nu fac 100 de selfie, nu sunt sigura ca am poza de la Tour Eiffel J)).
UNDE MANANCI IN PARISUL PANDEMIC?
Ma si gandeam ca ma duc la supermarket si imi iau parizer cu paine. Chiar! „Parizer” vine de la „Pariz”? J))
In ciuda faptului ca restaurantele sunt inchise, gasesti mancare peste tot, ceea ce pentru mine a fost o surpriza! Multi vand la usa. Altii vand inauntru chiar, dar iti iei pachetul si… valea, infuleci pe unde apuci. (Nu mai zic de livrari. La vecinii mei de la hotel a venit in fiecare seara livratorul cu mancare.)
Eu am inceput cu o clatita sarata, cu sunca si cascaval. Delicioasa! Mancata la cornet, in frig, in mers, cu grija sa nu o dau pe mine, ca sunt cu geaca scumpa…
Apoi am dat de restaurant care vinde mancare-mancare. Paste cu diverse, lasagna si chiar fructe de mare, doar ca pe astea pe cuvant daca as sti cum sa le mananc din punga.
Multe barulete deschise, cu oferte pentru frig, incepand de la vin fiert pana la cafea si ciocolata calda. Si traditionala supa de ceapa!
Iar pentru cei care considera ca iarna e ca vara, o lista intreaga de beri. Reci, evident.
Asta a fost cina mea intr-o seara. Luata in goana, putin inainte de ora 8, dintr-un magazin celebru. Ca am zis sa fie o cina pe lux haha. Humus cu bagheta frantuzeasca de senzatie si o tarta cu zmeura. Frumos, in pat, pe prosopul din camera, la caldurica.
Dar frigul sa stiti ca nu a speriat pe nimeni.
Ziua, la ora pranzului, bancile din parcuri, bazele statuilor si fantanilor din piatete, treptele bisericilor se umplu de oameni cu pungi. Fiecare isi ia de pe unde vrea, de pe unde apuca si se pune pe mancat.
Si io, ca oile… Doar ca sunt satula de gustari frugale. Visez la un pranz adevarat! Mi-e foame de o mancare calda, sa imi mearga la suflet! (Ma rog, merge si in alte parti, dar pe alea le ignor J).
Opresc la primul restaurant din drum, vad pe tabla lor oferta zilei – „tournedos façon Rossini, pommes Dauphine” si imi comand. 16 euro.
Asteptand sa se faca, zaresc niste pungi gata de livrare si imi dau seama in ce rahat sunt toti cei din horeca (si la noi ma refer).
Imi place cum au scris ei frumos cu markerul „Multumim pentru sustinere!”… Pentru ca e clar, fara comenzile astea, ar fi cu lacatul pe usa!
Doamneee, nu va puteti imagina cat de bun a fost pranzul asta!!! Va fi in top cele mai bune pranzuri pariziene din viata mea! Imi plouã in gura numa’ cand ma uit la poza (ce vedeti pe banca e ploaia din cer, sa stiti…)
Vitã fragedã – am rugat bucatarul sa o taie el bucati, sa nu mai stau eu sa ma chinuiesc sa o tai in strada – sos brun cu ciuperci si bacon si cartofi din aia de ti se topesc in gura!
Si mi-am gasit un loc de mare arta pentru pranzul asta.
Fix langa o sculptura de-a lui Picasso – un omagiu adus poetului Guillaume Apollinaire.
Mai onoranta vecinatate, nici ca se putea!
DESERTURI FRANTUZESTI
Nimeresc vremea acestei „Galette des Rois”, vremea Bobotezii la noi – cand lumea se buluceste in brutarii, patiserii, cofetarii sa cumpere asa ceva, ca apoi sa o manance acasa, cu familia.
Pe mine ma atrag ca un magnet ciocolateriile, asa ca dau iama prin ele…
Am luat de pofta de pe la fiecare cateva bomboane la pungutza, insa unele cutii mari m-au tintuit ceva minute acolo…
Am imbinat utilul cu… degustatul, asa ca, dupa o vizita in biserica Saint Sulpice, am mers in vecinatate sa vad si eu magazinul celebrului cofetar Pierre Hermé, cica cel mai tare cofetar al Frantei si unul dintre cei mai smecheri din lume!
Buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat… Cutiuta asta cu macarons m-a costat mai mult decat pranzul cu vita! Dar na, nu puteam da inapoi. In plus, chiar voiam sa gust din produsele lui Pierre Hermé. Bune, nu zic nu. Mancate in piata cu biserica, pe fantana-monument din centru.
Vreau sa fac o plangere!
Ia uitati aici: 7 la o masa??? Pai cum e cu respectarea regulilor intr-un restaurant???
Nu, nene, asta e discriminare! O sa ma plang la Drepturile Omului, ca Ursii au mai multe drepturi!
In semn de revolta, comit si eu o ilegalitate, dar in ultima seara…
Ma uit la ceas, vad ca e 8 si un pic, deci ora la care nu mai am voie pe strada, si pornesc pâș-pâș in vecinatatea hotelului.
Chiar sunt curioasa daca e pustiu, daca e politie, daca se aude musca.
Ei, bine, sunt cateva persoane. Foarte putine. Probabil cu document care sa le justifice prezenta pe strada la ora asta.
Fac si eu repede un selfie, cat inca mai sunt brazii de Craciun in picioare si o iau inapoi spre hotel.
In linistea strazii, se aud niste voci. Intorc capul. Hait! Trei jandarmi!
O pornesc la trap, dar elegant, cat sa nu par suspecta si sa fiu oprita si usurata de 135 de euro. Uf! Senzatii tari la final de minivacanta in pandemie…
O pandemie care a adus si noutati printre cartile postale vintage J. Sa tina pasul cu moda, nu?
Mi s-a parut simpatica!
La plecare, in aeroport, remarc masurile luate de angajatii aeroportului, care poarta combinezoane din alea anti covid.
Stati!!! Realizez ca nu sunt angajatii locului, ci CALATORI!
Asiatici camuflati din cap pana-n picioare, purtand masti si vizete, isi vad linistiti de shopping, pipi si alte lucruri pe care le poti face inainte de imbarcare.
Mai tineti minte? Noi ne uitam stramb la asiatici ca purtau masti intr-o vreme in care vorbeam despre poluare sau raceli. Acum ne uitam stramb la ei ca poarta combinezoane intr-o vreme in care vorbim despre covid. Hm, asta ar trebui sa ne dea de gandit. Eu propun sa nu ne mai uitam stramb la ei, ca cine stie ce ne mai paste pe planeta J)).
Au revoir, Paris! Bine ca am plecat, ca am scapat si de data asta ca prin urechile acului: obligativitatea de a intra in carantina 14 zile la intoarcerea din Franta a fost anuntata la doar 2 zile de cand m-am intors eu!…
