Dana Mladin

Groenlanda – Diii, cainilor!!!

Reading Time: 14 minutes

Cand mi se pune pata pe ceva, pai sa te tii, neica. Nu ma opresc!

Am vrut sa merg de ziua mea cu sania trasa de caini. Si, la final de martie, cel mai apropiat loc unde puteam sa-mi fac damblaua a fost, dupa mintea mea, Groenlanda!!!

Am ajuns intr-un loc minunat – Ilulissat, despre care o sa va povestesc impresiile. Dar acum sa trecem la “action”, ca d’asta am venit – cursa cu caini!

E ziua mea si pornesc tzantzosa din hotel spre Centrul de Turism din satuc. Nu-i pasa nimanui ca-i ziua mea J, da’ io tot merg ca o sarbatorita pe strazile pustii… Ma bucur de peisaj si imi imaginez cum e sa te trezesti in fiecare dimineata si sa ai un asemenea view de la geamul casei tale… 

Mi-am luat la mine un rucsac plin ochi: manusi groase, manusi mai subtiri, 2 tipuri de caciuli, dulciuri, apa, aparatul foto DSRL, gopro-ul si suportul de cap pentru gopro, 2 telefoane mobile incarcate, niste ochelari de soare, dar si niste ochelari de zapada, portofelul cu carduri si bani – oare pentru ce, ca mergem numai prin zapada… – si alte cate si mai cate. Din precautie.

TUR SANII TRASE DE CAINI

La centru descopar ca suntem mai multi care am optat astazi pentru sania cu caini. Un tur de cca 2 ore, pe un traseu simplu, cu usoare denivelari. Exista insa si tururi mai complicate, de cateva zile, spre nordul Groenlandei. Ei, lasati, poate data viitoare. Sa incepem cu un usor antrenament, zic…

Sunt data pe mana unui domn, mi se spune ca el va conduce sania mea astazi, asa ca plec dupa el, prin zapada. Nu stie mai deloc engleza, prin urmare dialogul nostru e scurt si sec.

In drum spre sanie, remarc cativa caini imprastiati care incotro. Aflu ca sunt caini care azi au zi libera. Asa ca isi fac veacul in soarele prietenos (doar e ziua mea!), la minus 15 grade Celsius.

Ajunsa la punctul de plecare, domnul “conducator” imi prezinta cainii mei de astazi, deja legati la sanie.

Apoi ma instruieste: imi spune cum sa stau asezata, de ce cordelina sa ma tin si, mai ales, cum sa NU interactionez cu cainii. Ca nu sunt caini de curte, sa ii iei la mangaiat, ci sunt caini cu o anumita disciplina si nu pot fi perturbati…

Omul imi ia rucsacul si il prinde de sanie. Ei, bine, pan-aici mi-a fost!

… nici bine nu imi asaza rucsacul, ca toti cainii, parca la comanda, o rup la fuga! Apuc sa tin cam 2 secunde de sanie, da’ cu cine sa te pui? Ca au smuls-o si… pe-aici ti-e drumul!!! Cu tot cu rucsacul meeeeeu! In care am actele si banii!!! Valeleuuu…

O tipa de la centrul de turism o ia la fuga spre sanie, stapanul cainilor la fel, dar nimeni nu reuseste sa ii agate. Au prins, nene, o viteza… In cateva zeci de secunde au disparut din raza vizuala.

Raman tablou, ce sa zic. Cele cateva persoane care mai sunt in zona se uita si ele neputincioase. Ok, turul ca turul, dar ce ma fac fara carduri si bani?!?!

In timp ce-mi fac calcule sa vad cate vase voi fi nevoita sa spal in Groenlanda (vase de pescuit, nu farfurii J), il vad pe nenea ala al meu venind, cu sanie cu tot! Yuhuuuu!!! Nu stiu unde si cum i-a prins pe caini, ca nu ne intelegem… Ulterior, insa, aflu ca se intampla situatii din astea, nu sunt prima pãtzitã. Fug cainii cu sanie cu tot. Si, uneori, nu se mai intorc!!! Parcurg o distanta considerabila, pana prin munti pe undeva. Apoi, fie se intorc cand li se face foame, fie se aseaza intr-un loc si isi rod cordelinele, dupa care coboara pe unde sunt pescari, atrasi de mirosul pestelui. Multi dispar in ape…

Imi recuperez rucsacul, ma asez pe sanie, pozez vecinii care pleaca inaintea mea si imi dau seama ca sunt pe lux azi. Doar e ziua mea J. Sunt singura pe sanie! Doar eu si birjarul – sau cum i s-o zice. Am loc sa imi folosesc tot arsenalul de aparate…

gopro pe cap, canon la gat si mobilul in mana, pentru selfie J

CAINII CARE TRAG LA SANIE

Drumul e frumos, destul de lin, doar din cand in cand niste hartoape imi aduc aminte ca am noada J

Vremea e minunata! Urmaresc fascinata sincronizarea cainilor, care inteleg ca nu e deloc la voia intamplarii.

14-16 caini trag la sanie, nu mai mult. Cu o viteza de pana la 45 km/ora. 
Cainii incep sa fie pusi la sanie de pe la cateva luni, dar doar dupa o pregatire serioasa (am avut langa noi un catel de 4 luni care alerga liber pe langa „turma” – era in pregatire. Dar, in acelasi timp, am avut legat la sanie un alt caine, tot de 4 luni.).

Exista un „lider” in grup; exista, de asemenea, caini experimentati, care cica ii invata pe ceilalti cum e treaba cu trasul la sanie.

A, si pe la 9 ani, maximum 10, cainii sunt pensionati. Asta inseamna ca stapanul ii scoate de la sanie si ii impusca

Dupa un timp, saniile se opresc. E primul popas pentru caini. Obligatoriu. Li se da apa, li se mai da o gustare, noua ni se serveste un ceai cald. Un caine incepe sa urineze pe sania stapanului, ceea ce il determina pe acesta sa il ia la trei pazeste. Noi, turistii, ne amuzam.

Am citit inainte de cursa asta ca nu ai voie sa atingi cainii care trag la sanie. Ca doar anumiti caini pot fi mangaiati si asta iti spune proprietarul. De aceea am fost foarte rezervata, mai ales ca mie mi s-a si zis la inceput sa nu interactionez cu ei. Asta pana cand am vazut ca toti cainii unei sanii vecine erau atat de iubareti, incat veneau ca pisicile la tine, sa ii mangai! Si erai lasat sa o faci. Asa ca a urmat un moment de “iubareala” maxima J

Stiti? Cainii astia nu au adapost, cotet sau alte casute. Dorm afara, in zapada, in viscol, ce o fi. Nu stau gramada, ca sa nu se incaiere. Stau legati la distante mici unul de celalalt.

HAINE DE GROENLANDA

Profitand de popas, rog si eu pe cineva sa imi faca o poza. Sunt cat ursu’, dar trebuia sa arat ceva: desi am venit mega pregatita cu haine pentru plimbarea cu sania trasa de caini, am preferat sa inchiriez de la oamenii astia ceva super tare: haina din blana de foca! Mega smecherie!!! In ea nu ai nici cea mai mica senzatie de frig!!! Deja mi-am scos din bluzele puse pe mine.

Aveau si pantaloni, dar m-au asigurat ca sunt ok asa cum sunt, avand in vedere ca, sub pantalonii mei rosii de schi, mai am doua perechi de colanti speciali. Sunt plina de izmene, ce mai hahaha.

In schimb, n-am rezistat tentatiei si mi-am inchiriat si cizme. Niste chestii enorme, dar extraordinare pe o astfel de vreme! Incaltandu-ma cu ele, am avut impresia ca mi-am pus izolatie la casa…

Eu ca eu, dar m-a luat cu mult proprietarul unei sanii. Omu’ e pe cai mari, ce mai! Are pantaloni din blana de urs polar! Tare sau ce?

N-am aflat daca s-a batut cu ursu’, in schimb am aflat ca nu prea sunt ursi polari in zona asta. Doar foarte foarte rar. Cei mai multi sunt pe coasta estica a Groenlandei. Aici sunt iepuri polari, vulpi polare si, un pic mai departe, reni si muskox (pe cuvant daca stiu sa il traduc. Dar l-am mancat…). Ursul polar apare cam o data la 10 ani. Si nimeni nu are voie sa il impuste! In prima faza, se duc sa il sperie, sa il goneasca. A doua faza: daca se apropie prea mult de comunitate si devine un pericol, atunci il chilaresc… Iar carnea lui o impart intre un azil de batrani si gradinite.

Asta o fi ala care a latrat la comunitate. Ghinionul lui…

Orice oprire are si victimele sale. Cainii se mai iau la hartza intre ei, uneori chiar urat. Asist la atacul catorva caini asupra unuia si doar tipetele si biciul stapanului lovit pe zapada ii potolesc.

Stapanul freaca urechea cainelui ranit cu zapada si… gata. Hai la drum!

Aici, la oamenii astia, departe de lumea dezlantuita, treaba asta cu cainii nu e doar ceva turistic, ci e un mod de viata, o alegere, de multe ori, de nevoie. Cainii nu sunt “pet”, sunt instrumente de munca. Oamenii folosesc cainii si la vanat si la pescuit.

Vara, cand nu mai sunt legati la sanii, cainii intra intr-un soi de vacanta. Zac.

Am zacut si eu doua ore pe sanie. M-am si bronzat! Cand iti iei turul asta, ti se recomanda sa ai la tine crema de protectie, neaparat! Pai am. Dar e la hotel…

Ce mai conteaza. E ziua mea, pot sa ma prajesc un pic in soarele Groenlandei.

E o aniversare inceputa atat de tare inca de azi-noapte, cu o excursie, pentru a vedea spectaculosul fenomen Aurora Boreala!

One Comment

Lasă un răspuns