Am zburat cu trenul pana aici!…
Am plecat din Beijing si, in 4 ore si un pic, am parcurs peste 1.000 de km! Acelasi timp in care parcurgem noi cu trenul 255 km, de la Bucuresti la Mangalia (asta daca nu se intampla ceva pe drum…).
Sunt in mijlocul Chinei, in Xi’an.
Categoric, am vrut sa vin aici pentru celebra Armata de Teracota. Insa orasul asta, fostă capitala imperiala timp de peste 1.000 de ani si punct de pornire al Drumului Matasii, mi-a oferit niste surprize extrem de placute in cele doua zile cat am stat in el.
TOP ATRACTII XI’AN
ZIDUL ORASULUI XI’AN
Am tot mers pe langa el, am tot trecut prin el (magie :)), dar cel mai misto e sa mergi PE el!
Am deja experienta orasului italian Lucca, unde la fel, poti merge pe zidul orasului, experienta despre care puteti citi aici. De asta am fost tare curioasa sa vad cum va fi aici.
Zidul orasului Xian e unul dintre cele mai vechi si bine conservate ziduri de aparare urbana din China, de aceea e o atractie turistica importanta!
Construit in secolul 13 (dinastia Ming) pe fundatiile orasului fortificat din dinastia Tang, are o lungime de 13,7 km, o inaltime de 12 metri si o grosime serioasa, de pana la 15 metri. A protejat secole la rand centrul administrativ si comercial al orasului.
Intre Poarta de Nord si Poarta de Sud sunt 3 km, iar intre Poarta de Vest si cea de Est sunt 4 km, deci zidul e dreptunghiular.
Are 4 porti gigant in fiecare punct cardinal, iar pe el sunt bastioane si turnuri de veghe.
Vad ca unele pietre din pavaj sunt inscriptionate in diferite feluri si o intreb pe ghida mea locala, Selina, de ce.
In timpul revolutiei culturale (cand tovarasul Mao Zedong a decis sa dea cu traditia si cultura de pamant ca sunt câh si nu se pupa cu noua viziune comunista) multi oameni au luat la greu pietre din Zid, pentru “acasa”. Mai un perete completat, mai o gaura astupata, mai un opritor la usa…
Dupa multi ani, mai precis in 1984, primarul din Xian a initiat un soi de campanie, explicand populatiei ce valoare istorica are zidul orasului si, pur si simplu, a rugat lumea sa aduca pietrele inapoi. Ce sa vezi? Au fost recuperate multe, nu gluma.
Astfel, la ora asta, zidul e 60% cel original! Restul de 40% e refacut cu pietre furnizate de diverse fabrici de caramida. Si, pentru ca nu au fost bani pentru acesti furnizori, li s-a permis acestora sa-si inscriptioneze in piatra numele fabricii/firmei. De aceea multe au nume “ștanțate” pe ele.
Intrăm prin Anyuan (Poarta Nordica). Loc important pentru tinerii casatoriti, care vin aici pentru sesiuni foto, imbracati spectaculos.
De altfel, descopar ca zidul e un loc favorit pentru chinezii care vor sa isi faca aici fotografii deosebite.
E un obicei des intalnit in China – tinerii inchiriaza costume traditionale, elemente de recuzita, sunt machiati si coafati corespunzator si ies la pozat!
Platesc fotografi pentru o sedinta foto in locuri iconice din oras sau, invers, fotografi specializati in astfel de sesiuni agata pur si simplu doritorii, in locurile respective.
Daca tot am incurcat-o pe fata asta care a ocupat toata scara de la Poarta Nordica, am zis sa ii opresc un pic si sedinta foto, sa fac o poza cu ea 🙂
La Poarta de Vest nebunia-i si mai mare!
Zeci de chinezoaice imbracate in costume traditionale care mai de care mai spectaculoase, coafate si accesorizate cu minutiozitate, stau la poza cu zidul in spate, avand in mana un instrument muzical, o umbrela sau o arma. Zeci de fotografi le striga ce atitudine sa aiba, ce pozitie sa ia. E un spectacol in sine ce se intampla aici!
Dar nu doar adultii fac astfel de poze la obiectivele importante, ci si copiii. (As fi putut face si eu un ban cinstit cu aparatul meu foto, nu? :))
TUR CU BICICLETA PE ZIDUL ORASULUI XI’AN
Urcăm pe zid si ghida imi inchiriaza o bicicleta, sa ma rostogolesc cu ea… Mai mult decat atat, imi face si “papapa”, explicandu-mi ca ea nu se baga la biciclit. What?!? Pai cum nu??? Pai uite-asa, nu vrea, ca zidul are portiuni accidentate, cu pietre iesite, cu pietre lipsa, cu denivelari si ea nu poate duce asa ceva. Ma lasa doar pe mine sa-mi rup gatu’. Mai e si ziua mea de nastere…
Cam doua ore dureaza sa parcurgi cei 13,7 km de zid. Eu imi propun sa ajung pana la Poarta de Sud sau, daca nu-mi va rezista curu’ pe șa, pana la prima poarta, cea Vestica.
pe zidul orasului
Bai, nene, dupa ce imi reglez de 3 ori șaua, pornesc intr-o goana, efectiv! De ce? Pai ce ma gandesc eu: daca pedalez ca nebuna, reusesc sa ajung la poarta sudica pana sa imi intre noada in șa…
De pe zid vad si orasul vechi si orasul nou.
Fac o scurta halta la primul colt, la un turn de veghe. Atentia imi e, insa, captata de ceva de jos, de la poalele zidului:
Templul de aur – ii zic eu…
E Templul Guangren, singurul templu tibetan din provincia Shaanxi, practic un loc de intalnire intre cultura Han si cea tibetana. E multa lume in incinta lui si miroase a betisoare arse pana sus, la mine.
Ma urc inapoi pe bicla si o pornesc pe latura vestica.
In drumul meu ma intersectez cu alti oameni care pedaleaza, insa si cu multi chinezi care se plimba la pas. E o atmosfera tare placuta!
Reusesc ceea ce mi-am propus, sa biciclesc pana la Poarta Sudica. In 45’ minute cu tot cu opriri, desi ghida imi estimase o ora jumate. Dar nu stia ea ca eu voi pedala cu spaima ca ma va prinde din urma Balaurul cu 7 capete 🙂
BELL TOWER. DRUM TOWER.
Pentru mine, cele doua Turnuri sunt perfecte pentru orientarea intr-un oras pe care nu il cunosti: le vezi si stii imediat directiile.
Turnul Clopotnita se afla, practic, in mijloc de drum. Construit in timpul dinastiei Ming (1384), e unul dintre cele mai mari turnuri de acest tip din China. Avea rolul de a da ora exacta si a semnala pericolele – incendii, atacuri.
Acum functioneaza ca un spatiu expozitional pentru artefacte culturale, dar e si un “background” perfect pentru chinezii imbracati traditional, iesiti la pozat…
Eu am fost incantata de aceste doua fete si-un baiat (!), ei au fost incantati de mine si uite-asa ne-am facut poza impreuna:
Bell Tower e si “punct de lucru” pentru live streameri – pe care eu ii vad asa pentru prima oara in viata mea.
Femei costumate si machiate sau in haine “de strada” vand live produse sau servicii aici, cu Turnul pe spate.
Unele au o logoree si o dexteritate in a prezenta lucruri in fata camerei unui smartphone de m-au lasat masca!
Si, pe langa ele, sunt muuuulte tinere costumate traditional, machiate si aranjate pana in cele mai mici detalii, care au sedinte foto tot cu Bell Tower pe spate. E un intreg business, frate!!! Am observat adevarate echipe de lucru aici! Priviti si va minunati:
La doi pasi de Turnul Clopotnita e Turnul Tobei, construit un pic mai devreme decat primul.
Obiceiul era ca seara sa fie batute tobele din el pentru a marca trecerea timpului si pentru a transmite anumite semnale.
N-am fost in Drum Tower, dar inteleg ca adaposteste o colectie impresionanta de tobe antice!
Pentru mine, el e punctul de unde incepe o zona efervescenta a orasului, zona care mi-a placut din prima secunda si in care am ajuns de trei ori in cele doua zile de Xian!
CARTIERUL MUSULMAN
Aici e inima culinara si culturala a Xianului.
Aici am aflat, practic, de ce musulmani, de ce cartier musulman etc etc. E simplu: Drumul Matasii a pornit de aici si a dus taman in Istanbul. In perioada aia, multi comercianti si calatori musulmani veneau aici pentru business. Si au sfarsit prin a se stabili aici.
Acum, aici locuiesc urmasii lor – minoritatea Hui.
Locul e fascinant, cu un mix de traditie musulmana si cultura chineza, cu stradute inguste pline cu tarabe cu mancare, magazine de suveniruri, cafenele – cele mai multe fiind administrate de musulmani.
Atmosfera e tare misto si o simti si ziua si seara!
E un paradis culinar aici, gasesti toate nebuniile traditionale, iar eu, recunosc, m-am uitat ca vitelu’ la poarta noua la unele produse, fara sa stiu ce naiba sunt…
Citisem dinainte ca musai tre’ sa incerci aici Roujiamo (“hamburgerul chinezesc”) – paine coapta umpluta cu carne frageda de vita/miel; sau Yangrou Paomo – paine inmuiata in supa de miel; sau biangbiang noodles – tăiței foarte lati si lungi, specifici regiunii Shaanxi, serviti cu sos condimentat. Si muuulte altele!
Dar stati sa vedeti peste ce am dat…
Nu, n-am incercat nici una nici alta! Le-am refuzat politicos, desi vanzatorii mi-au prins grimasa 🙂
In schimb, mi-au curs balele la vederea calamarului fript din care se scurgea zeama… Multe tarabe il fac. Adevarul este ca e si spectaculos, iti ia ochii. Asa ca am vrut sa il incerc.
Chinu’ naibii, l-am mancat mai mult cocosata, fiindca tot curgea din el, iar eu nu voiam sa-mi murdaresc geaca buna din Islanda haha.
De bun, a fost foarte bun! Ziceam ca e imens si nu il pot dovedi, dar ia uite ca l-am dat gata fara sa realizez. (Problema e ca realizez mai tarziu, pe cantar…)
Am vrut si ceva “normal”, asa ca mi-am luat niste frigarui de vita/porc.
Sfat: nu luati pe bețe din fier. M-am ars la gura, fir-ar, pentru ca fierul frigea! Mai bine carne pe creanga, credeti-ma. Si ramaneti si cu niste sulițe razboinice, caci pe astea nu le vrea nimeni inapoi, spre deosebire de bețele argintii.
La taraba asta se vand farfurii zburatoare aurii 🙂
Practic, sunt niste chipsuri uriase din porumb. Daca iti place o aroma – au mai multe – doamnele iti rup discurile in bucati, le baga pe toate intr-o punga si voilà, ai punga cu chipsuri normale.
Mi-am luat! Unele cu piper si unele cu condimente locale despre care n-am inteles nimic, dar erau bune.
Si am pozat multe altele:
Si o multimeeee de frigarui diverse inecate in sosuri diferite, pe care le iei la pahar.
Practic, gasesti tot ce vrei si ce nu vrei! Fara porc, insa.
N-as fi ghicit neam ce Dzeu e tortul asta. E sticky rise cu gust de o floare care se numeste Osmanthus. Se vinde la băț.
Nu mi-am luat. Dar arată spectaculos, nu?
Hai sa vedem si ceva de baut. Ce-ati dori?…
Suc de portocale, bautura dulce din orez fermentat, bautura de prune acrisoare? 1,20 euro paharul.
Ceai dulce cu pere si goji?
Sau un fresh de rodie?
Mai erau, dar doar la astea m-am oprit.
Printre tarabele cu mancare sunt si tarabe sau magazine cu suveniruri, jucarii, produse locale, kitch-uri sau haine. Nu stiam ce sa fotografiez mai intai.
Condimente de tot felul.
Tigari din ceai! Nu au nicotina. Habar nu aveam ca exista asa ceva.
Sunt tigari vandute la bucata. Au multe gusturi.
O gramada cu varf de obiecte metalice, unele foarte misto! De nu mi-am bagat mainile prin ele ca intr-o groapa plina ochi cu jucarii.
MAREA MOSCHEE
Luand-o pe stradutele din cartierul musulman, ajungi imediat la Marea Moschee. E una dintre cele mai mari si mai vechi moschei din China, ridicata initial in secolul 8.
E un loc activ de rugaciune pentru descendentii negustorilor si calatorilor de pe Drumul Matasii.
Dai 25 yuani (3 euro) si patrunzi intr-o oaza de liniste, aflata la doar cativa metri de agitatia cartierului.
Una dintre cele mai importante cladiri din complex e Memorial Hall.
Montata undeva sub streasina ei, e o placa imperiala daruita moscheii chiar de Imparateasa Cixi (dinastia Qing) – care a condus, practic, Imperiul la final de secol 19 si inceput de secol 20.
Locul asta e remarcabil prin faptul ca imbina arhitectura chinezeasca (pavilioane, curti, acoperisuri in stil pagoda) cu practica islamica – curtile sunt aliniate de la est la vest, orientate spre Mecca.
In linistea de aici, doi tineri chinezi, proaspat casatoriti, pozeaza pentru albumul de familie:
Sunt frumosi, nu?
Am filmat de la un capat la altul, dintr-o respiratie, tot locul asta linistit:
CURTEA GAO. TEATRUL DE UMBRE.
Fix din strada principala cu street food, dai de intrarea in casa memoriala a domnului Gao, un oficial de rand inalt din timpul Dinastiei Ming (sec 16).
E cu taxa la intrare – 15 yuani = ~1,80 euro.
Am venit aici sa vad un spectacol de teatru de umbre (shadow play) – o arta populara chinezeasca veche de secole. Se joaca in serii, pentru ca exista un interes mare pentru astfel de show, asa ca, pana vine ora la care am eu loc, ma plimb ca voda prin loboda pe tarlaua omului.
Casa e, practic, un complex traditional de peste 2.000 m², cu mai multe curti interioare. In una mi s-a parut simpatic ca au pus si niste pasari de curte, vii.
Aici aflu si eu de ce chinezii au acoperisul indreptat spre curtea interioara, nu spre exterior. Apa e extrem de importanta in feng shui-ul lor, e semn de prosperitate si, din acest motiv, atunci cand ploua, pentru ei e bine ca apa sa cada in curte, nu in afara ei.
Si am intrat in “sala de spectacol”. Imediat incepe teatrul de umbre.
O doamna ne spune despre ce e vorba in piesa, ca sa inteleaga toata lumea ce va vedea. Toti in afara de mine, ca a explicat in chineza haha. Noroc ca a venit ghida sa imi traduca.
Spectacolul e scurt, pana intr-un sfert de ora. Interesant, mai ales cand te gandesti la papusarii din spate, care trebuie sa isi sincronizeze miscarile.
Dupa reprezentatie, poti cumpara de la ei papusile speciale pentru teatrul asta de umbre. Nu s-a ingramadit lumea, din pacate…
Stiti ce am aflat? Ca ele nu sunt dintr-un soi de hartie sau plastic, cum credeam eu, ci din piele de animal – subtire, transparenta si rezistenta! Cea de magar e cea mai apreciata, pentru ca e fina si translucida.
Aveam sa regasesc mai tarziu, in magazinele cu suveniruri, astfel de “shadow puppets”, bagate frumos in rame de diverse dimensiuni si devenite niste tablouri dragute. Mi-am luat.
BIG WILD GOOSE PAGODA
E forfota in zona Templului Da Ci’en, in interiorul caruia se află aceasta pagoda de 7 etaje.
Unii gura-casca, altii isi fac poze, altii intra in curte sa arda betisoare si sa se roage.
“Pagoda gâștei sălbatice mari” a fost construita in secolul 7 (dinastia Tang), pentru a pastra in ea texte budiste si relicve aduse din India de calugarul chinez Xuanzang, dupa calatoria sa epica pe Drumul Matasii. Bine, eu am fost curioasa de unde ii vine numele cu gâscă 🙂
Legenda spune ca, intr-o zi, calugarii dintr-o manastire din Xian nu mai aveau carne de gasca sa puna pe masa. Unul a facut o rugaciune si imediat, dintr-un stol de gaste salbatice care trecea pe deasupra, o gasca si-a frant singura aripile si a cazut la pamant, ca ofranda. Calugarii au luat-o ca pe un semn divin si de atunci au renuntat complet la consumul de carne. De orice fel! …Deci de aici numele pagodei.
Poti vizita salile templului, pline cu statui si fresce budiste.
Imi dau seama ca locul e important pentru chinezi nu numai din ce informatii primesc, ci si pentru ca vad si aici chinezoaice aranjate din cap pana-n picioare in mod traditional, stând frumos la poza, cu pagoda pe fundal:
Doamne, uitati-va la copilele astea! Mi se par atat de simpatice (si probabil chinuite sa ajunga machiate si aranjate asa), incat le rog pe mamele lor sa ma lase sa fac o poza alaturi de ele:
Ne luam la revedere prin semne, apoi eu merg la pagoda.
25 yuani (3 euro) si hopa sus pe scari!
La fiecare etaj sunt expuse obiecte vechi, ca intr-un mic muzeu.
Normal, cel mai frumos view asupra orasului e de la ultimul nivel – etajul 7:
De aici zaresc un soi de cartier cu case mari, spectaculoase, si intreb ghida ce e acolo. Nu inteleg mare lucru din nume :), insa imi spune ca seara e cel mai bine sa vin sa vad locul. Imi aduc brusc aminte de o reclama a orasului, vazuta pe televizorul din camera de hotel, unde mi s-a parut clar ca oamenii astia au facut pe calculator un cartier luminat ireal, doar ca sa ia ochii turistilor.
Ei, bine, mare imi e șocul cand realizez ca acele imagini sunt 100% REALE!!!
GRAND TANG DYNASTY EVER BRIGHT CITY
Ce va ziceam… numele e greu de tinut minte, nene.
Sunt intr-o zona pietonala care straluceste sa-ti ia ochii, nu alta! Cladiri iluminate, ansambluri de statui iluminate, fantani iluminate, mall-uri iluminate. Unde te uiti, culori si lumini.
A fost construita pentru a arata splendoarea dinastiei Tang – cea mai glorioasa perioada din istoria orasului – si a devenit o zona pietonala cool, de peste 2 kilometri lungime, cu mall-uri, restaurante, cafenele, ba chiar si institutii culturale gen muzeu, teatru, sala de concerte.
Si, deloc de neglijat, e street food-ul. Stanga-dreapta ai o multime de tarabe cu diverse produse.
E o aventura sa cumperi ceva, fiindca vanzatorii nu vorbesc nicio limba, iar eu nu inteleg ce-s alea…
D’aia ma opresc la ceva “normal”: un hotdog imbracat in fulgi de porumb si takoyaki – caracatita in aluat, cu niste chestii de gust puse peste. Nu m-am omorat.
E full de lume! Chinezi cat vezi cu ochii! E o zona plina de efervescenta.
Deodata, vad valuri-valuri de oameni indreptandu-se intr-o directie. Lumea țipă ca din gura de sarpe! Aoleu, ce naiba se-ntampla? Se omoara cineva???
Nici vorba! Toti se bulucesc in jurul unei fantani arteziene. Care functioneaza… tineti-va bine… doar daca lumea țipă! 🙂 🙂
Cu cat țipă lumea mai tare, cu atat jetul de apa e mai inalt.
Sa vedeti val de țipete in momentul in care apa coboara. Nimeni nu vrea asta si, pe masura ce se mai aduna oameni, fiecare se alatura țipătului general. Si io, normal…
Nenica, ce terapie buna ar fi fantana tipatoare in fiecare oras! Ne-am descarca toti nervii la cate o fantana, nu mai zic ca ne-am mai si distra.
Apropo de fantani: chiar in apropiere, in spatele Pagodei Gastei Salbatice Mari, e o alta atractie de top din Xian.
FANTANILE MUZICALE DIN XI’AN
Am mai vazut fantani care canta – in Dubai, in Barcelona, in Bucuresti… Dar, auzind ca astea de aici sunt cele mai mari fantani muzicale din Asia, am zis sa nu le ratez.
Am alergat intr-un suflet sa le prind la 9 seara fix (ora de incepere), desi as mai fi pierdut vremea prin cartierul luminat ca de Revelion.
Nicio sansa sa ajung langa ele, la cata lume s-a strans, asa ca ma sui pe niste radacini de copac sa vad macar un pic din ce va fi.
Aici nu țipă nimeni ca jeturile de apa sa se ridice 🙂 Artezienele colorate sunt sincronizate cu muzica. Muzica “made in China” – clasica, dar si melodii care par hit-uri actuale.
Zece minute a durat, nu mai mult. De unde am stat eu, mi s-a parut un spectacol ok, dar nu sa lesin.
In schimb, am fost data pe spate de un alt show din Xian, la care ghida mi-a recomandat sa merg. Voi scrie curand despre el, sa vedeti acolo chestii foarte tari! Si abia astept sa scriu si cum a fost la Armata de Teracota!
Pana atunci, puteti citi un mic ghid despre China (cum stai conectat, inovatii, mancare, control etc.) aici, cat de misto a fost la ursii panda din Chengdu vedeti aici si cum am fost curatata in urechi intr-un parc (plus alte experiente inedite), aici.
