Dupa multeeee calatorii la Roma, in care n-am vrut niciodata sa sacrific anumite vizite la obiective turistice sau chiar excursii de-o zi prin Italia, m-am hotarat sa vad, in sfarsit, Cinecittà – cel mai mare si celebru complex de studiouri de film din Italia.
Pai ce Dzeu? Lucrez in tv si nu reusesc eu sa vizitez locul asta in care s-au filmat si inca se filmeaza atatea productii faimoase???
Zis si facut!
TUR CINECITTÀ
Cercetez un pic pe internet si vad ca pot sa-mi iau tur cu ghid. Există doar in italiana (multe) si in franceza (unul singur). Ma bag la ala de franceza. 16,50 euro costă (15 euro turul in sine + 1,50 taxa de administrare sau ceva).
Ma imbarc in metrou la Piazza di Spagna si, in 21 de minute, fara sa schimb, ajung in statia Cinecittà. Iesirea din metrou e fix la intrarea in complexul de studiouri.
Pana sa inceapa turul, ma plimb de colo-colo prin curtea imensa, caci e liber la plimbare, e ca un soi de parc unde poti sta cat vrei tu – si inainte si dupa tur.
Există o zona de muzee si expozitii unde ai acces liber si, dincolo de o poarta ferecata, incepe zona de productie, unde nu intri decat cu ghid, organizat, frumos.
Eu freamat de nerabdare sa cercetez fiecare coltisor caci in 1996, cand lucram la TVR, am ajuns aici, intr-unul dintre studiouri, la filmarea unei productii celebre – I cervelloni – in cadrul unui program de “infratire” intre TVR si RAI. Si, infratita cu italienii, acu’ sunt mega entuziasmata sa vad daca imi aduc aminte ceva de acum 30 de ani!!!
Pe astea sigur nu le-am vazut acum 30 de ani… E plina curtea de statui, obiecte, aparatura, de ma simt ca intr-o vitrina imensa cu suveniruri luate din lumea larga.
Aveam sa aflu mai tarziu ca sunt chiar obiecte, scule si recuzita folosite in filmele produse aici. Si asezate ca intr-un soi de muzeu in aer liber.
Fiecare are o placuta explicativa, astfel ca afli in ce film si-a jucat rolul…
De exemplu, aici m-am pozat cu Venusia, creata pentru filmul Casanova, regizat de celebrul Federico Fellini (1976). E creatura misterioasa care iese din Canal Grande, Venetia, scufundandu-se imediat inapoi in laguna.
Balansoarul asta e din filmul Pinocchio (2002), regizat de Roberto Benigni, care, atunci cand s-a trezit cu el pe platou, si-a trait visul din copilarie si n-a mai vrut sa coboare de pe el sa filmeze 🙂
Intru, fara sa ma opreasca nimeni, intr-o mini sala de cinema care poarta numele luiFellini, sala folosita pentru evenimente, proiectii speciale sau prezentari.
Apoi vizitez micul muzeu înțesat cu poze, costume, masti, scenografie si obiecte de recuzita din filme realizate aici.
Sunt simpatic reproduse unele “scene”, cat sa te introduca in starea unor filme. Si poti urmari, intr-un minicinema, documentare scurte.
Iar in coltul cu chroma key afli ce efecte vizuale poti obtine cu ajutorul acestui panou verde.
Batând o clacheta care poarta numele unor smecheri ai cinema-ului, poti ajunge repede la… Angelina Jolie 🙂
Descopar mai multe elemente vestimentare, accesorii, bijuterii folosite de Angelina in filmul Maria Callas (2024).
Intru si intr-un submarin – interiorul unui submarin din al Doilea Razboi Mondial, construit pentru filmul U-571 (2000).
Muzeul e un loc fascinant pentru cineva pasionat de istoria cinematografiei, dar interesant si pentru unii ca mine, chiar daca nu stiu toate filmele despre care citesc aici.
Si gata, ies rapid din submarin, ca se da strigarea: ne strangem toti italienii si francezii (si ăia care mai intelegem ceva din franceza :)), ne preiau ghizii, ne impart in grupulete si o pornim in zona secreta de dupa gardul cu “Trecerea interzisa!”. Mama-mama, ce entuziasta sunt ca voi intra in studiouri, ca voi vedea unde se fac productiile, ca voi afla chestii tari!!!
Prima bomba!!! Nici nu apucă ghidul sa deschida lacatul, ca ne zice: “nu aveti voie sa faceti poze dincolo de poarta asta!” What?!?! Adica la nimic nimic???
“La nimic” – subliniaza. Adica nici macar la cladirile studiourilor!
Du-te, maaaa, ca nu se poate asa ceva. Bun, inteleg ca nu ne lasa sa pozam decoruri sau scene care sunt acum in productie, dar nici macar niste ziduri nu putem??? Ei, bine, nu!
Fac o romaneasca, mai mult de ciuda decat din dorinta de a pastra imaginea unor studiouri asa.
Si, in timp ce mergem pe aleile dintre zonele de productie, aflam cu totii povestea locului.
ISTORIA CINECITTÀ
Cinecittà a fost inaugurat in 1937, in perioada lui Benito Mussolini. Ocupă un spatiu de 40 de hectare, adica aproape cat Vaticanul, frateee!
Complexul include platouri – in care abia astept sa intram! – decoruri permanente, muzee si expozitii.
Era si este inca numit „Hollywood pe Tibru” – intre 1950 si 1965 americanii au filmat aici 27 de producții importante. Aici s-au produs filme celebre ca La Dolce Vita, Ben-Hur, Gladiator, Vacanta la Roma, Quo Vadis, Gangs of New York…
Americanii veneau aici pentru ca, dupa cum ne spune ghidul, totul era profi, “mai sus calitativ decat la Hollywood, dar mult mai jos ca pret”.
Productiile mari care se faceau aici aveau nevoie de multa figuratie. Asa ca multi italieni au participat la ele. Dar, ce e tare, e ca nu veneau numai ca sa joace si ei in filme si sa castige niste banuti, ci si pentru… mancare!
Dupa razboi, foamete mare, populatia era disperata, iar productiile astea asigurau figurantilor mancare zilnica, ceea ce era un mare ajutor!
La ora asta (oct 2025) sunt 20 de studiouri aici. De fapt, 19, pentru ca ei nu folosesc numarul 17, cica le aduce ghinion.
Si sunt in curs de a mai ridica inca 4 studiouri, unul dintre ele devenind cel mai mare dintre toate. (Acum studioul 5 e cel mai mare, are cca 3.000 mp. E studioul asociat cu Federico Fellini, care l-a folosit frecvent.)
Dar nu doar filme s-au produs si se produc in Cinecittà, ci si show-uri de divertisment, gale sau reality – Master Chef Italia, Big Brother Italia. Nu atat de multe pe cat se faceau in trecut, caci, pe masura ce Berlusconi “si prietenii lui” (dupa cum ne zice ghidul) si-au construit propriile studiouri, si-au luat tălpășița de aici.
Eu pot spune ca am prins perioada aia in care se filmau multe emisiuni aici, fiindca la una dintre ele am fost chiar invitata 🙂
I CERVELLONI
Nu imi amintesc decat ca am venit aici cu o masina, am intrat intr-o cladire (Dzeu stie care), m-am schimbat, m-au machiat si asezat in gradena cu invitati.
Eram cu gura cascata, caci vedeam pentru prima oara in viata mea un studio din strainatate, cu un decor cum nu mai pomenisem, cu o filmare care se putea face 360 grade fara sa vezi cabluri, camere, echipa, zona tehnica etc. etc.
Cu “tancuri” care intrau in platou, cu trenulete care circulau la nivelul 1 al decorului, cu balerine care ziceai ca traiesc cea mai frumoasa zi a vietii lor dansand… Ce mai, eram ca o taranca venita la oras.
Era perioada in care faceam Scoala vedetelor, dar ce vedeam aici era SF pentru mine!
Asa ca, daca in urma cu 30 de ani am urmarit live emisiunea I cervelloni, fiind impresionata de un platou, un decor, de protagonisti, vorbind cu nod in gat cand m-a intrebat Paolo Bonolis de sanatate, imi imaginez cat de entuziasmata voi fi in turul de acum, cand vom intra in studiouri.
Țeapăăă!!! Nu intrăm în niciun studio!!!
What?!?! Cum adica?!?
Ei, da, uite-asa: nu e permis accesul in niciunul dintre studiouri.
Pe bune?!? Pai si ce vedem in afara de niste cladiri pe-afara???
Pai vedem ziduri, dupa care vedem un cartier fals dintr-un sitcom de succes la italieni.
Exagerez cand zic “cartier”: sunt doua fațade de case, cu o curticica si poarta. Ghidul ne deschide usa casei principale ca sa vedem ca in spate nu e nimic. Iesim din decor, cum se spune.
Asadar, aici se filmeaza exterioarele, interioarele fiind produse in studio.
Si gata vizita pe tarlaua asta.
Ca sa plec si eu multumita ca am ales sa vin in acest tur, uite ca primim, totusi, ceva: vizitam singurul decor exterior care a ramas in picioare de la constructia lui incoace, pentru ca serveste in continuare ca set pentru multe filme.
Si, ce e misto, e ca aici avem voie sa facem poze yuhuuu!
SERIALUL ROMA (HBO)
Suntem in Roma antica.
Un “oras fals” in aer liber, dar care arata beton! Cladiri, strazi, piete, amfiteatru, Senat, temple, Arc de Triumf, statui… O adevarata Roma antica in care s-a filmat serialul HBO/BBC “Roma”.
Americanii au inceput lucrarile la scenografia asta in 2003, iar serialul s-a tras intre 2004-2005.
S-a recreat Forumul, Subura (cartier popular, un fel de “mahala” a Romei) si alte zone ale orasului antic, la o scara enorma! Actorii spuneau ca puteau merge si sute de metri prin orasul construit, fara sa iasa din decor.
Ma plimb ca Voda (ma rog, ca Cezar) prin loboda si admir fiecare coltisor in parte.
Cele mai multe elemente imită constructiile reale, insa sunt si exceptii:
Senatul, de exemplu (poza din stanga), nu are legatura cu realitatea. Modelul dupa care s-a facut e cel al… Pantheonului din Roma (poza din dreapta).
Pe cand Senatul real, cel din Forumul de langa Colosseum, e mai simplu (cladirea din centrul imaginii).
Strazile pietruite arată ca la mama lor!
Dar cum credeti ca au fost realizate? Oamenii au facut 7 mulaje de pietre de pe Via Apia din Roma si… le-au inmultit din beton! Dar pe bune daca te prinzi ca nu sunt pietroaie reale. Si diferite! Cand, de fapt, sunt 7 modele mari si late. Tare sau ce??
Bat in ziduri, in coloane, sună a gol… Multe sunt facute din fibra de sticla. Si lemn cu carton.
Strazile pe care le vedem au fost adaptate in functie de film – fatadele caselor au fost decorate in fel si chip, uneori au fost pusi copaci, iar unele strazi au fost chiar umplute cu apa, devenind canale de la Venetia!
Există până si un amfiteatru, dar nu avem voie sa intram in el, nu stiu de ce. Il pozez câș, cum pot.
Am citit ca Forumul construit aici avea app 60% din dimensiunea celui real!!! Zic “avea”, pentru ca o nenorocire s-a abatut asupra urbei false: un incediu puternic a distrus o mare parte din ea, in 2007.
Ce a supravietuit incendiului de la Cinecittà a fost reutilizat sau modificat pentru alte productii istorice filmate aici.
Intreb cum mai e exploatata zona asta cand nu sunt filmari si ghidul imi spune ca se si inchiriaza pentru evenimente – nunti, botezuri, cumetrii… Aviz amatorilor!
Oricum, decorurile pentru serialul Roma au fost printre cele mai mari construite vreodata in Cinecittà si au consolidat reputatia studiourilor pentru productii istorice mari (vezi si Gladiator; sau Ben-Hur – celebru pentru arena cursei de care, considerata unul dintre cele mai mari decoruri practice construite vreodata!).
Curioasa din fire, dau un search sa vad ce film e chiar in topul celor mai mari decoruri facute aici.
Cleopatra (1963) – ala cu Elizabeth Taylor, Richard Burton, Rex Harrison etc. Pentru filmul asta au construit orase intregi – Roma, Alexandria, cu niste costuri uriase care aproape au falimentat studiourile Fox…
40 de minute a tinut turul. Rapid! Dupa care am facut o halta la magazinul cu suveniruri, plin si el cu aparatura veche, folosita la filmari.
In afara de un mic shopping, poti ramane in Cinecittà sa mananci sau sa bei ceva la braseria din curte, poti revedea muzeele fara stresul timpului sau poti zace pe una dintre banci, la soare, intr-o liniste care nu are nicio legatura cu forfota din mijlocul Romei.
Si, apropo de linistea inexistenta din Roma, va invit sa vedeti o față a orasului pe care nu cred ca o mai prindem vreodata! Roma in pandemie.
