Scump, nene, scump – mi-am spus de fiecare data cand am ajuns la Venetia si am poftit la o plimbare cu gondola.
80 de euro o plimbare de 30 minute sau, daca vrei plimbarea seara, pe “romance”, 100 euro.
Ca am fost pe modestie in vacanta sau ca am avut o stare financiara mai buna, tot nu mi-a venit sa dau 80 de euro…
…pana acum niste ani, cand, impreuna cu prietena Simona, ne-am hotarat sa ne facem acest hatâr.
O plimbare simpatica, un gondolier care ne-a oferit si cateva informatii interesante, am clipit si… gata plimbarea.
GONDOLA VENETIANA
octombrie 
noiembrie
Venetia are un numar impresionant de canale. Sunt 177, ba nu, 155… sau stati, ca unii fac deja o medie de 160 si gata, case closed J. Iar ambarcatiunea care “umple” cel mai frumos aceste canale este gondola.
Curioasa din fire, am tot rasfoit prin carti, am tot cautat pe internet sa vad ce e cu gondolele astea care fascineaza atata lume.
Totul a inceput de la apa putin adanca a lagunei (2 metri pe canalele mici si pana la 5 metri pe Canal Grande), cu fundul plat si mlastinos, care a impus din cele mai vechi timpuri o ambarcatiune cu fundul plat. Podurile erau putine si la distante foarte mari, asa ca necesitatea unui mijloc de transport era evidenta.
In plus, pe canalele inguste, cu intersectii stranse, doar o astfel de ambarcatiune ar fi mers, cu o vasla pe verticala, astfel incat sa se poata circula fara sa dai din coate…
Originea gondolei e invaluita in mister, deseori descrisa lugubru de catre scriitori.
Ce e sigur, e ca gondolele plutesc pe canale de la inceput de secol 11, dovada prima atestare documentara – in 1094, cand cuvantul “gondola” apare in continutul unei legi menite sa reglementeze circulatia barcilor in laguna. Dar sunt oameni de stiinta care pretind ca gondolele existau inca dinainte de anul 697 – vremea primului doge. Mi se pare foarte tare! Batrana gondola inca se tine bine, nene J. A si avut noroc de niste oameni priceputi, maestrii dulgheri venetieni, care au construit intotdeauna gondolele dupa reguli precise, transmise doar pe cale orala.
Bine, gondolele nu au aratat mereu asa cum le stim azi, ci au evoluat treptat. Inainte erau mai mari, aveau mai multe vâsle, ca sa dau doar doua exemple.
In anumite picturi de acum vreo 500-600 de ani se vede ca ambarcatiunea avea linia mai aproape de firul apei si varfurile ei (pupa si prora) erau mai putin ridicate decat sunt in prezent. Dar ce e tare, e ca gondolele aveau marginea viu colorata, ornata cu aplicatii luxoase! Pe vremea aceea, familiile de nobili se luptau intre ele sa-si arate muschii. Care împopoțona gondola mai mult, demonstra ca e mai bogat.
Pentru ca o luasera razna tot adaugand ambarcatiunilor o multime de ornamente pretioase, Senatul a dat o lege in 1562 prin care a interzis orice adaos ostentativ. Afisarea excesiva a bogatiei era caput!
De atunci, gondolele au devenit de un negru uniform, iar decoratiunile exterioare au fost limitate la 3 – o coada rasucita, o pereche de cai de mare sau alte figurine si “ferro” = un soi de pieptane asezat la extremitatea din fata a gondolei.
Asta e teoria cel mai des intalnita, insa existã si alta care spune ca negrul gondolei are cu totul alte origini: o epidemie de ciuma care s-a dezlantuit in oras a transformat gondolele intr-un soi de care mortuare. Cadavrele erau transportate cu ajutorul lor, iar guvernul venetian a considerat ca gondolele sunt nepotrivit de colorate pentru o asemenea realitate, ordonand astfel vopsirea tuturor in negru. Si asa au ramas, in memoria tragediei care s-a abatut asupra Venetiei.
Sau stati! Am mai gasit o explicatie, cea mai simpla ever: culoarea neagra a gondolelor vine de la faptul ca erau date cu smoala, ca sa nu intre apa in ele. Pam pam.
Singurul spatiu mai colorat este partea superioara a carcasei, unde apar diverse figuri, animale si chiar vederi miniaturale din laguna.
Va puteti imagina ca au fost vremuri cand gondola avea un soi de cabina in centrul ei?? Rolul sau era sa protejeze pasagerii in caz de vreme rea. Aceasta capota speciala, acoperita cu o foaie neagra si ornata cu corzi si panglici, avea niste ferestre minuscule si o usita dubla, batanta.
Au fost, de asemenea, vremuri cand in Venetia erau 10.000 de gondole. Se intampla la finalul secolului 19. Astazi mai sunt vreo 445. Atat.
GONDOLELE DIN ZILELE NOASTRE
Gondolele de azi seamana foarte tare. Toate au circa 350-400 de kilograme, au 280 piese componente si fiecare include 8 tipuri diferite de lemn: lamai, larice, stejar, brad, cires, nuc, ulm, mahon.
Toate au o vasla din lemn de fag si o “forcola” – suport pentru vasla – sculptata, facuta pe comanda, personalizata, care deosebeste gondolierii si permite vaslei sa fie manevrata in 8 feluri diferite.
Toate au exact 10,84 metri lungime si exact 1,42 metri latime si toate au una dintre laturi mai inalta cu 24 cm decat cealalta. What?? Pe bune daca am remarcat asta vreodata!
Cica aceasta ultima caracteristica, destul de ciudata, a fost una dintre ultimele imbunatatiri aduse in procesul de evolutie al ambarcatiunii: un proprietar de gondole din secolul 19 a venit cu gaselnita asta pentru a compensa greutatea gondolierului, care sta in picioare pe o laterala a gondolei.
La prorã existã si un accesoriu de metal (brachet), pentru a contrabalansa greutatea gondolierului.
Pieptanele din fier asezat acolo unde s-ar fi oprit Leonardo Di Caprio sa urle de fericire, nu are doar rol de contragreutate. El apara prora gondolei si, mai mult decat atat, determina inaltimea podurilor si daca se poate trece pe sub ele.
(Cu tot cu el, gondola are 11,10 metri lungime.)
Cei 6 dinti ai pieptanelui ar reprezenta cele 6 cartiere ala Venetiei, iar dintele singur din partea opusa ar fi insula Giudecca (pe care m-am plimbat… abia astept sa va povestesc!). Iar forma rotunjita din partea de sus ar fi palaria Dogelui de la Venetia.
Decoratiunile exterioare, reduse drastic cand gondola a devenit neagra, au ramas insa dovada vie a imaginatiei constructorilor.
Iar “mobilierul” l-am vazut diferit de la o gondola la alta, probabil dupa inspiratia si bugetul fiecarui gondolier:
Vreti sa va cumparati o gondola? Costã in jur de 40.000 euro. Dar pretul urcã o data cu numarul si calitatea sculpturilor si accesoriilor de pe ea.
Va luati si un tricou cu dungi sau o camasa alba, o palarie de paie cu esarfa, vasla lunga si… la drum! Doar sa nu uitati ca modul venetian de a calatori in gondola este in picioare. Va tin muschii?…
gondolier rebelgondolier in pandemie localnici in ambarcatiune de uz privat
Stati usor, nu va buluciti, ca nu oricine poate deveni gondolier. Meseria se mosteneste din tata-n fiu. INSA poti sustine examenele lor stricte si daca nu ai traditie in familie. Lucru care inteleg ca se intamplã rar.
Rar asta, dar imposibil astalaltã, mi-am zis: o femeie sa devina gondolier! Credeam ca e interzis! Ei, bine, nu, ce sa vezi: o tanara a spart gheata in 2009! Provenind dintr-o familie de gondolieri, a reusit sa ia toate examenele si sa primeasca licenta, desi ta-su cica nu a fost foarte fericit de alegerea ei. Pai cred si eu: cand e mica zice ca vrea sa fie printesa, balerina, mai apoi te trezesti ca iti calca pe urme si-ti ia vasla din mana J.
Eu n-am vazut-o pe canale. Ma gandesc ca barbatii gondolieri au pus mana de la mana si au trimis-o prin vreo vacanta lungaaa, undeva la Polul Sud…
Am inteles ca este extrem de puternica aceasta casta a gondolierilor. Toti sunt reuniti sub umbrela unei Asociatii care exista de aproape 1.000 de ani si care se asigura ca regulile si traditiile sunt respectate.
PE UNDE SE PLIMBA GONDOLELE
Poti lua o gondola din foarte multe puncte, de langa Puntea Suspinelor, din vecinatatea Pietii San Marco, din multe locuri de pe Canal Grande, dar si de pe canale secundare, ceva mai linistite fata de traficul nebun de pe canalul principal.
Numarul maxim de pasageri care poate fi transportat intr-o gondola este de 6. Cu toate astea, am vazut scris cu markerul pe panourile cu preturi din „statii” un numar maxim de 5 persoane.
„Aici e Times Square”, imi zice un gondolier in 2021, cand am decis sa ma sui a doua oara in viata mea intr-o gondola. Sunt langa Podul Rialto, centrul vechi al Venetiei. Gondolierul care a descris astfel locul vrea sa iti arate tie, turist, ca ai ales bine punctul de plecare, sa nu cumva sa te sucesti si sa te duci la alti colegi, pe alte canale.
Degeaba am facut un „casting” rapid de la departare, punand ochii pe un gondolier mai tanar. Dintr-un grup de 3, cel tanar nu a avut un cuvant de spus, cel batran era intr-o stare de lene cronica, iar cel de-al treilea a venit inspre mine, dar fara prea mare chef. Ceea ce imi doream cel mai putin. Pentru ca am tinut mereu ca un ghid pe care il prind intr-un tur sa fie unul pasionat de ceea ce face si toba de informatii. La fel si in cazul asta: speram la un gondolier pasionat, cu vorbele la el, cu date interesante pe care sa le ofere in cele 30 de minunte egale cu 80 de euro… Nu aveam pretentie sa si cânte. Stiam dinainte ca, pentru „servicii suplimentare”, marci banu’ in plus.
Ei, bine, n-am avut noroc nici macar de ghid. Omul dadea linistit din vasla lui, de vreo doua ori a aruncat doua informatii, de cateva ori era cu telefonul in ochi, in rest, pe un canal mic si lung pe care am mers, a purtat un dialog continuu cu un gondolier din spate, de imi era si jena sa ma intorc la el sa il intreb lucruri, de teama sa nu ii stric sueta…
“Aici e casa lui Marco Polo, azi hotel” – il aud. Unde, unde??? Naiba, am vazut-o si in 2010 din gondola si deja sunt zapacita, ca era alta cladire…
2010 
2021
Ce sa vezi? Niciuna dintre ele nu e casa lui Marco Polo. Tare sau ce??? Noroc ca am pozat din mers imobilul cu placa de marmura pe care scria despre ea:
Casa lui Marco Polo nu mai exista. Doar temeliile ei, descoperite in 1998 sub Teatrul Malibran, o data cu lucrarile de restaurare si modernizare ale teatrului. Placa este pusa pe spatele acestei cladiri, marcand locul unde A FOST casa lui Marco Polo.
Bine ca m-am lamurit, pentru ca, dupa ce ca nu am aflat mai nimic in cele 30 de minute de plimbare, mai traiam si in eroare haha.
Concluzie: nu trebuie sa ai mari asteptari cand te sui intr-o gondola. Plimbarea are farmecul ei, dar nu stii cat de mult noroc ai la gondolier…
Daca vrei sa simti gondola sub fund fara sa dai 80 de euro, asta ca sa nu zici ca nu stii cum e sa aluneci intr-o astfel de ambarcatiune pe canalele venetiene, exista (cel putin intr-un loc unde am vazut cu ochii mei), un soi de statie unde astepti sa treci Canal Grande de pe un mal pe altul in traghetto – un soi de gondola. Costa numai 2 euro, se suie mai multa lume, ca intr-o rata, iar traversarea dureaza vreo 3-5 minute, sa zic.
Pentru cei care vor sa sparga bani in vacanta, plimbarea cu gondola ramane in top, dar si taxi pe apa poate fi o optiune, mai ales in cazuri de graba mare, caci merge mai rapid.
GONDOLA TRASA LA MAL
Pandemia din 2020 a oprit brutal si pentru multe luni circulatia gondolelor pe canalele venetiene. Am ajuns la Venetia in martie 2021 in plin cod rosu, iar imaginile au fost… socante!
Nu cred ca va mai exista o astfel de Venetie vreodata! O vedeti aici.
Toate, dar absolut toate gondolele hibernau la mal. Canalele mici erau pustii. Doar vaporetto (transportul public), niste ambarcatiuni de transport marfa si cateva barci ale localnicilor mai scoteau Venetia din amortire.
Stiti cand nu au mai circulat gondolele? Cand a inghetat laguna! N-ai zice ca se poate asa ceva. Si, totusi, in iernile dure din 1789, 1864, 1929, apa lagunei a inghetat. Crusta formata a fost suficient de groasa pentru ca oamenii sa poata merge sau sa se dea cu sania pe ea.
VENETIA DIN MACAO
Unicitatea gondolelor venetiene nu putea ramane mult timp neatacata J.
Pentru cei aflati departe de Italia si care viseaza la gondole, s-a gasit o solutie: plimbarea cu gondolele prin… mall-uri!!!
N-am ajuns in Venetia din Las Vegas, dar am ajuns in Venetia din Macao!
Am luat frumusel vaporul din Hong Kong pentru o excursie de o zi in Macao. Apoi tzup tzup cu autobuzul pana la Venetian – celebrul hotel de lux + casino + mall si cine mai stie ce.
Oamenii astia au o Venetie chiar aici, cu principalele obiective turistice, frate!!! Se vede in spate Palatul Dogilor, uite si Campanila, se vad si cele doua coloane din apropiere de Piazza San Marco, iar un pic mai incolo e si Podul Rialto. Ce-ti mai trebuie? Pai… gondola!
Sa intri, practic, intr-un mall si sa vezi Venetia, cu palate, cu canale pe care aluneca gondole, asta mi se pare surprinzator!
Ei, doar nu va imaginati ca am dat bani sa ma plimb cu gondola prin falsa Venetie… Nici gand. Am luat “strazile” la rand, mi-am aruncat un ochi pe la magazine, am mancat ceva si apoi m-am bucurat sa prind, chiar pe final, o cantare a gondolierilor din Macao:
Pe oamenii astia sigur vocea i-a ajutat sa ia examenul de gondolier J.
VENETIA DIN QATAR
Intr-un tranzit prelungit prin Doha, Qatar, am facut un tur cu bus-ul rosu, am vizitat Muzeul de Arta Islamica, am mancat in Souk Waqif, dar am ajuns si la Villaggio Mall.
Pe mine m-a lasat rece plimbarea cu gondola. Hm… sau inghetata? J
Ideea e ca, in afara de a fi socata de ce pot face oamenii astia pentru a atrage clientii si a le satisface toate placerile… europene, nu am avut vreo dorinta de plimbare pe canalele din mall, cu tavan fals de nori.
Venetia cea adevarata are si ea o multime de lucruri surprinzatoare, inedite! Am incercat sa descopar cateva dintre ele si abia astept sa le pun “pe hartie”.
Pana atunci, hai Casa de Piatra celor care decid sa faca sedinta foto de „proaspat casatoriti” la Venetia din Italia, intr-un decor viu, cu multe, multe gondole!
