Dana Mladin

Proba de urinã – cel mai la îndemânã sport extrem!…

Reading Time: 8 minutes

Nu stiu cati dintre voi va duceti la analize. Analize din alea de care e bine sa-ti faci din an in an – iti mai ia un sange, afli cu ce te-ai mai procopsit, ti se spune daca ti-a luat-o inima razna din cauza de prea mult porc si tu consideri ca e de mare porc ca nu mai poti manca dulciuri si zici ceva de dulce ca ti-a descoperit colesterolul mare…

Alea, la alea ma refer.

RECIPIENTE SUMAR URINA, UROCULTURA, COPROCULTURA…

Niste doamne amabile de la receptia clinicii iti pun in brate 3 recipiente mici, de plastic, diferite, pe care trebuie sa le aduci in dimineata urmatoare pline. Productie proprie… Treaba mica si treaba mare sau, cum se zice pe la altii, “numaru’ 1” si “numaru’ 2”.

Probabil unii dintre voi isi amintesc de iaurtul delicios care se gasea in borcanul asta pe vremea lui Ceausescu, dar… nu e momentul acum de nostalgii. In cazul de fatza, borcanul asta de colectie imi aduce aminte de copilarie, cand ma trezea mama dimineata si mi-l dadea la WC, sa il umplu… Il acoperea apoi cu te miri ce, pentru a-l putea duce intact la analize.

Ca sa-l parafrazez pe François Villon: unde sunt borcanele de altadata?… Nu sunt si gata, acum ne-am modernizat, avem 3 recipiente mici si cu astea defilam!

CONFRUNTAREA

Momentul confruntarii mele cu ele ma panicheaza…

Le analizez pe rand si imi aduc aminte ce instructiuni am primit: cel mai subtire e pentru “primul jet”. Pe bune?? Da’ ce sunt eu, tragator de elita??? Si cum tintesc? Din picioare??? Pe nv? Realizez ca as avea nevoie de cateva antrenamente de contorsionism, ca sa controlez directia J))

Noaptea am cosmaruri. Dimineata ma trezesc cu gandul ca nu voi reusi niciodata sa imi duc “treburile” la analize.

Cele 3 recipiente de plastic ma asteapta, arogante, in baie. Hai sa vedem, care pe care?…

Nu cred ca a reusit vreo femeie sa nimereasca “primul jet” in eprubeta asta. Pe bune!!! Poate de la al doilea incolo, si asta cu o pierdere de peste 50%. Sapunu’, sapunu’, unde-i sapunu’??…

Borcanelul e floare la ureche. Ma rog, e o figura de stil, nu va ganditi chiar la ureche… L-am rezolvat repede.

Bun, bun, sa trecem la lopatica. De la bun inceput am o dilema: de ce exista si rosie si albastra? Oare albastra e pentru baieti si rosie pentru fete?…

M-am constipat deja de stres J

Realizez ca n-ar strica niste “Instructiuni de utilizare a linguritei din eprubeta”… Nu stiu cum sa o bag in “numaru’ 2” ca sa iau proba. Ce fac? Il pandesc si il atac… pe drum? J)) Il las sa cada si apoi… ia-l de unde nu-i… deci nu, varianta asta nu e buna. E clar, am nevoie de un teren de aterizare. Dar ce??? O farfurie? Pe care sa o sacrific si sa o arunc, ulterior. Una adanca, de supa, zic… Aoleu, da’ cat mi-am propus sa fac??? Atunci poate una mai mica, de desert? Rahat, n-am si eu niste farfurii de plastic in casa!

N-am nici vreo pisica in dotare, sa ii folosesc lada cu nisip J)) Sau vreun caine, sa utilizez un saculetz de plastic din alea de care iei cand il scoti la plimbare.

Ce buna ar fi fost acum o olitza… O sa propun o lege: Nicio casa fara olitza!

GHID DE RECOLTARE…

Ma strafulgera o idee: ziar! Gata! Ziarul e solutia! O sa il intind pe jos si o sa procedez ca in copilarie, cand ma ghemuiam in padure la nevoie, pitita dupa vreun tufis. Sau fac din el un cornet ca de seminte, clasa I!

Dar ce sa vezi, nici urma de ziar la mine in casa! Doar pe internet am ziare, dar asta nu ma ajuta…

Trec la pahare. Am niste pahare de vin, o frumusete. Neatinse. Oare soarta lor o fi pecetluita azi? Hm, alea de apa m-ar ajuta mai mult, avand gura mai larga… Gasesc, printr-o minune, cateva pahare de plastic!!! Le tineam pentru inghetata. Uraaaa!!!

Procesul care a urmat, nu e de povestit. Vorba aia: “what (shit) happens in the cup, stays in the cup”… Important e ca nu mai mancanc o vreme inghetata de la aparat J. …si ce amintiri placute aveam, of.

Impachetez frumos cele 3 recipiente in ceva opac, merg la clinica, la receptia plina de oameni care asteapta si zic incet, cu sfiala:

„Am adus si eu 3 probe pentru analize.”

„Probe de ce?” – ma intreaba doamna.

„Probe de microfon”, imi vine sa-i raspund, dar zic doar “probe de urina si… celelalte”. I le intind.

„Le-ati tinut la frigider?”

What?!?! Doamne, nu! Langa ciorbitza, fripturica si prajiturele??? Nu, nu, o asigur ca ale mele sunt “produse nerefrigerate”.

Ea le ia, eu le platesc. Ea le duce, eu ma duc. Fiecare-n treaba ei. Mica, mare…

Lasă un răspuns