Dana Mladin
  • Home
  • TV
  • Vacantã dintr-o respiratie

Vacantã dintr-o respiratie

Reading Time: 6 minutes

Fiind cu niste filmari in Poiana Brasov, nu pot sa nu profit un pic, asa ca, la prima pauza, fug prin targ sa il revad dupa muuulti ani,

unde descopar leacuri pentru orice, insa, pana sa iau ceva de sale, inima albastra, deochi si alte cele, ma lecui de toate instant, ca trebuie sa reincepem treaba, prin urmare imi iau incaltarile de viteaza, sui cu colegii pe munte pana imi iese sufletul,

dar ma bucur ca pot sa admir peisajul rece si sa-mi mai aduc aminte de copilarie cand suiam muntii astia cu familia si… stati asa, ca tre’ sa filmam iar, asa ca

las muntele si cobor la vale,

unde filmam pana iese soarele sa ne rada-n nas ca s-a inseninat in varf, dar imi trece sentimentul de ciuda pentru ca vine ora pranzului si mintea mea e ocupata sa comande ceva bun si uite-ma cum bag io

pulpe la ceaun (merg si cu mamaliga si cu piure, sa fie!), dar hai fuga la filmare, ca mai avem o gramada, si da-i si ziua, da-i si seara,

da-i si dimineata inainte de rasaritul soarelui, apoi, cu soarele sus si beata de somn, imi etalez cele 3 masini cu care am venit la munte,

dupa care ma trezesc la realitate si ma duc la microbuzul echipei, caci tre’ sa plecam sa filmam iar si uite asa terminam pe la jumatea zilei, deci iar profit, insa de data asta

iau rata de Brasov care, apropo, e super civilizata, costa 6 lei si te duce in Brasov in 20 de minute, fata de taxi care te duce in acelasi timp, dar cu vreo 70 de lei,

ajung in oras si bat centrul cu piciorul, ca imi era dor de vremuri normale, aglomerate,

apoi vizitez Biserica Neagra, fiindca nu mai tin minte nimic din ea, dupa care iau rata inapoi spre Poiana,

numa’ ca acu’ la soare te poti uita, dar la dânsa ba, ca, ce sa vezi, e rata din aia ca bus-urile turistice cu etaj,

desi drumul m-a costat tot 6 lei si tot repede am ajuns, ceea ce m-a bucurat, deoarece am primit pe telefon Alerta de Urs de mi-a sarit inima,

de aceea, daca tot am ajuns repede, am zis sa grabesc pasul spre hotel, da’… la naiba, tot n-am scapat:

cu ursul tot m-am intalnit, dar unul prietenos…

The end.

Lasă un răspuns