Dana Mladin

STONEHENGE – misterioasele pietroaie

Reading Time: 24 minutes

Ce faceau oamenii acum 5.000 de ani?… Pai, pentru ca nu se inventase inca internetul, smarphone-ul, nu aveau nici minecraft nici netflix, se jucau si ei cum puteau cu zeii…

Si, ca sa ne dea noua de furca, s-au apucat sa ridice niste bolovani, i-au aliniat frumos, pe suprafete spectaculoase de multe ori, intr-o logica absolut clara pentru ei si cu un scop bine definit. Ok, ok, pentru ei era clar, dar pentru noi, dupa atata amar de vreme, totul ramane o enigma!

Nu e tare? Ca nimeni nu a reusit sa descopere pana azi, in mileniul 3, care este rolul acestor “megaliti” si, mai ales, cum Dzeu au fost ei ridicati de oamenii acelor vremuri (vorbim despre Epoca Neolitica!).

Ani de zile mi-am propus ca, in una dintre vizitele mele la Londra, sa trag o fuga si pana la Stonehenge, despre care citisem si auzisem atatea, inca de cand eram copil.

CARNAC FRANTA

Acum muuulti ani am fost intr-o tabara in vestul Frantei, in Bretania, si ne-au dus pe toti in excursie la “cel mai important loc preistoric din Europa”! Un spatiu plin de linii misterioase de pietre preistorice care inca ii baga in ceata pe arheologi. Astea de care va spusei mai sus.

Am fost impresionata sa aflu ca vad cel mai mare ansamblu de acest gen din lume!!!

sursa: ancient origins.net

In zona sunt peste 4.000 de blocuri de piatra bruta sau cioplita sumar, blocuri dispuse vertical (menhire). Iar cea mai mare aliniere are 1.029 de astfel de bucati! Studiile spun ca unele dintre randuri e posibil sa fi avut chiar o lungime de 4 kilometri, cuprinzand mii de megaliti!

Printre pietrele aliniate din Carnac se aflaun bloc imens de granit, numit Piatra Zanelor, care, desi rupt in 4 bucati in urma unui cutremur, are niste date impresionante: peste 20 de metri inaltime si o greutate de 330 de tone!!!

Bolovanii de aici au fost ridicati de oameni in urma cu aproximativ… 7.000 de ani. Nici nu stiu sa ma duc cu gandul atat de departe in timp!

In topul teoriilor legate de scopul acestui urias ansamblu este ideea ca ar fi fost un urias observator astronomic.

Conform credintei locale, pietrele ar fi o legiune romana aliniata, transformata in stanci de vrajitorul Merlin…

Nu imi aduc aminte prea multe din excursia asta, nu stiam la vremea aceea cu ce se mananca pietroaiele astea. Dar tin minte clar ca in excursia asta am aflat de un loc din Anglia, numit Stonehenge, mai tanar cu vreo 2.000 de ani decat acesta, dar tot cu bolovani si la fel de misterios.

AVEBURY ANGLIA

Si… iata-ma in Londra, a nu stiu cata oara. Bai, nene, acum chiar nu mai ratez ocazia! Trebuie sa vad celebrul Stonehenge!!!

Zis si facut!

Pornesc spre Stonehenge cu prietena Mira din Anglia, cu masina. Drumul ne duce prin satuce pitoresti, cu case frumoase si pline de cai frumosi acoperiti cu pãturi care mai de care mai colorate, care le tin de cald. Adevarul e ca afara bate un vant rece de iarna.

Suntem la aproximativ 120 km de Londra.

Cu putin timp inainte de a ajunge la destinatie, intram in Avebury si ne trezim ca rulam printre linii intregi de pietre verticale, infipte in campul de langa sosea. Si tot mergem in paralel cu ele, tot mergem si nu se mai termina! Wow!!! Incerc sa pozez, sa filmez, sa le vad cu ochiul liber.

Spre surprinderea mea, aflu ca Avebury se mandreste cu cel mai mare cerc megalitic din lume (330 metri in diametru)!!! Pe langa el, mai sunt doua mai mici, de 107 si 98 metri. Unii bolovani de aici ating si 60 de tone!

Locul era aproape sigur centrul principal al activitatii religioase din regiune.

Ce pacat ca nu ai voie cu drona in zona, ca tare mi-ar fi placut sa vad locul de sus – totul se intinde pe cca 4.000 metri patrati. Din ce poze am vazut pe internet, arata spectaculos! Eu ma multumesc sa vad totul din mersul masinii, asa cum pot…

Unul dintre cercetatorii locului – arheolog de meserie – spunea in sec 17 ca Avebury „este fatzã de Stonehenge ceea ce este la Paris o catedrala fata de o biserica”. I-auzi! Habar n-aveam.

STONEHENGE

Deci noi mergem spre… “biserica”, daca e sa ma iau dupa comparatia arhitectului, dar nerabdarea mea e in continuare mare, avand in vedere ca imi doresc sa vad locul asta de atatia ani. Abia astept sa ajung la unul dintre cele mai faimoase monumente preistorice din lume!

Din sosea, vad deodata ansamblul. Se vede perfect din masina, doar ca… nu putem opri in drum sa ne benoclam la el. Asa ca mergem mai departe, in ritmul traficului, cautand parcarea pentru turistii curiosi, entuziasti sau intrigati.

Mult mai departe de megaliti gasim parcarea, mergem la ghiseu si, inainte de a plati, parcurgem toate informatiile de pe pereti: de la final de mai pana la final de august complexul e deschis intre 9.30-19.00, in rest doar pana in 17. Ultimul acces e cu 2 ore inainte de inchidere, sa ai timp sa casti gura cat vrei. Si nu, nu ai voie cu detectoare de metale, ca cine stie cu ce mai pleci de aici si pagubesti Marea Britanie de o piesa de muzeu.

Platim bilet (mult, cca 26 euro de persoana!) si ne ducem spre un bus care face un du-te-vino continuu, carand turistii pana la pietre si inapoi.

Poti merge si pe jos (cam juma de ora estimez eu ca ai face), dar vremea de acum nu e deloc ofertanta pentru asa ceva…

Coboram dupa vreo 5-7 minute de mers si, in zare, pe un terasament deschis ce masoara aproape 100 metri diametru, vad celebrul, arhicunoscutul, mult doritul de mine ansamblu de megaliti de la Stonehenge.

Sa va zic primul gand care mi-a venit in cap?…

“Doamne, ce inseamna un marketing bun!!!” J))

Nu ma blamati, jur ca asta a fost prima mea impresie: ca marketingul a facut din locul asta nu doar un loc turistic, ci chiar un loc in care sa visezi ani la rand sa mergi!

“Overrated” – aud. Na, ca sa vedeti ca nu sunt singura…

La cata promovare are, ai crede ca Stonehenge e unicat, dar, asa cum spuneam si mai sus, nu este. Mai mult, exista peste 100 de cercuri de megaliti in Marea Britanie si Franta. Stonehenge este, insa, cel mai bine conservat.

Da’  sa stiti ca eu ma bucur ca am ajuns. Chiar daca e un frrrrig de nu stiu ce sa mai pun pe mine! Sunt in mijlocul campiei si bate rau crivatul sau ce or avea oamenii astia pe aici…

Pentru cateva selfie-uri, am facut mari sacrificii. Unul fiind statul cu capul neacoperit, credeti-ma! Dupa selfie mi-am infipt imediat caciula-n cap, peste care am pus gluga de la hanorac, peste care am pus gluga de la geaca. Si tot mi-era frig…

Pe campul de langa bolovani pasc linistit cateva oi si… Doamne, ce mi-as dori sa jupoi una sa imi pun blana ei peste mine!

CE E STONEHENGE?

Saxonii au numit acest grup de pietre verticale “stonehenge”, adica… “pietrele ridicate”.

E un loc care naste multe intrebari. Daca te transpui cu gandul 5.000 de ani in urma, daca iti imaginezi cum calci pe urmele oamenilor preistorici, mintea ta va lucra si vei incepe sa legi misto lucrurile care fac acest loc enigmatic si, prin urmare, fascinant.

Vezi casele in care au locuit ei (reproduceri, normal).

“Buna ziua, nu va suparati… wc-ul tot in fundu’ curtii, ca in mileniul 3?”

E socanta discrepanta dintre casele saracacioase cu paturi de paie si, pe de alta parte, faptele de inginerie ale oamenilor preistorici, fapte care se vad si cu ochi de novice in constructia megalitica!

In primul rand, te gandesti si tu, ca prostu’, ca niste oameni au construit monumentul asta incepand in jurul anului 3.000 înainte de Hristos (unii zic 2950, studiile recente zic 2400-2200) si au continuat pana prin 1500 iHR, cand a capatat forma care se distinge astazi.

Este, practic, un cerc de pietre masive, asezate vertical, cu o semnificatie simbolica misterioasa.

Cine stie ce a reprezentat?

Sunt atatea cercetari, atatea teorii, atatea supozitii. Lacas religios? Calendar? Ansamblu folosit la ritualuri funerare, avand in vedere descoperirile de oseminte incinerate? Loc in care se aduceau ofrande de pace pentru zeitati? Observator care servea la prezicerea marilor evenimente astronomice? Templu roman? Spatiu unde se adunau satenii cu ocazia anumitor sarbatori? Loc spiritual?

Multe intrebari, multe necunoscute. Nicio certitudine.

Teoriile au aparut si disparut secole de-a randul, adepti si contestatari si-au spus punctul de vedere, ba unii chiar au venit cu dovezi care le sustineau teoria.

Si uite asa, prin secolul 17, au venit bisericile romano-catolica si anglicana si au spus ca Stonehenge si altele ca el sunt temple bantuite care ar intretine vrajitoriile si lucrarea diavolului. Atata le-a trebuit fermierilor din zona: au venit, nenica, val vartej si, mandri ca ei contribuie la destramarea unei constructii rau famate, au inceput sa ia cum au putut din pietroaie, pe care le-au folosit ca materiale de constructii la casele lor. Tare sau ce?…

sursa: mozaweb.com

Am gasit pe net mai multe fotografii care te fac sa intelegi cam cum arata locul asta in gloria lui.

La ora asta, desi mai mult de jumatate din pietre s-au prabusit, au disparut sau sunt ingropate in sol, poti sa iti faci o idee despre forma initiala.

Mai prin vremea noastra, in secolul 20, Stonehenge a inceput sa fie folosit de catre adeptii New Age si ai cultelor neopăgâne. Oamenii se adunau aici si executau diferite ritualuri. Si au tinut-o asa multa vreme, pana in 1985, cand guvernul britanic a decis sa protejeze monumentele prin lege, asa ca bye-bye orice ritual.

Adevarul e ca, in ciuda a ceea ce vazusem eu pe internet, intr-adevar, nu te mai poti apropia de pietre, nu poti merge printre ele, nu le poti atinge, nu iti poti odihni oasele sprijinindu-te de ele, nu te poti ascunde de soare la umbra lor, si nu, chiar nu poti urca pe ele. Ba, mai mult, nu ai voie sa distrugi pamantul din jurul lor… Tot ansamblul e imprejmuit cu un soi de garduletz, iar cararile din zona sunt… una singura, de fapt. Bine marcata, sa nu cumva sa zici ca n-ai vazut pe unde tre’ sa o iei.

DESPRE STONEHENGE

Mi-am facut capul țăndări tot citind despre pietrele astea, de cate feluri sunt, care de pe unde, care cand a fost infipta in pamant. As mai putea scrie vreo 5 pagini…

Ideea e ca oamenii aia de acum cca 5.000 de ani au inceput cu un șanț circular cam de 100 metri diametru si un val de pamant, dupa care au dat gauri in pamant, au facut o alee (Avenue) pânã la râul aflat la 3 km distanta, o intrare, apoi au inceput sa care bolovani diversi.

Cele 4 componente principale ale complexului sunt, din exterior spre centru: un inel de bolovani din gresie, uniti sus de lespezi orizontale si depasind 5 metri inaltime; un cerc de pietre din granit albastru; un aranjament in forma de potcoava, alcatuit tot din pietre de granit, iar in centru o placa din gresie, denumita Piatra de Altar.

Ceva mai departe de acest ansamblu compact, dar in imediata apropiere a cararii pentru turisti, dai de un bolovan inclinat. Se numeste Piatra Heel, are aproximativ 30 de tone si cica ar fi avut o pereche identica. Cele doua formau un soi de poarta la intrarea principala, prin care treceau procesiunile. Piatra Heel e cea mai veche piatra de aici!

Indiferent de teoriile emise in legatura cu locul asta, un lucru e cert: in timpul solstitiului de vara – 21 iunie – soarele trece fix prin axa constructiei!

marcaj facut pe iarba, ca sa iti arate exact

Prin urmare, se presupune ca oamenii care au construit Stonehenge aveau cunostinte de astronomie si ca ziua de 21 iunie avea o semnificatie aparte, probabil religioasa.

“Ai simtit si tu ceva energie?…” – m-a intrebat un prieten, cand i-am spus ca am fost la Stonehenge.

N-am simtit nimic, ca sa fiu cinstita haha. Dar pun si eu pe seama faptului ca nici n-am fost in timpul solstitiului, nici nu am avut acces in mijlocul ansamblului, printre pietre. Dincolo de garduletz, dârdâind de frig, am simtit doar ca imi ingheata toate cele…

Pana si ciorile mi s-au parut aici impietrite de frig J.

Am profitat de soarele iesit dintre nori, care a dat instant o alta lumina megalitilor, si am mai facut un rand de poze.

MISTERUL STONEHENGE

Cum Dzeu au adus oamenii din Epoca Bronzului bolovanii astia mari si grei si cum au reusit sa ii inalte, sa ii alinieze, ba, mai mult, sa si puna peste ei alte pietroaie, ca niste grinzi?!? Nu uitati, vorbim de anul 2.500 inaintea Erei Noastre!

Super meseriasi, spun toti.

Pietrele Sarsen, care alcatuiesc cercul exterior (sarsen e un soi de gresie), au si pana la 9 metri inaltime si cantaresc cca 25 de tone fiecare. Au fost aduse aici de la o distanta de 32 de kilometri. Bine, bine, o sa considerati asta floare la ureche cand veti sti ca unii megaliti (pietrele vinete), care cantaresc intre 2 si 5 tone, au fost adusi… tineti-va bine… de la peste 200 de kilometri distanta, din Tara Galilor!!! Socant sau ce?

Super organizare, cu siguranta, super proceduri de transport! (Si io ma plang cand car papornitzele cu apa de la supermarket…)

Din ce am citit, nu se cunoaste exact ruta pe care au fost adusi bolovanii, insa, in urma studiilor, se stie clar lor punctul de plecare – Craig-y-Rhos Felin, Tara Galilor. Specialistii zic ca au fost fie târâți, fie impinsi pe busteni si, in zona apelor, transportati pe plute.

De ce atata efort?? Motivul presupus e ca oamenii credeau ca acele pietre au puteri tamaduitoare. Si, cum accesul in munti, la cariera de piatra vanata, nu era la indemana oricui, s-or fi hotarat sa mearga pe principiul “vine muntele la Mahomed”…

CE MAI POTI FACE LA STONEHENGE

Despre casele neolitice reproduse am scris mai sus. Ele alcatuiesc un soi de satuc, cu rol de… a te soca sa vezi cum oamenii care traiau in conditiile alea primitive, care foloseau unelte primitive, au putut face constructii atat de complicate, spectaculoase si de o mare precizie!

Exista si un muzeu, o expozitie mai exact, in care poti sta sa casti gura la peste 250 de obiecte arheologice si poti analiza multe poze cu oameni intre megaliti, facute in perioade diferite. Multe din vremea cand puteai sa mergi printre pietre, sa te sui pe ele. Ce pacat ca nu se inventase instagramul atunci J.

O experienta haioasa – pentru mine, cel putin – este testarea propriei puteri. Exista aici un bolovan similar celor din ansamblu, suit pe niste sine din lemn, legat bine cu sfori. Si… ia trage tu ca boul la jug, sa vezi cat te tin muschii J.

“Poti muta aceasta piatra Sarsen?” – scrie mare. In functie de puterea pe care o ai cand tragi de sfoara, se lumineaza numarul de persoane de care mai ai nevoie pentru a misca imensul bolovan. De la 99 de persoane, 95, 90, 85, 80 si… 0, in caz ca esti vreun Hercule.

Eu am tras atat de tare, incat mi-a aratat ca mai am nevoie de… numarul maxim de persoane, adica 99 hahaha.

Trec pe langa cafeteria de la iesire si ma bag in magazinasul cu suveniruri. Aoleu, da’ scumpe sunt! Gasesti orice vrei si, pentru ca scrie pe ele “Stonehenge”, platesti mai mult decat ai plati in mod normal. Au pana si masti de covid cu un pietroi pe ele. Desenat, nu real…

Ei, bine, o sa va mire, dar am rezistat tentatiei de a-mi lua un Toblerone cu Stonehenge. Adevarul e ca, peste Tobleronele cu Mladin, nu exista nimic mai tare haha.

In schimb, am luat multe vederi, cateva mici suveniruri si… m-am oprit. Am zis sa las si “la altii”.

DESCOPERIRE!

Nu stiu daca or fi avut mai mult timp in pandemie sa asculte pamantul cu urechea, cert e ca arheologii au descoperit recent ceva foarte tare! „Uluitor!” – dupa cum au caracterizat chiar ei.

La numai 3 kilometri de Stonehenge au dat de un cerc mare, cu un diametru de 2 km, alcatuit din stalpi ingropati adanc, cerc care inconjoara o asezare straveche din apropiere de Stonehenge (Durrington Walls).

Stalpii ar data fix din aceeasi perioada cu pietroaiele de la Stonehenge, adica de acum vreo 4.500 ani! Ar avea 10 metri in diametru si 5 metri adancime! Te pomenesti ca oamenii din Neolitic puneau bazele unui complex rezidential tip zgarie-nori…

Problema pe care si-au pus-o toti a fost: ce efort trebuie sa fi depus oamenii acelor timpuri sa sape cu unelte de piatra, lemn si os ca sa reuseasca sa ingroape ditamai stalpii?!?

Iar uimirea tuturor a fost imensa stiind ca, la doar o aruncatura de batz de Stonehenge, statea ascunsa de atata amar de vreme inca o comoara. Cum naiba n-au dat de ea??

Ce e paradoxal, e ca aproape jumatate din acest cerc fabulos nu poate fi studiat astazi, din cauza dezvoltarii moderne. Parca si vad autoritatile bãtând la usa familiilor din localitate: „Doamna, Domnule, impachetati tot si intindeti-o, ca noi avem de facut niste sapaturi si casa dv ne cam incurca”…

CONCLUZIE

Ok, pot admite categorisirea „overrated”. Citind insa despre bolovani, dupa ce m-am uitat la ei ca vitelul la poarta noua, imi dau seama ca misterul legat de oamenii acelor vremuri, de pietrele acelea, de transportul si constructia lor, dar, mai ales, de scopul lor, e fascinant!

Lasă un răspuns