Dana Mladin

Bologna – cat ai zice „paste” :)

„Mda, normal, va duceti la Florenta, nu stati aici” – mi-a spus un vanzator cand m-a auzit ca raman doar o noapte si o zi la Bologna.

Probabil oamenii astia sunt obisnuiti ca orasul sa fie mai mult de tranzit decat tabara de baza, dar nu le pica bine.

Recunosc, asa l-am tratat si eu: in 2015, am luat trenul de la Florenta si am venit sa vad Bologna pentru prima oara. Am stat cateva ore si am incercat sa vad cat mai multe.

Acum, mai mult fortata de disparitia zborurilor directe catre Florenta, mi-am luat bilet la Bologna si mi-am propus sa si raman o noapte inainte de trenul spre Florenta, ca sa iau din nou orasul la pas, dupa 7 ani. Chiar eram curioasa ce-mi mai aduc aminte, dar am vrut si sa aflu, sa vad chestii noi.

BOLOGNA SI CELE 3 PORECLE

Habar nu aveam ca i se zice in trei feluri:

LA DOTTA – „cea dotata, cea smart”

Viata studenteasca este intensa in Bologna. Universitatea din Bologna, fondata in anul 1088, este cea mai veche universitate din Europa. Unii spun ca, la varsta onorabila de aproape 1.000 de ani, ar fi chiar cea mai veche din lume.

Si faza tare: cica 1 din 3 locuitori ai Bolognei este student!

LA GRASSA – „grasa” J

De aici, din zona Emilia-Romagna, provin multe produse si mancaruri tipic italiene. Lasagna, tortellini (si varianta mai mare, tortelloni), sosul ragù (sosul bolognese), mortadella (parizerul ala cu pete de grasime, cum ii zic eu), parmezanul, otetul balsamic… Doamne, mi s-a facut foameeee. Bine ca vin doar cate-o zi pe aici, ca ar fi dezastru!…

LA ROSSA – „rosiatica”

Daca te uiti la Bologna, mai ales de sus, n-ai cum sa nu remarci acoperisurile de teracota rosie, cladirile rosiatice.

Dar nu numai de asta i se zice „la rossa”, ci si pentru ca Bologna e considerat cel mai comunist oras din Italia.

Bun, acum, ca am descris-o pe scurt, sa va fac o plimbare prin oras.

BOLOGNA LA PAS

Cand am venit prima oara aici, mi s-a spus ca voi remarca din prima o caracteristica a orasului. Si asa a fost.

Peste tot prin oras dai de porticuri, acele coridoare, pasarele deschise intr-o parte cu arcade si coloane, aflate la parterul cladirilor, prin care poti merge linistit, fie ploaie, fie soare puternic. De altfel, as fi bagat mana in foc ca asta a fost scopul construirii lor. Ei, bine, nu!

Necesitatea construirii lor nu are legatura cu vremea, asa cum ma dadeam eu desteapta ca stiu, ci cu altceva: o data cu dezvoltarea universitatilor in Bologna, acum vreo 400 de ani, au inceput sa vina tot mai multi studenti in oras si, prin urmare, nevoia de camere a devenit din ce in ce mai mare.

Casele nu puteau fi facute mai mari, mai largi, pentru ca ar fi ingustat strazile, care si asa erau mici.

Dar o solutie de a extinde locuintele tot s-a gasit.

La inceput a fost o extensie din lemn, care permitea constructia unor incaperi peste strada, practic.

Insa lemnul nu dadea nicio siguranta: in caz de foc, focul se alegea de casa…

Dupa o perioada, extensiile au fost facute din piatra/caramida.

In timp, a devenit o chestie de falã sa iti extinzi casa, asa ca bogatii s-au intrecut care mai de care.

Asa cum spuneam, orasul e impanzit cu astfel de porticuri. Sunt aproape 40 de km doar in centru!!! Iar in toata Bologna sunt peste 60 km!

In plus, Bologna se mandreste cu cel mai lung portic din lume! Porticul San Luca. Porneste din Porta Saragozza, merge prin oras fara absolut nicio intrerupere, mai intai pe un drum plat, apoi urcand 300 de metri pana in varful dealului Colle della Guardia, pe care este Basilica San Luca. Aproape 4 kilometri de mers pe sub arcade! Wow!

A fost construit in secolele 17-18 cu scopul de a crea un drum sigur, protejat, pentru icoana bizantina a Madonei care, anual, in ziua Sarbatoririi Inaltarii Domnului, era si inca este coborata din Basilica San Luca pana in Catedrala San Pietro din oras.

Icoana foarte veche (se presupune ca dateaza din secolul 10) este venerata inca din secolul 12, cand pelerinii urcau pana la ea pe un drumeag.

O data cu construirea porticului San Luca, pelerinii au putut urca si cobori dealul protejati de intemperiile vremii. Deci pana la urma e si cum zisei eu cu porticurile astea: te protejeaza de ploaie sau de soare-n cap J.

A, si inca ceva: Porticul San Luca (cel mai lung din lume, n-ati uitat, da?) are… 666 arcade! Hm… Semanand cu un sarpe ca lungime si forma, am citit ca e posibil ca numarul arcadelor sa fi fost ales special asa, pentru a simboliza Madona care invinge Diavolul.

curba spectaculoasa a porticului

Mi-am propus sa il fac la picior data viitoare, dar macar sa am niste parteneri de dialog, ca m-as plictisi singura pe sub atatea arcade…

Iti ia cam o ora jumate sa il parcurgi pe tot, dar atentie, ultima lui parte este in urcare.

Daca nu te tin articulatiile sau suflul, poti lua San Luca Express, un trenulet care pleaca la fiecare 20 de minute din piata centrala a Bolognei (Piazza Maggiore) si face traseul pana sus la Manastire cam in 40 de minute. Daca nu te dai jos din trenulet si vrei sa te intorci tot cu el in oras, distractia dureaza in total o ora.

Cand ajunge sus, poti cobori pentru a te bucura de view-ul asupra Bolognei. Eu n-am coborat, ca mi-era teama sa nu il pierd pe ultimul si se lãsa noaptea. N-aveam nicio urma de entuziasm sa cobor prin cel mai lung portic din lume pe noapte, singura.

Dar e deja pus pe lista de „to do” de data viitoare!

San Luca

Ca te sui in trenulet si faci drumul dus-intors sau doar pe o directie, pretul biletului e acelasi – 12 euro pentru adult (nov 2022).

BOLOGNA FREE WALKING TOUR

Fix asa am cautat pe net cand mi-am propus sa mai aflu lucruri si sa mai vad ce n-oi fi vazut.

„Free walking tour” e o varianta descoperita recent de mine, pe care am ales-o si la Florenta, dar si la Amsterdam. O multime de tururi pe care ghizi localnici, dar nu numai, le fac pentru turisti.

Tururile da, sunt moca, doar ca te anunta de la inceput ca ei platesc niste taxe la stat pentru fiecare turist atasat la grup si ca macar sa le dai un ciubuc sa isi acopere taxele si un minimum de profit. Deci tot marchezi banu’.

Eu, ghidandu-ma dupa altii, am dat 10-15-20 euro maximum, in functie de durata turului si de cat de mult mi-a placut ghidul. Am vazut oameni care au dat 5 euro, dar am vazut si cupluri care au dat 50 euro.

Oricum, mi se pare o solutie tare misto si voi mai apela la ea, pentru ca remarc ca e din ce in ce mai des intalnita in orasele turistice.

Vazand acum 7 ani Bologna la pas si cu bus-ul rosu (caci au si bus rosu), am zis sa aleg acum un tur mai pe… mistery.

BOLOGNA SI CELE 7 SECRETE ALE EI

Ghidul? Spaniol, ce sa vezi, nu localnic. Ma rog, om cu lectia invatata de niste ani buni, de cand s-a indragostit de Bologna si s-a mutat aici.

Cam doua ore vom bate Bologna cu piciorul. Vremea e perfecta pentru asa ceva!

  1. CAPUL DIAVOLULUI. SECRETUL NR. 1.

Prima oprire nu-i departe de piata centrala. (Aveam sa ma conving mai tarziu ca nimic din ce am vazut nu e departe…)

Palatul cu busturi in fata caruia poposim a fost contruit pentru o familie super bogata, dar nu prea iubita de oameni, ni se precizeaza. Caci, pe cat de bogata era, pe atat nu se sinchisea sa ajute oamenii.

Cel care s-a ocupat de renovarea cladirii a venit la un moment dat cu ideea de a face busturi diferite pe fatada, semn ca familia respectiva isi permitea orice. Insa, ce sa vezi, nici el nu prea ii inghitea pe proprietari, asa ca s-a gandit sa faca o mica… gluma:

A pus central… bustul Diavolului. Ca sa arate ca acolo locuiesc niste oameni naspa.

(Oameni carora cu siguranta le-o fi placut bustul, din moment ce a ramas neatins atata amar de vreme.)

Palatul este inca detinut de descendentii familiei din secolul 16. Dar cu siguranta generatia actuala e una misto…

Asadar, capul Diavolului este primul secret din Bologna.

2. CELE 7 BISERICI. SECRETUL NR. 2.

Imediat langa casa cu chipuri, este piateta Santo Stefano, loc cunoscut ca „cele 7 biserici”.

Cele 7 biserici sunt, de fapt, 3. Vorba aia, Luca si Matei J.

  • San Vitale – cea mai veche, datand din secolul 5!
  • Biserica Sfantului Mormant – o copie a bisericii de la Ierusalim, construita pentru ca acei credinciosi care nu puteau ajunge acolo, sa fie fericiti ca au una la indemana. Biserica este facuta de San Petronio, patronul orasului, care a si fost inmormantat aici (moastele lui au fost mutate in Basilica San Petronio incepand cu anul 2000)
  • Santo Stefano

Italienii numesc locul acesta „cele 7 biserici” pentru ca, pe langa cele 3 biserici, exista si 4 capele, toate putand functiona simultan – sa zicem pentru 7 botezuri deodata.

Cele 7 sunt interconectate si, o data ce intri sa vizitezi una, le vizitezi, practic, pe toate.

2015

Acesta este al doilea secret al Bolognei – ca cele 7 biserici nu sunt 7…

Si, daca tot suntem langa ele, sa va mai arat ceva: pe un zid din apropiere exista o placa avand pe ea un simbol si un text. Cine se pricepe la masini, il va ghici imediat. Eu nu ma pricep, asa ca bine ca am avut ghid sa imi spuna…

Maserati. Despre familia Maserati e vorba. Familie care se trage de aici, din Bologna, si care a infiintat celebra companie de constructii masini in 1914.

Patru frati se strofocau sa gaseasca o emblema pentru compania lor si tot nu reuseau. Unul dintre cei patru, mai artist fiind, le-a zis celorlalti ca se duce in oras sa caute inspiratie. (Dupa paine nu s-ar fi dus…)

Ajuns in fata statuii lui Neptun – despre care abia astept sa va spun ceva tare – omului i s-a aprins beculetul (nu, nu de la masina).

Ce credeti ca a facut fratele? A copiat pur si simplu tridentul lui Neptun! Si uite cum s-a rezolvat problema siglei lor.

In privinta culorilor alese pentru logo Maserati – rosu si albastru – nu au avut dubii: cele doua culori erau foarte importante pentru localnici. Clubul de fotbal Bologna, infiintat in anul 1909, mandria tuturor, avea culorile ros’albastru.

3. CELE 3 SAGETI. AL TREILEA SECRET.

Plecam din Piazza Santo Stefano. Trecem prin Corte Isolani, cu restaurante, baruri, magazinase si iesim pe alta parte, in strada Maggiore, sub cel mai vechi portic din oras (cred ca si cel mai inalt, la cum il vad), la Casa Isolani.

Isolani a fost o familie din Cipru, venita in Bologna in timpul Renasterii. Sotul si sotia nu alcatuiau nici pe departe acel cuplu care va trai fericit pana la adanci batraneti… Doamna era mai rea de musca, asa ca il insela pe domnu’ (nu stiu detalii…).

Domnu’ s-a saturat la un moment dat sa i se tot puna coarne, asa ca a angajat 3 arcasi sa ii omoare nevasta atunci cand aceasta va aparea la fereastra casei.

Buuun, pana aici planul parea perfect!

Intr-o buna zi, arcasii s-au pus pe pozitie, femeia a aparut in fereastra, ei au ochit tinta, ea i-a vazut si a realizat brusc ca soarta ii este pecetluita.

Pare ca nu era doar o femeie rea de musca, ci si una agera la minte, avand in vedere ca intr-o clipita a gasit o solutie de a-si salva pielea.

Ce credeti ca a facut? S-a dezbracat rapid de rochia de pe ea, ramanand in pielea goala. Iar cei 3 arcasi, luati prin surprindere, au ratat tinta, sagetile lor infigandu-se in grinzile de lemn ale porticului. Si acolo sunt, de sute de ani!

Acu’ e misiune grea pentru orice turist sa gaseasca cele 3 sageti, avand in vedere ca plafonul e foarte inalt!

Cu putina atentie si, hai, si cu putin ajutor din partea ghidului, gasesti doua. Dar unde e a treia? Unde e??

Am stat cu totii sa ne chiorâm dupa sageata celui de-al treilea arcas, de ni s-au lungit gaturile.

Pana la urma, misterul s-a rezolvat: nu sunt 3, ci doar 2 sageti infipte. Pam pam. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus cel de-al treilea secret al Bolognei.

4. GALERIA SOAPTELOR

In piata centrala a orasului (Piazza Maggiore), dai de Torre Lambertini, Palazzo del Podestà si Palazzo Re Enzo. Nu ma intrebati unde incepe si se termina unul, eu le-am vazut ca pe un intreg…

Exista aici o arcada cu un efect acustic deosebit: permite persoanelor aflate in colturi opuse sa vorbeasca in soapta inspre perete si sa se auda reciproc. (Am experimentat asta si in New York, in Gara Grand Central si e foarte tare!)

In cazul celor din Bologna, inteleg ca in Evul Mediu modul asta de comunicare era extrem de util. Cand un doctor se intalnea cu cineva bolnav, puteau vorbi asa fara riscuri. Sau cand leprosii se spovedeau preotilor.

Iar noi, turistii, tocmai ce ne-am soptit pe la colturi ca asta e secretul cu nr 4 si mai avem 3.

5. MERIDIANUL DIN BASILICA SAN PETRONIO

Basilica San Petronio e buricul targului, practic. Troneaza in piata centrala a orasului, asa, neterminata cum e…

De prin 1300 si ceva s-a tot construit la ea. In secolul 16 exista un plan maret de extindere a Basilicii. Cica oamenii isi doreau sa contruiasca cea mai mare biserica din lume!

Ehe… da’ cand Vaticanu’ a aflat ca cetatenii astia vor sa ia caimacul Basilicii San Pietro de la Roma, sa o faca mai mare decat a lor, pac, le-a taiat fondurile. Si asa a ramas neterminata sau, ma rog, lucrata in timp dupa cum s-au mai adunat bani. Dar recunoasteti, are un farmec aparte.

Pana sa ajungem la secretul cu nr 5, trebuie sa stiti ca intrarea in Basilica este gratuita. Ca in toate bisericile din Bologna, asa cum se lauda ei, aratand cu degetul inspre Florenta, unde platesti…

La intrare e mereu paza militara. Ceea ce nu vezi in celelalte locuri. De ce aceasta paza?

In interior exista o fresca a lui Giovanni da Modena, inspirata de Infernul lui Dante, in care Mohamed este mancat de demoni in Iad. Pictura, extrem de ofensiva pentru islamici, a generat suparari mari, chiar amenintari cu aruncat in aer si chestii d’astea nasoale. Asa ca biserica e pazita.

(Ce mi se pare mie amuzant este ca eu am aflat povestea dupa ce am vizitat San Petronio si nu am mai prins-o deschisa sa vad pictura cu pricina…)

Ceea ce, insa, am vazut bine de tot, este ceva cu care cei din Bologna se falesc: cel mai lung meridian interior din lume! Are 67 metri si a fost creat in 1656.

Protejat astfel incat sa nu mai calce tot poporul pe el, meridianul acesta reprezinta „cel de-al 5-lea secret” al orasului.

Am stat sa ma benoclez la gaura din acoperis prin care soarele patrunde. In fiecare zi, la ora 12 pm, era notata pozitia razei de soare pe podea si uite asa s-a construit acest calendar.

Eu n-am prins ora 12 inauntru, ca tare mi-ar fi placut sa verific daca raza pica fix pe zodia in care suntem J.

Ce mi-a mai placut in Basilica San Petronio:

Au un pendul al lui Foucault. L-am urmarit la fel de fascinata cum l-am urmarit si pe cel din Pantheonul de la Paris!

Si orga – este cea mai veche orga functionala din lume! Construita in 1470. Nu e singurã, mai exista in Basilica una, care are si ea 400 de anisori.

A, si am aflat ulterior: se poate urca pe terasa bisericii, contra cost, pentru o vedere panoramica asupra orasului.

Dar sa trec la secretul cu nr 6.

6. PENISUL LUI NEPTUN

…iata de ce e bine sa vii a doua oara intr-un oras. Afli lucruri, nu gluma haha.

Statuia Zeului Neptun este un simbol al orasului! N-ai cum sa nu dai de ea in drumurile tale de turist, pentru ca e chiar in centru!

Sculptura apartine lui Giambologna (Jean de Boulogne, nascut in Franta, desi as fi bagat mana in foc ca e din Bologna), considerat ultimul sculptor important al Renasterii italiene. Papa de la Roma i-a dat aceasta prima comanda, importanta pentru el.

Cica domnu’ Giambologna era obsedat de sex… Dovada sirenele de la picioarele lui Neptun, care isi strang tzatzele pentru a scoate jetul de apa prin ele si care, n-ati mai pomenit, au doua cozi, tocmai pentru ca Giambologna voia sa le faca si partile intime.

Neptun e reprezentat ca un barbat puternic, vanjos, insa… nu in toate locurile, daca ne uitam atent la el. Normal ca nu asta a fost intentia sculptorului, insa, fiind statuia din buricul targului, opinia publica a pus presiune pe preoti si uite-asa nu i s-a permis artistului sa faca un barbat potent de sa i se duca vestea.

Suparat ca nu a fost lasat sa isi exprime viziunile artistice, Giambologna a gasit, totusi, o solutie smart sa arate ce a avut in cap.

Exista un unghi de unde vezi cu totul altceva, practic ce si-a dorit autorul:

Efectul e dat pur si simplu de pozitionarea degetului mare al lui Neptun J))

De aici, totul e la un nivel… ridicat.

7. FEREASTRA SPRE MICA VENETIE DIN BOLOGNA

Desi nu are nicio iesire la vreo mare sau ceva, in Evul Mediu Bologna a fost un nod comercial foarte important!

Era mai usor sa faci comert cu barca decat pe uscat si, din acest motiv, au fost construite 2 canale artificiale de la raurile din apropiere, plus multe canale si ecluze in oras. Canalele facilitau transportul de marfuri, aprovizionarea. Si lucrurile mergeau struna! De asta e si Neptun atat de important pentru oras, devenit „oras acvatic”.

Ma rog, in timp lucrurile s-au schimbat, canalele nu au mai fost de interes, asa ca unele au fost desfiintate, altele pur si simplu acoperite.

Daca va intrebati de ce e Bologna un oras umed, este pentru ca sub el inca exista multe canale abandonate, prin care curge raul Reno. Din acest motiv nu se poate construi vreun transport subteran sau mai stiu eu ce sub pamant.

Insa, ce sa vezi, Bologna inca mai are un canal. Unul singur, singurel.

Nu departe de centru, undeva in drumul spre gara, descoperi micul canal flancat de case locuite – care te duce cu gandul la Venetia… Canale delle Moline se numeste si a devenit magnet pentru turisti datorita unui element inedit.

Podul care trece peste singurul canal din Bologna are una dintre laturile sale inchisa. Si, in mijlocul zidului, exista o mica fereastra, ferecata cu un zavor. (Acum, in 2022, am descoperit zavorul cu lacate pe el. Nu cred ca va rezista mult sub greutatea lor…)

2022
2015

Ziceai ca sunt un copil cand am descoperit prima oara „finestrella”, cum ii zic italienii. Am cautat-o cu harta in mana, acum am venit direct la ea, cu ghidul – e pe via Piella, nr 18.

Intri pe pod, deschizi fereastra din zid si hop, iti apare canalul in fata ochilor. Bine, nu poti sta sa visezi acolo la cai verzi pe pereti, caci, fiind deja obiectiv turistic, asteapta si altii dupa tine sa isi faca poza.

CE MAI POTI VEDEA IN BOLOGNA

Ohoo, sunt atat de multe locuri si lucruri care merita vazute, ca sa nu mai zic cum iti fac ochii in cap cand vezi… mancarea tipic bolognesa.

TURNURILE DIN BOLOGNA

Bologna are la ora asta putin peste 20 de turnuri. In Evul Mediu, aici era un adevarat Manhattan, cu peste 180 de turnuri!

Turnurile erau construite de bogatanii orasului, atat pentru a-si arata pozitia sociala, cat si in scopuri de aparare.

Cum de s-a ajuns la atat de multe?

Pai isi ridica o familie bogata un turn, apoi hop, alta voia sa ii dea peste nas cu averea ei, isi umfla muschii si facea unul si mai inalt. Si uite asa a aparut o adevarata competitie intre cei cu averi.

Culmea, oamenii astia nici macar nu locuiau in aceste turnuri. Aveau palate unde sa stea si unde sa nu urce, pe bune, sute de scari zilnic…

In turnuri locuiau soldatii si angajatii lor. Era un fapt obisnuit sa te lupti sa pui mana pe turnurile altora – ca sa le distrugi sau, dimpotriva, sa ti le adaugi la „trofeele de vanatoare”. Asa ca trebuia sa ai si cum sa iti pazesti turnul.

CELE DOUA TURNURI

Cand cineva planta un turn mai inalt langa al tau, pana „sa moara capra vecinului”, te apucai sa ti-l extinzi pe al tau! Ca doar nu erai mai fraier…

Asa s-a intamplat si cu cel mai inalt turn din Bologna – Asinelli – inalt de 97,2 de metri, care la origini era mult mai mic. (Se vede clar partea de la care a fost inaltat.)

Turnul a fost construit in secolul 12 de catre familia care i-a dat numele.

Te poti urca in Asinelli – costa 5 euro si ficatul varsat, daca nu esti antrenat sa urci 498 de trepte J. Si cica in varf (eu nu am urcat), ar fi o vaza sparta. Care simbolizeaza capacitatea politica a orasului de a rezolva conflicte.

Destinatia turnului a tot fost modificata de-a lungul vremii. La un moment dat, in Evul Mediu, a fost si inchisoare. Iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost punct de observatie – urcau in el sa vada in ce loc din oras au cazut bombele.

Turnul de langa el, Garisenda, e construit cam in aceeasi perioada, dar este mult mai mic – are 48 de metri. Insa faza cea mai tare este ca… tineti-va bine… Garisenda e cel mai inclinat turn din Italia! Da, da, mai inclinat decat turnul din Pisa (4 grade, fata de 3,97 cel din Pisa)! Din acest motiv nici nu poate fi vizitat.

Initial avea 60 de metri, dar a fost „scurtat” in secolul 14 din cauza unei riscante alunecari de teren.

Asinelli si Garisenda alcatuiesc o pereche iconica pentru Bologna – „cele doua turnuri”.

TURNUL PRENDIPARTE

Tot in centrul orasului exista un turn construit si el in secolul 12, de catre familia Prendiparte, cu scop de aparare. Localnicii ii zic Turnul Incoronat, pentru ca are un simbol cu o coroana.

Turnul este al doilea ca inaltime din Bologna – are 59 de metri.

Nu e deschis vizitatorilor, pentru ca este un… airbnb.

Da, se poate inchiria! Are o singura camera si peste 400 de trepte pana pe terasa! Pretul depaseste 500 de euro pe noapte, dar, o data platiti, ai tot turnul numai pentru tine!

Inteleg ca exista, totusi, si vizite private (fara a avea acces la camera) – sa te poti bucura de panorama, dupa ce iti dai sufletul pe scari. De asemenea, poate fi inchiriat si pentru evenimente (aviz amatorilor).

ARCHIGINNASIO

Numa’ ca n-am stat lipita de zidurile Bibliotecii Municipale! Mi-a placut enorm!!!

Este una dintre cele mai importante cladiri din Bologna. Aici e locul pe care a fost odinioara cladirea principala a Universitatii din Bologna, care avea ca scop sa stranga sub acelasi acoperis diferitele scoli din oras – cursurile se tineau inainte in case private sau inchiriate, in asezaminte religioase si, uneori, chiar si in piete.

Acum, Biblioteca Municipala este cea mai mare biblioteca din regiunea Emilia-Romagna.

Intrata in curtea interioara, nu stiu ce sa pozez mai intai din tot ce vad pe ziduri si pe tavan.

E plin, absolut plin de blazoane pe pereti! Ghidul ne spune ca sunt blazoanele multor familii bogate, ale caror odrasle absolveau, rand pe rand, Universitatea.

Eu am mai citit ca blazoanele care reprezinta regiuni sau orase erau puse in onoarea unor studenti alesi de colegii lor drept lideri ai unor organizatii studentesti, cum am zice noi azi. Si asa se punea un blazon cu locul de unde provenea studentul respectiv.

Oricum ar fi, sunt interesant de studiat. Apropo, ia uitati ce am gasit:

Peretii Bibliotecii au acum 6.000 de astfel de blazoane!

Aici poti vorbi la pereti si asta sa insemne, totusi, ceva, fiindca iti vine sa arunci din tine cateva onomatopee admirative… Si nici nu te costa nimic.

Platesti bilet – 3 euro – doar daca vrei sa vezi doua sali. Am vrut. (In biblioteca propriu-zisa nu ai acces ca turist.)

TEATRUL ANATOMIC

Construit in 1636, in totalitate din lemn si imbogatit cu cateva statui, Teatrul Anatomic era locul unde se tineau cursurile si demonstratiile de anatomie.

Puneau cadavrul pe masa din centru, il disecau si studiau tot ce se putea studia…

N-am stiut in timpul acestei vizite (tema pentru data viitoare…), ca in peretele incaperii existã o gaura de spionat, prin care biserica urmarea cursurile ca sa se asigure ca nu se preda ceva prea… progresiv.

Din pacate, sala a suferit rau in urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, insa oamenii s-au mobilizat si au refacut-o intocmai cum era, utilizand toate elementele care au supravietuit.

SALA STABAT MATER

O sala de conferinte ticsita cu carti, unde, ca vizitator, poti sta linistit sa iti tragi sufletul sau sa tragi cu ochiul la biblioteca spectaculoasa:

Sala a fost botezata Stabat Mater in memoria primei reprezentatii Stabat Mater a lui Rossini, in anul 1842.

MICHELANGELO LA BOLOGNA

O sa radeti, dar unul dintre principalele motive pentru care eu am luat prima oara trenul de la Florenta la Bologna, a fost sa vad sculpturile lui Michelangelo de aici.

Eram in perioada in care vazusem deja multe dintre operele sale, ii citisem biografia (cu greu…), imi crescuse fascinatia fata de ce a putut crea omul asta si cautam sa vad pe unde mai sunt opere de-ale lui in afara de Florenta, Roma si Paris. (Bruges, Siena si Bologna au fost noile descoperiri.)

Desi in ghiduri nu o gasesc in top lucruri de facut in Bologna, merita vizitata Biserica San Domenico.

Michelangelo a primit comanda sa faca 3 mici sculpturi – Sfantul Petronius, Sfantul Proclus si un inger tinand o lumanare, toate 3 pentru Arca Sfantului Dominic, cavou care contine ramasitele sfantului.

Si alti artisti ai vremii au sculptat diverse piese pentru aceeasi lucrare de arta.

Tot in San Domenico, atunci cand era mic (dar talentat J), a cantat la orga bisericii insusi Mozart!

BOLTILE CU INSCRIPTII

Mergand eu agale prin centru, vazui pe jos la intersectia dintre via Independenza si via Rizzoli niste insemne din mozaic. Culmea, ele sunt „in oglinda” si deasupra capului meu, pictate sub arcada numita Canton de’ Fiori.

Exista 3 picturi/mozaicuri cu texte in latina care zic asa:

„Painea este viata”

„Vinul este bucurie”

Si… „Canabisul este protectie”.

Ultima, desi poate parea surprinzatoare, se refera la faptul ca dezvoltarea orasului Bologna se datoreaza mult culturii de cânepa si comertului cu ea.

UNDE MANANCI IN BOLOGNA

La cata mancare buna provine din Bologna si, in general, din regiunea Emilia-Romagna, poti veni aici intr-un adevarat pelerinaj culinar!

Asa cum spuneam si la inceput, de aici vin lasagna, tortellini, mortadella, parmezanul, sosul ragù…

Pana data viitoare, cand clar voi merge intr-un food tour, sa va zic unde si ce am mancat eu bun intr-o zi jumate (acum) si in numai cateva ore (data trecuta).

In urma cu 7 ani am fost in doua restaurante recomandate pentru mancarea tipic bolognesa. Am mancat foarte bine! Nu, nu „spaghetti bolognese”, care, apropo, nu sunt o mancare tipic italiana. De-ale lor sunt: tagliatelle al ragù, tortellini, lasagna.

Unul dintre restaurantele in care am fost este Trattoria Caffè del Rosso.

In 2022 am fost curioasa daca mai exista si daca inca e printre localurile bune. Inca e.

Asa ca am mers din nou, la sigur.

Am luat tagliatelle al ragù – 12 euro. Si, la desert, crema mascarpone peste un tort de ciocolata – 5,5 euro. Un deliciu!

Trattoria Valerio este un local pentru care am primit recomandare de la un ghid. Aproape de strada lor centrala, dar pe o straduta laterala, restaurantul pare ascuns de ochii multimii.

Inauntru nu sunt mai mult de 10 mese. Meniul are cate un singur fel de mancare pe pagina, iar preturile chiar sunt prietenoase.

Mi-am luat lasagna al forno – 11 euro. Si, ca desert, crema mascarpone (senzatie!) – 5 euro.

Mercato di Mezzo e un loc cu de toate, cum gasesti si in alte orase europene. Cu mese unde poti sta sa mananci, cu tarabe de unde iti iei fel de fel. E foarte aproape de Piazza Maggiore.

Ce ponturi ne-a mai dat ghidul (si eu am luat repede notite, chiar daca nu am ajuns sa le testez):

  • Il Piato Rotto (e chiar langa Trattoria Caffè del Rosso)
  • Pizzeria Nicolas – pentru pizza, normal…
  • Gelateria Majori – pentru inghetata
  • Si cica cel mai bun Aperol e la Gianni Vini
  • Iar eu, in 2015, am mai fost la un restaurant recomandat, care exista si in ziua de azi: Trattoria Anna Maria.

Si gata cu Bologna vazuta de mine. Am deja lista de „to do” pentru urmatoarea vizita aici. Si, daca Bologna e cunoscuta drept „cea smart”, „cea rosie” si „cea grasa”, sper sa se prinda de mine doar prima caracteristica, o data ce mai ajung aici…

2 Comments

Dă-i un răspuns lui Dana Mladin Anulează răspunsul